KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

din capitala țării sale natale, atunci va câștiga mult mai mult respect. Ăsta este țelul său. — Atunci, poate ar fi mai bine să nu mușcăm momeala și să nu ne ducem în Spania. Nishi îi cuprinse cu privirea pe ceilalți. Samuraiul, care de obicei în astfel de situații tăcea mâlc, zise mai mult ca pentru sine: — Dar dacă pentru începerea negoțului dintre Sfatul Bătrânilor și Nueva España ar fi nevoie să ne ducem în Spania... Cu brațele încrucișate, Tanaka încuviință și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fie trimiși oficiali de rang înalt ca soli. În locul lor, au fost aleși niște ostași de rang mic, ca noi. Matsuki vorbea despre desfășurarea evenimentelor atât de clar, de parcă ar fi fost el însuși martor la discuțiile dinăuntrul Sfatului. Nici samuraiul, nici Tanaka cel nepriceput la vorbe, nici tânărul Nishi nu puteau să-l contrazică pe Matsuki în judecata lui temeinică. Însă, deși uimiți, cei trei simțeau cum îi ustură pe gât ceva cu neputință de înghițit. Tanaka nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ajungă să țină frâiele în locul său, n-or să se mai poarte la fel nici cu noi. În timpul acestei călătorii trebuie să ne pregătim pentru orice schimbare de pe domeniul Stăpânului. Îl durea capul. Matsuki și Tanaka se contraziceau mai departe. Samuraiul își dorea să fie singur. Se strecură încet afară din cameră. Coridorul mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în adâncul inimii o împotrivire față de atotștiutorul Matsuki. De asemenea, voia să se răzvrătească împotriva plăsmuirilor lui Matsuki despre planurile Sfatului. Auzi zgomot de pași în spatele lui. Era Nishi care scoase un oftat: Ce-am obosit! — Din pricina lui Matsuki, încuviință samuraiul din cap. Mereu gândește rău despre toate. Mie asta nu-mi place deloc. — Senior Matsuki spune că unul dintre noi ar trebui să se întoarcă acasă o dată cu negustorii și să dea de seamă în fața Sfatului despre cum stau lucrurile aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
grădina interioară. Arunca pietricele în iaz, pesemne furia încă nu i se domolise. — Și deșteptul ăla... îl sudui el pe Matsuki. Însă nici el nu părea hotărât. Se așeză fără vlagă pe un scaun din grădină și, zărindu-i pe samurai și pe Nishi, spuse: — Hasekura, orice-ar zice Matsuki, n-avem nici o altă speranță să răzbatem dacă nu ne îndeplinim îndatorirea, nu-i așa? Eu unul nu înțeleg o iotă din dedesubturile Sfatului, dar... ca să-mi primesc înapoi pământurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
primesc înapoi pământurile de odinioară, cu rangul meu de ostaș... n-am avut altă cale decât să pornesc în călătoria asta. Chipul plecat al lui Tanaka era înnegurat de tristețe, iar glasul îi tremura de parcă ar fi plâns. Pe înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de parcă ar fi plâns. Pe înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înserat samuraiul trecu pe la cei trei însoțitori ai săi. În loc de odăi, negustorii și însoțitorii primiseră la mănăstire niște așternuturi de paie întinse pe coridor și acestea erau camerele lor de dormit. Cum îl văzură pe samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
samurai, cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul anului și să se întoarcă la Tsukinoura. Apoi samuraiul spuse dintr-o suflare cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul anului și să se întoarcă la Tsukinoura. Apoi samuraiul spuse dintr-o suflare cuvintele cele mai dureroase pentru însoțitorii săi: — Însă noi și ceilalți doi soli... o să ne ducem în Spania. Yozō nu făcea decât să-l privească țintă pe samurai fără să spună o vorbă. Cu toate acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
anului și să se întoarcă la Tsukinoura. Apoi samuraiul spuse dintr-o suflare cuvintele cele mai dureroase pentru însoțitorii săi: — Însă noi și ceilalți doi soli... o să ne ducem în Spania. Yozō nu făcea decât să-l privească țintă pe samurai fără să spună o vorbă. Cu toate acestea, samuraiul știa că, orice ar fi făcut Ichisuke și Daisuke, Yozō n-avea să-l părăsească. Știa că Yozō, la fel ca și el, nu se împotrivise niciodată propriului său destin. CAPITOLUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
spuse dintr-o suflare cuvintele cele mai dureroase pentru însoțitorii săi: — Însă noi și ceilalți doi soli... o să ne ducem în Spania. Yozō nu făcea decât să-l privească țintă pe samurai fără să spună o vorbă. Cu toate acestea, samuraiul știa că, orice ar fi făcut Ichisuke și Daisuke, Yozō n-avea să-l părăsească. Știa că Yozō, la fel ca și el, nu se împotrivise niciodată propriului său destin. CAPITOLUL V Am făcut tot ce se cuvenea. Plec cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În ziua plecării vremea era frumoasă. Adunați la ieșirea mănăstirii, negustorii le urau într-un glas rămas bun și călătorie ușoară. Cei trei soli le încredințară scrisori și daruri pentru familiile lor, căci negustorii aveau să ajungă acasă înaintea lor. Samuraiul scrisese și el seara trecută, două scrisori, una pentru unchiul și alta pentru fiul cel mare. „Îți scriu numai câteva rânduri. Mai întâi de toate, aici totul e bine, Yozō, Ichisuke și Daisuke n-au pățit nimic. Doar Seihachi, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
scrisoarea adresată lui Kanzaburō de nenumărate ori. Solii și Velasco mergeau călare, iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu brațele încrucișate. Îl copleși invidia la gândul că ei aveau să se întoarcă în Japonia înaintea lui. Dar samuraiul primise mereu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu brațele încrucișate. Îl copleși invidia la gândul că ei aveau să se întoarcă în Japonia înaintea lui. Dar samuraiul primise mereu totul cu supunere cât trăise în vale, iar acum își primea tot fără crâcnire soarta ce-i era dată. Yozō, Ichisuke și Daisuke îl urmau în tăcere îndrumându-șiu măgarii. La fel ca la urcușul de la Acapulco la Mexico

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe care Matsuki i le strigase ca și cum l-ar fi învinuit: „În vârtejul politicii, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți!” Tanaka întrebă dacă satele fuseseră părăsite din pricina foametei. Nu din pricina foametei. Înaintașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
foametei. Nu din pricina foametei. Înaintașul nostru pe nume Cortez a ras de pe fața pământului aceste ținuturi indiene cu mai puțin de o sută de ostași, zise Velasco mândru parcă de răspunsul său. „Ce rost are să mă tot gândesc?” își zise samuraiul în timp ce se legăna în șa. „Un om fără prea multă minte ca mine ar face bine să se gândească doar la îndeplinirea sarcinii sale. Fără îndoială că așa mi-ar fi spus și tata, dacă ar mai fi trăit.” Ajunseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
rămase tot timpul în fața japonezilor câtă vreme coborâră dealul în șir indian, ca niște furnici. Oricât de mult mergeau, tot nu se apropiau de muntele cel uriaș. Neclintit și cufundat în liniște, muntele uriaș scruta parcă lumea oamenilor. Privindu-l samuraiului îi părea din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
șaluri lungi numite sarapes, sau pălării cu boruri largi, sombreros. Printre mărfuri treceau turme de capre de munte sunând-și tălăngile. Indienii nu se arătau deloc uimiți de japonezi, socotind, probabil, că făceau parte din cine știe ce trib de la munte. Sufletul samuraiului era cuprins de un dor sfâșietor după valea sa. Se gândea la soția și la copiii săi și la ce făceau ei în clipa aceea. Dorul era pricinuit poate de faptul că sosise în sfârșit în acest loc plin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
salutară cu un zâmbet larg și o înclinare ușoară a capului, deși nu înțelegeau o iotă din ce spuneau. Li se dădu o încăpere mare prin ale cărei ferestrele deschise pătrundea mireasma florilor. Ce veți face? îl întrebă Nishi pe samurai în șoaptă în timp ce-și scotea pantalonii prăfuiți. O să-l căutați pe japonezul acela? — Aș vrea să-l caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ferestrele deschise pătrundea mireasma florilor. Ce veți face? îl întrebă Nishi pe samurai în șoaptă în timp ce-și scotea pantalonii prăfuiți. O să-l căutați pe japonezul acela? — Aș vrea să-l caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a aflat fără îndoială că suntem în Puebla. Am sentimentul că o să se arate iarăși. Se lăsă noaptea. O dată isprăvită cina, se întinseră în așternuturi ascultând dangătul prelung al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]