3,569 matches
-
în Apus, pentru că nu a existat o fărâmițare feudală înainte de întemeiere. În Apus, timp de cinci secole, s-au creat ducate, comitate, seniorii care s-au sustras autorității centrale, autorității regelui. La noi a fost o evoluție firească de la obștea sătească la cnezat și voievodat, care a durat câteva secole, deci în urma unui process “îndelungat și evolutiv” cum zicea Stoicescu, iar conducătorii acestora nu au căpătat o totală liberate de acțiune în urma unei lupte cu puterea unui monarh. Nu avem informații
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintre Carpați și Prut, din Țara de Jos) sunt atestate ca având la bază o proprietate funciară boierească”. În structura satelor există elemente care dovedesc că atât cele libere, cât și cele aservite, au făcut parte cândva dintr-o obște sătească. Sloboziile. Al. Gonța a considerat că a existat și o categorie de sate - sloboziile - administrate, în secolul al XV-lea, de egumeni și episcopi. Pentru secolul al XV-lea, nu avem decât două documente în care sunt menționate sloboziile. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
grecii lui Duma Negru”, iar cetatea lui Duma Negru s-a aflat unde era sălul Muncei, acum satul Poiana cu Cetate, din comuna Grajduri. Se poate ca, pe Rebricea și pe pâraiele din stânga și din dreapta, să fi existat o obște sătească de dinainte de întemeiere, care avea o cetate, adică o întăritură de pământ și bârne. În 1462, această întăritură nu mai avea nici un rost, era doar un reper topografic „unde a fost cetatea lui Duma Negru”. Satele lui Duma Negru erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
are privilegiul panoramei totale asupra lumii, el pătrunde atât în contingent, cât și în sacru, odată cu neofitul, pentru a transmite receptorilor energia numinoasă. În profan găsim personaje precum frații mai mari ai voinicului, împăratul emitent al probelor, boierii și comunitatea sătească din colindele de fecior. Acțiunile lor nu depășesc granițele spațiului social ordonat: „Împăratu s-o gătat,/ În haine albe s-o-mbrăcat,/ La voinic și-o d-alergat”, „S-o dus până la pădure. Acolo ș-o făcut foc s-o fript slănină
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ar ademeni la școală"11. Între preocupările învățătorilor era și îmbinarea educației cu lupta pentru ridicarea nivelului cultural și economic a lumii rurale. Astfel, miniștrii liberali amintiți au susținut prin "Casa Școalelor" înființarea de cercuri culturale, biblioteci, bănci rurale, șezători sătești, reviste. Gheorghe Rădășanu s-a implicat în aceste activități alături de alți dascăli, nume ca N. Stoleriu, I. Teodorescu, P. Gheorgheasa, N. Catrinici, T. Danielescu, C. Popovici 12. Într-o scrisoare din 8 iulie 1967, pe care Gh. N. Rădășanu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
prestigiu în fața colegilor săi și în al doilea rând, că tânărul învățător Gh. Rădășanu a avut noroc de un îndrumător cum puțini se găseau, care să-i călăuzească primii pași în carieră 14. Împreună cu Nicolae Stoleriu a pus bazele băncii sătești din Baia, înființând o obște, prin mijlocirea căreia a arendat o bucată de moșie de la Alexandru Cantacuzino-Pașcanu împărțind-o la țărani 15. Mai mult haretismul promova și educația țăranilor deși depășiseră vârsta școlarizării, aritmetica fiind necesară pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și am acționat pentru transpunerea lui În fapte. N-am reușit să ridicăm un mausoleu al eroilor În piața centrală a comunei, ci o simplă piatră funerară și un cimitir simbolic al eroilor din cele două războaie mondiale, În cadrul cimitirului sătesc, care În decursul anilor a fost desființat. Rivalitatea dintre notarul I. Magdun și directorul școlii Gh. Jarcău l-a determinat pe primul să ne intenteze un proces la judecătoria Mediaș pentru “folosirea de bani publici”. Procesul s-a desfășurat la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Întovărășirii Axente Sever. Rezultatele noii munci În comun au fost dintre cele mai bune. La colectivizarea agriculturii a fost ales Președintele Cooperativei Comunei Axente Sever, cuprinzând și satele vecine Agârbici și Șoala. A participat activ la Înființarea unităților de servicii sătești, magazine alimentare, cofetărie, frizerie și În general la bunul mers al vieții celor trei așezări rurale. Era apreciat și iubit de toată lumea pentru imparțialitatea lui. La funeraliile creștinești din 28 febr. au participat sătenii celor trei sate și masa tradițională
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
al cărții, cu carnet și insignă. Un prieten și vecin, doctor în psihologie acum, fost comandant de poliție județeană în anii '80-90, mai mare cu patru ani decât mine, m-a îmbolnăvit de-a binelea de citit. Mergeam la biblioteca sătească așa, ca la pomul lăudat, cu sacul; serios, la propriu. Cum pe atunci nu existau pungi de plastic, mergeam cu un sac de iută și băgam în el 15-20 de cărți, și pe câmp, cu oile, le devoram. Apoi, treceam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Lev Tolstoi. Pe atunci, lectura se făcea la lumina lămpii, iar umbrele din paginile cărții coborau în semiîntunericul camerei și-l populau până după miezul nopții. Mai târziu în copilărie, am citit tot ce citea tata, apoi am descoperit biblioteca sătească, apoi pe cea școlară, dar și pe cele ale unor persoane private. Nu vreau să dau o listă cu modele literare pentru că înșiruirea ar fi enormă, dar pot mărturisi că am citit din Dostoievski înainte de a citi din Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin apariția unor ateliere tipografice, primul dintre ele legat de începturile activității lui Gheorghe Asachi și de publicația „Albina Românească. La scurt timp, acestei inițiative i-a succedat activitatea lui Mihail Kogălniceanu. În 1840, el punea bazele tipografiei „Cantora Foaei Sătești”, unde, dincolo de câștigul imediat, a intuit un mijloc rapid de promovare a ideilor novatoare, menite să faciliteze progresul. Cum lucrul bun își merită continuitatea, în deceniul următor, la Iași, avea să-și înceapă activitatea un alt atelier celebru de tipografie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cunoscut Căimăcămiei unele nereguli din administrația locală. Astfel, la 7 noiembrie 1857, Administrația districtului Fălciu, cu reședința la Huși, a informat Ministerul de Interne, arătând că jalba adresată caimacamului de deputatul pontaș de Fălciu, Niculae Popovici, nu are fundament, delegații sătești depunând o efectivă „formă de propagandă spre tulburarea liniștii societății”. Cere instrucțiuni în legătură cu arestatul Niculae Popovici. Rezoluția ministerială recomanda eliberarea deputatului pontaș: „de sub arest, pe chizășie că nu se va mai abate la asămine urmări, făcându-se cunoscut că pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
căutat din contra să împiedice acțiunea de liniștire a spiritelor și chiar să contracareze unele dispozițiuni luate de administrație”. Prefectul județului Fălciu, dr. Nicolae Lupu, a arătat ulterior interes pentru stabilirea unor raporturi mai echitabile între proprietari, arendași și delegații sătești. La 18 mai, revizorul școlar P. V. Vasiliu, de la Revizoratul școlar Fălciu, transmitea ministrului Cultelor și Instrucțiunii Publice că nu este nici un învățător din acest județ suspectat sau implicat în răscoală. Ministrul a cerut Episcopiei informații în legătură cu implicarea preoților în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lentă. Consecința e mai timpuria adormire și mai târzia trezire a arborelui captiv. Și, ieșind pentru puțin timp din cadrul discuției, din același motiv se găsesc morminte vechi dar bine conservate În biserici, precum recent la Mirăuți, nu și În cimitirele sătești, invadate de arbori... Știu un arbore la fel de captiv și deci chinuit fără vină, unul cel puțin particular. Anume Teiul lui Eminescu, de care nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și cea poporanistă (2, p. 125; 3, p. 124). S-a construit la sate, în cîțiva ani, un număr relativ mare de școli, de același tip școli "cu brîu roșu" reușindu-se o mai largă cuprindere a copiilor din mediul sătesc în școala primară. Dacă în 1899, 84% din populația rurală era analfabetă, în 1909, acest procent a scăzut la 65%. A fost, poate, primul moment în istoria învățămîntului românesc cînd prin prevederile bugetare ușor sporite, care să permită școlarizarea unui
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
s-a acordat o atenție specială învățămîntului liceal, celui teoretic în mod deosebit. Cea de-a doua tendință în politica școlară se concentra asupra școlii rurale, pe care o voia diferențiată prin obiective și conținut de școala urbană. Că școala sătească avea nevoie de un sprijin mult mai substanțial era, fără îndoială, un adevăr. Așa încît, interesul manifestat pentru învățămîntul rural, ca și ideea valorificării în mai mare măsură a creației spirituale a poporului, era un fapt pozitiv. Încercarea de a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
organizare socială și politică a României" spunea D. Gusti "trebuie să se întemeieze pe adevărul sociologic românesc" (29, p. 277). Din orientarea cercetărilor sociologice gustiene spre mediul rural a rezultat și axarea pedagogiei sociologice aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism. Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre adepții pedagogiei sociologice, din modul în care este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
b) individualismul cultivat prin metodele de predare. Dacă școala urbană poate avea un caracter teoretic, promovînd cu prioritate, prin intermediul cărții, abstracțiunile, școala rurală va mai ales un caracter practic: Puțină știință cărturărească, în schimb o bună inițiere în tehnica gospodăririi sătești" (36 a, p. 193). Ceea ce trebuia educat cu precădere în școala rurală era "gîndirea tehnică", iar aceasta se putea realiza prin mișcările mîinii, prin imitarea corectă, în condițiile oferite de exerciții colective. Apreciind poziția lui C. Rădulescu-Motru în orientarea spre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în vedere o școală a muncii pentru tineretul muncitoresc, în scopul atașării acestuia față de statul german de la începutul secolului XX, Simion Mehedinți propunea o școală a muncii pentru lumea satelor, capabilă după credința sa să dezvolte capacitățile creatoare ale tineretului sătesc și să-l țină ancorat de valorile culturii rurale tradiționale. Munca desfășurată în fiecare școală urma să păstreze specificul regiunii; în felul acesta, copilul reușea să cunoască traiul părinților și strămoșilor săi. Fiecare, ca un mic Robinson, repeta munca desfășurată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de o parte, iar pe de altă parte moartea lui Mao și arestarea ,,găștii celor patru" din 1976 constituie apoteoza experimentului lui Mao în comunismul clasic cu "aromă" chinezească.14 În această perioadă, corupția măruntă, de la funcționari superiori la cadre sătești a fost aproape omniprezentă și, deși cu siguranță impopulară, un fapt de viață banalizat de reguli nescrise locale și general acceptat în mod fatalist, dacă nu resemnat. Corupția a continuat pretutindeni să fie promulgată oficial ca fiind o formă de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Islam de după instituirea ocupației otomane. Ulterior, islamizarea s-a produs treptat. Orașele și districtele rurale bosniace din apropierea lor au devenit centre ale culturii islamice. Nobilii, musulmani ca religie, dar slavi ca limbă și origine etnică, controlau la vremea aceea mediul sătesc. Au existat convertiri și în rîndul țăranilor și al orășenilor. Pe tot parcursul dominației otomane, imigrarea administratorilor și a oamenilor de arme otomani în zonă a fost desigur constantă. În ciuda faptului că elementul musulman nu depășea numeric populația creștină, membrii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Administrația provincială: comunitățile rurale În secțiunile precedente s-a pus accentul pe nivelurilor superioare ale administrației otomane și pe instituțiile creștine corespunzătoare. Ocîrmuirea otomană dispunea și de o rețea foarte diversificată de conduceri provinciale, ale căror omologe creștine erau comunitățile sătești cu organizarea lor tradițională. S-au produs multe schimbări în instituțiile provinciale în timpul întregii perioade a dominației otomane; acest aspect va fi tratat foarte detaliat, paralel cu problemele istorice specifice. Deocamdată, e suficient să menționăm că Peninsula Balcanică, care era
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să controleze astfel moșii foarte întinse. Firește că bogăția lor le permitea să ducă o viață diferită de cea a vecinilor lor mai săraci. Cu toate numeroasele abuzuri, din rîndul lor s-au ridicat mulți veritabili lideri creștini ai mediilor sătești. Pe măsură ce declinul puterii centrale se accentua, importanța lor a crescut. Ei aveau să joace un rol însemnat în cadrul mișcărilor naționale din secolul următor. Alături de negustori și de membrii breslelor din centrele comerciale, ei alcătuiau în cadrul societății provinciale o elită creștină
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
otomane au avut un efect extrem de nociv asupra Balcanilor. Marile bătălii au avut loc în adîncimea teritoriului peninsulei. Orașele și satele balcanice au fost distruse, iar populația împrăștiată. Taxele de război și rechizițiile armatei au sărăcit și mai mult mediul sătesc. Înainte de sfîrșitul secolului al șaptesprezecelea, Imperiul Otoman se aflase în postura avantajoasă de a-și vedea principalii inamici dezbinați. Începînd cu domnia lui Francisc I , guvernul francez încercase să atragă Poarta în sistemul lui de alianțe. Împreună cu Suedia și Polonia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fost afectate de urmările războaielor secolului, de ocupația otomană și de aceea a soldaților străini, precum și de presiunile fiscale ale sistemului de impozitare. În general, locuitorii se aflau sub dubla guvernare a cadrului administrativ otoman și a propriilor lor organizații sătești. Biserica ortodoxă constituia un al treilea element al vieții morale și spirituale a creștinilor, dar și în privința controlului politic asupra regiunii. Unele autorități bisericești sprijineau sistemul, dar altele, mai ales unii dintre patriarhii sîrbi și dintre episcopii muntenegreni, s-au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]