2,533 matches
-
care pot provoca un șoc de smulgere la verticală. GREȘELI TIPICE-Bătaie Înapoi Înaintea verticalei ( prea devreme) conduce la un salt epărtat de bară, nu permite rotarea suficientă și face imposibilă prinderea barei. - Bătaie insuficient de amplă și Începerea saltului precoce, salt jos și nsuficient rotat. - Părăsirea tardivă a barei, risc de lovire a barei-Acțiunile capului, șoldului și brațelor prea lentă sau prost dirijată ca ens, salt subrotat.- Prinderea barei având brațele și picioarele relaxate - se scapă bara. 10.1.5. BALANS
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
parte din ființa noastră. Încântătoare a fost și vremea, fiindcă aici a Îmbrăcat hainele celor patru anotimpuri Într-o singură zi. Dimineața ne Întâmpina un soare strălucitor cu lumină dătătoare de fiori plini de viață, Încât ne trezeam cântând și săltând de bucurie venită tiptil nu știu de pe unde. Ne venea să ne credem mai frumoși, mai tineri, mai generoși, gata să dam din prinosul de bunătate numai să fi fost cine să-l primească și completam tabloul primăverii cu amintirea
Iarna îm Florida. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1526]
-
dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am sărit să prind drăceștile lumini și luminile au săltat alături. Ochii, de prinși acum cu întunericul, deslușeau și-un veșmânt alb, lipindu-se de zid, făcându-mi față. Încă o dată m-am repezit, și încă o dată mi-a scăpat". Cursa continuă, într-o sarabandă a ispitelor mobile: "Ochii scânteiau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca formă cu unele atestate la popoarele din Balcani: „peperuna” la albanezi, „peperugă” la bulgari. În lucrarea Istoria românilor prin călători, Nicolae Iorga Îl citează pe misionarul Bandini (Bandinus, care spune: „Noaptea, pe Întuneric, fete mature, câte zece, trec goale, săltând și jucând cu bețe pârlite În mână. Li iese-n cale zece flăcăi goi cu suliți. Se salută și se bat. Sau se pun la plug și ară În jurul satului și atâtea fete mari Îl duc, râd și cântă.” Acest
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
îmblînzit întru recunoașterea Fiului ca entitate complementară și Ion Luca Caragiale ar fi semnat și el acel Protocol al unui club Matei Caragiale propus de Ion Barbu: "Cartea Crailor la fila cea mai turbure o deschid: Acolo, ca de cutremur, saltă slova mateină..." Același, propune o împăcare a celor doi in aeternum: "Bucureșteni, raiale, salutar bătute de părintele acestui om, la singurele voastre părți simțitoare pentru păcatele de somn, prostie și îmbuibare, nu purtați vrăjmășie fiului!" BIBLIOGRAFIE GENERALĂ Marin Bucur, I. L
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aceea, când el sosise pentru întîia oară la Moara cu noroc, pe omul tăcut, pe care-l crezuse odinioară așa de rău și de primejdios și care acum își petrecea timpul cu dânsa și se bucura când vedea că Petrișor saltă de bucurie. Nimic, nici măcar răceala acestuia survenită pe neașteptate, nu o determină pe Ana să revină la vechile sentimente față de Lică. Odată ce a ales prietenia în locul dușmăniei, căldura recunoștinței în locul detașării și opoziției clar formulate la început, nevasta se comportă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
înconjurătoare nu contează când focul interior, dorința, voința și dragostea sunt cele ce animă omul și-l fac să supraviețuiască condițiilor neprielnice; p. 219, r. 20 21 : „De peatră de-ai fi fost, și nu se putea să nu-ți salte inima de bucurie” coardele sensibile ale sufletului sunt atinse și vibrează atunci când au loc evenimente plăcute, în locurile dragi, și cu oamenii dragi; r. 38 40 : „Să dea D-zeu tot anul să fie sărbători și numai o zi de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
lovească ca să stea locului, că ele fugeau de una. Iepurii stăteau cu lăbuțele ridicate și nu le venea să creadă ochilor când le vedeau pe oi așa bezmetice! De atunci, iepurii au obiceiul să stea toți laolaltă și să meargă săltând pe picioarele din spate. A. Desjacques și T. Soukhbaatar, Contes et récits de Mongolie, Nathan, col. "Arc en Poche", 1992, pp. 21-23. Propuneți un decupaj al acestei forme originale de narațiune despre un mit al facerii lumii, prezent în toate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
derivă. Și aceasta este așa de zdruncinată încât poate fi considerată pe cale de a se scufunda: rămâne încă epava susținută de umerii tăi". Fără îndoială, poetul se gândește la propria-i situație, comparată deja, tot de el, cu o navă săltată de talazurile mari, gata gata să se scufunde 387. Totuși, cuvintele merg dincolo de cazul particular al lui Ovidiu, pentru a îmbrățișa situația generală a imperiului. Se știe că nava era adesea interpretată de poeți (cf. Horațiu) ca simbol al Statului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
12; b). Vestimentația alcătuită din frunzare așezate direct pe pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă de secetă, cîntă, joacă, apoi intră în sat și trece ritualic pe la fiecare casă: „Paparuda paparudele joacă, saltă, sar, dansează, fac mișcări în curte, ocol, ogradă, bătătură”. Sau: „Paparuda joacă și cîntă, cîntă și joacă, joacă cîntînd, cîntă jucînd, vine jucînd și cîntînd/în joc și cîntec”. Cu alte cuvinte: „Jocul/săltarea, dublate de cîntare sau de rostirea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lucrarea la bun sfîrșit. Mioara, din celălalt colind, „sare-n vînt, sare-n pămînt” și-l sfătuiește pe Dumnezeu să nu blesteme, ci să-și procure vestmîntul cu soare și lună, adică să reintre în normalitate. Rîndunelele, la rîndul lor, „saltă” și ele: se lasă în vale și aduc pietricele să arunce, precum ar semăna în ziua de Crăciun; sau apă de stropit, asemenea paparudelor; blestemul sună și de data asta a urare: rîndunelele să se înmulțească pînă la nouă, cifră
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fiecare este experimentat „pe cont propriu”, prin participarea pregătitoare la derularea ritului în cauză. Moartea se „învață” și se lasă așteptată. Dar, fiecare în parte„se învață”, de la o scaldă la alta, căci apa le cuprinde pe toate și le saltă în cosmos, în chip de sărbătoare ritualică. B. Moartea ca experiment Cred că am înțeles, acum, de ce Mircea Eliade n-a finalizat proiectul, adesea invocat, de a scrie o carte despre mitologia morții. Ideea îi era prea scumpă ca să fie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mire în locul altuia... Și boierul acela valah, Barbu parcă-i zicea, ce i-o fi venit să se bage la exaporit în locul lui Nicos? Ce noapte! Doamne, ce soartă... Cu fiecare frunză care se rotea, se vedea pe sine dansând, săltându-și jupoanele cu dantele de spumă. Nu se simțea apăsată de nici o vină. Era mamă bună și soție grijulie. Era ca și cum trecuse printr-un foc în care-și lăsase să ardă toate patimile și toate visele. Cât despre Barbu, avusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe capul lui, cu banii de la Zecca Veneției și cu proprietățile din Ardeal, să nu rămână fină-mea Marica pe drumuri. Și la toate cărțile astea de danii și împărțeli, martor este luat fratele mezin al Maricăi, pe care-l saltă doamna în toate dregătoriile cu toate că are alt tată și alt nume. — Văcărescu, Iane Văcărescu? — A învățat finul meu, Constantin Voievod, a învățat de la pățania noastră cu testamentul mamii și dă tot ce are de dat în viață fiind, dă cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-o poveste, până ce loviturile vâslelor începură în valuri mici să o spargă, o dată, de două ori, de trei ori; ridicând vâslele în barcă, omul de lângă el sfăr336 ILEANA TOMA mă vraja, acostând și sărind pe treapta de marmură. Soarele săltase de după palat și lumina puternică îl trezi la realitate. — Repede, să ajung la prânz la Târgoviște, spuse prințul mergând grăbit. — Fără grijă, ajungi în trei ceasuri și jumătate, că armăsarii sunt stătuți în grajd pe ovăz și abia îi țin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e frică de moarte. Bum, bum, inima-i bătea să-i spargă pieptul. Minune, departe din ape o jumătate de talger de jeratic răsări deodată, întregindu-se cu jumătatea oglindită mișcător de valurile Bosforului. O clipă doar, și discul întreg săltă rupându-se de oglin direa-i geamănă, lăsând în valuri doar o dâră, o cărare de lumină purpurie. Atunci înțelese Ștefan că el fusese cel mult iubit al măriilor lor maica și taica, al preafericitului Hrisant, al sfinției sale Theodosie și al ieromonahului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vechime. Recitator 2: De pe Columna lui Traian Citim cum s-au născut românii Căci, Învingând pe Decebal, Românii au ajuns stăpânii Cântec: Limba românească Mult e dulce și frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă armonioasă Ca ea nu găsim. Saltă inima-n plăcere Când o ascultăm 84 Și pe buze aduce miere, Când o cuvântăm. Recitator 3: Să ne aducem aminte de toți cei ce-au căzut În lupta mare, sfântă, făcând din piepturi scut Și-n pregătirea jertfei strigat
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
în deplasare (înainte, înapoi, lateral, cu întoarcere 90ș, 180ș, 360ș); sărituri pe un picior, pe loc sau cu deplasare (înainte, înapoi, lateral, cu întoarcere 90ș, 180ș, 360ș); sărituri de pe un picior pe celălalt (pas sărit); sărituri pe același picior (pas săltat); sărituri cu genunchii sus; sărituri cu călcâiele la șezută; sărituri din ghemuit în ghemuit; sărituri pe și peste diferite aparate (bancă, capacul de ladă); sărituri pentru dezvoltarea simțului ritmului; sărituri în adâncime de pe bancă, de pe ladă (simple, cu întoarcere 180ș
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
credinciosul sfetnic ordonă: -Ridicați capacul. Îi puse mâna pe frunte. Era cald. Dovadă a vieții care încă mai exista. Scoase din buzunarul caftanului un flacon cu un lichid străveziu. Pe flacon scria, Elixirul vieții. Îl sustrase din laboratorul ducelui Serghei. Săltă capul împăratului Iulian, ajutat de ostași, deschizându-i gura îl făcu să soarbă ușor lichidul miraculos. Împăratul se mișcă puțin, dezchizând ochii: -Unde mă aflu?Ostașii l-au ridicat cu grijă din sicriu, punându-l pe picioare. -Ce caut aici
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lui. Erau unul lângă altul. Față în față. Se învârteau în joc de doi, iar pentru el lumea nici nu exista. Ea îi zâmbea. - Anico... - Ce-ai, mă, zâmbi ea, după ce el tăcu. ți-a mâncat mâța limba? Zâmbea și sălta la joc. Vorbele ei l-au tăiat la inimă, dar zâmbea, și o iertă când văzu că ochii ei scânteie de drag. Erau calzi și cuminți și așteptau să vadă ce va să spună. - Hai mototolule, ce stai așa? Ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu vrei să afli, taci sau îl întrebi pe Costache a lu’ Pătru, că și-o furat-o an’țărț, când l-a luat gura pe dinainte. Iar acu’ o are dinapoi. Cătălina, fata care servea la mese, râdea și sălta breteau rochiței subțire și înflorată. Mai făcea cu ochiul la câte unu, care era mai tinerel și bun de însurat. Eu am trecut repede și m-am oprit la masa unde îl zării pe nea’ Florin. Mai era cu doi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
scurmând mai mult iarba decât bătând-o, care mai tineri în para jocului chiuind, care mai de țâță pe delături învârtind. Rarița se desprinse din horă și își aruncă privirea la Varvara. Fata ei dragă, crescută numai ea știe cum, sălta în horă alături de ceilalți tineri din sat. În joc mai erau și flăcăi și fete din alte părți. Ei, da’ cine să-i știe pe toți. Varvara era acolo lângă oamenii din mahalaua ei. Rarița își șterse fruntea de sudoare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Ajunsese pe drumul cu nuci. Copacii, de o parte și de alta, țineau soarele la distanță, căutând să se usuce. Aveau frunzele de-un verde rar, smarald, mirosea a nuc și asta o liniști încă o dată. Privea vrăjită drumul și sălta când vedea câte o pasăre prinsă de puhoaiele de apă și amestecată cu pământul negru al ogoarelor. Nu au scos nicio vorbă. Priveau satul de sus, ulițele sale pline de noroi și apă, casele cu varul sărit și murdare de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mici și verzi înghițiră două lacrimi și căutau acum crucea ce era încă odată cât ea. O apucă cu ambele mâini, trecu brațul roată peste lemnul plin de așchii și începu să o miște, continuându-și drumul. Se opri, o săltă cu genunchiul și o sprijini ca să o prindă mai bine, și trase cu putere de ea, dând iarba mare la oparte. Era senin afară, iar soarele nu se arătase rău de dimineață. Se lăsa cuprins în brațele norilor. Era iulie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să învingă pietrele caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare dată se gândea cu amărăciune la mâncarea dinăuntru: între feliile de pâine neagră, în loc de omleta pregătită cum îi plăcea lui, sau de carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]