2,236 matches
-
așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În acea zi, În sanctuar, Manuscrisul de la Samarkand dispăru sub cizmele soldaților șahului. Fără să se oprească, Rochefort se ridică, se lipi cu spatele de perete, Își Încrucișă brațele, o postură care-i plăcea. — Djamaledin era În viață, Însă bolnav și mai ales scandalizat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Wilfrid Blunt, autorizându-l să-l citeze În Memoriile sale. Justificarea e simplă: În ținuturile musulmane, nu există nici măcar un singur colț În care să pot trăi la adăpost de tiranie. În Persia, am vrut să mă refugiez Într-un sanctuar care beneficiază, după tradiție, de deplină imunitate, soldații monarhului au intrat acolo, m-au smuls din mijlocul sutelor de vizitatori care mă ascultau, și, aproape fără o nefericită excepție, nimeni n-a mișcat, nici n-a cutezat să protesteze. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Astfel, continuă Djamaledin, a ajuns Manuscrisul În posesia mea și nu m-am mai despărțit de el. M-a Întovărășit În Statele Unite, În Anglia, În Franța, În Germania, În Rusia, apoi În Persia. Îl aveam asupra mea la retragerea În sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim. Acolo l-am pierdut. — Nu știți unde ar putea să se afle În prezent? — V-am spus, când am fost luat pe sus, un singur om a Îndrăznit să se Împotrivească soldaților șahului, era Mirza Reza. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înghite În zece minute, se spală pe mâini și pleacă. Vizitiii și purtătorii de felinare se Înghesuiau la poartă atunci când am ieșit, ca să-și culeagă fiecare stăpânul. A doua zi În zori, Fazel mă Însoți Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu o Înfățișare neliniștitoare: Înalt, uscățiv la modul bolnăvicios, cu barba hirsută; mâinile Îi tremurau fără Încetare. Înveșmântat Într-o lungă robă albă, strâmtă și peticită, purta un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-ți În fire, Într-un sfert de ceas ești un om mort! Ceea ce mi-a adus la cunoștință Fazel, În câteva fraze Întretăiate, avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fie dus la caleașca regală. Și, până la Teheran, face vânt cu evantaiul cadavrului așezat pe locul din spate, ca și cum ar fi continuat să respire. Între timp, Îi dă de știre prințului moștenitor să vină de la Tabriz, unde e guvernator. La sanctuar, soțiile Șahului tabără asupra asasinului, care Îl insultă și-l acoperă de lovituri, mulțimea Îi smulge veșmintele, e gata să fie sfâșiat În bucăți când colonelul Kassakovski, comandant al brigăzii căzăcești, intervine ca să-l salveze. Sau, mai degrabă, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au ochi să vadă nu le va fi deloc greu să remarce că șahul a fost răpus chiar În locul În care a fost maltratat Seyyed Djamaledin. Ce făcuse acest om sfânt, adevărat descendent al Profetului, ca să fie târât așa În afara sanctuarului?” „Cine te-a pus să-l ucizi pe șah, care-ți sunt complicii?” „Jur pe Allah, Preaînaltul, Atotputernicul, pe El, care l-a creat pe Seyyed Djamaledin și pe toți ceilalți oameni, că nimeni, În afară de mine și de seyyed, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era instalată În spatele pavilionului străjilor, Între diferitele „cartiere” circulau cazane enorme, fiecare masă ținea trei ore. Nici un fel de dezordine, puțin zgomot, oamenii ceruseră refugiu, bast, după cum spun persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare În regiunea Teheranului: mausoleul șah-Abdul-Azim, grajdurile regale și, cel mai mic dintre toate, tunul pe roți din Piața Topkhane: dacă un fugar se agăța de el, forțele de ordine nu mai aveau dreptul să-l atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străjilor, Între diferitele „cartiere” circulau cazane enorme, fiecare masă ținea trei ore. Nici un fel de dezordine, puțin zgomot, oamenii ceruseră refugiu, bast, după cum spun persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare În regiunea Teheranului: mausoleul șah-Abdul-Azim, grajdurile regale și, cel mai mic dintre toate, tunul pe roți din Piața Topkhane: dacă un fugar se agăța de el, forțele de ordine nu mai aveau dreptul să-l atingă. Numai că experiența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
are sens să neg ceea ce Îmi propune marea, În numele faptului că Afrodita n-a existat. În timpul lui Fidias, tipul artistic al zeiței Nemesis era Încă puțin fixat; o statuie a Afroditei, operă a lui Agoracrit, a putut fi transportată În sanctuarul lui Nemesis și socotită imagine a ei. Semnificativa confuzie Între necesitate și frumusețe. Căci grecii acceptă limitele nu pentru a limita frumusețea, ci pentru a se simți mai puternici. În acest context ar trebui să ne Întrebăm de ce au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
folosesc un limbaj prea rațional, aș răspunde că nu cunosc altul. Cei care atacîndu-l pe Descartes au decapitat statuia rațiunii au rămas dinaintea soclului gol fără să știe ce chip să așeze pe el În afară de cel al disperării. Hiperboreea Părăsind sanctuarul din Delfi, Apolo se Întorcea toamna În Hiperboreea, ținut misterios din nordul extrem unde nu cobora niciodată noaptea și pe care, numai din pricina vechilor mele himere polare, mi-l imaginez, În prima clipă, avînd claritatea maladivă a unui soare boreal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
deschide ca un surîs; nimic din acestea nu lipsea grecilor În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au adus obiectele sacre ale cultului lui Apolo și au murit În sanctuar. Sufletele lor transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de discuri, apoi, vecin cu cel de nasturiși cu cel de parfumerie și cu cel de lenjerie de damă. Statornicit, apoi, o vreme, în atelierul foto al Primadonei, fosta solistă, care nu l-a mai cedat și din al cărei sanctuar a decolat, cu ceva bani economisiți, așa zice lumea, direct la facultate... Acolo, la facultate, surpriză! Relația sa cu sexul în ofensivă a devenit, pentru toți cei cinci ani de studiu, timidă, evazivă, apatică. Atunci au și început, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te convingi. Vei vedea ce înseamnă precizia și surprizele adevărului. Adâncul adânc al zădărniciei, asta ai să vezi... și asta fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și Schopenhauer și Eminescu au relevat că geniul este un străin în lume. La Nietzsche totul este seducție: ideile rostite și purtând in apex intellectu, noutatea deschiderilor sufletești și spirituale, stilul ritualic înaripat răsunând în templul universului devenit un infinit sanctuar mistic un univers pur omenesc, omul fiind propria sa divinitate, cu excluderea oricărei dependențe. Pentru Nietzsche, problema valorilor este mai fundamentală decât a certitudinii. Unul din criteriile ce duc spre certitudinea unei valori este gradul de intensitate al accepției noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o iau logic? Imediat ce am pășit pe ea și am ieșit din acea imensitate, n-am mai simțit nimic. Timpul nu mă mai încerca pentru că nu mai eram în el ca să mă roadă, să mă erodeze. Eram în afara sa! Un sanctuar. Sub tălpile mele, insula părea tare și de nestrămutat, dar într-un fel știam că doar plutește deasupra oceanului și că nu este ancorată de nimic în dedesubturile sale. Nu era mare. Avea o formă neregulată și avea cam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cineva dacă mai ajungea un om în postura mea. Nu mi se părea posibil. Deasupra era întuneric, iar în jurul meu, doar albastrul închis al Timpului. Insula nu avea verdeață, pentru că singurul lucru cu viață în acel loc eram eu. Acest sanctuar, cum am denumit insula pustie, era făcut doar din piatră, iar aceasta nu era supusă eroziunii Timpului. Era imună. Imună și maleabilă, după cum mi-am putut da seama când am vrut să mă așez pe un scaun și am regretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adăpost pe toți cei apropiați lui. Și-a aranjat soția, asigurându-i un post modest în cadrul noii administrații, iar pe copilul lor îl lăsase ei să-l crească. Pe fratele și cumnatul său îi trimisese în Nord, unde se afla Sanctuarul, iar pe ceilalți îi trimise unde vroiau și îi ajutase cu bani, căci lumea devenise coruptă în scurt timp, și cu relații, care deveneau din ce în ce mai puține pentru el. El însuși s-a refugiat în Antarctica, în Pol. Ministrul, Allston, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Hagar le făcu semn celorlalți să păstreze tăcerea și înaintă pe cărare. Turiștii stăteau aproape în spatele lui acum, împleticindu-se și lovindu-se unii de ceilalți, agitați. — Șșșșt! șuieră el. — Care-i problema? zise unul. Credeam că ăsta este un sanctuar. — Sssst! — Dar ei sunt protejați aici ... — Sssst! Hagar avea nevoie de liniște. Băgă mâna în buzunar și apăsă butonul de înregistrare. Își desfăcu microfonul de la rever și îl ținu în mâna întinsă. Erau acum cam la treizeci de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de liniște. Băgă mâna în buzunar și apăsă butonul de înregistrare. Își desfăcu microfonul de la rever și îl ținu în mâna întinsă. Erau acum cam la treizeci de metri de urangutan. Trecură pe lângă un indicator de pe cărare, pe care scria „Sanctuarul urangutanilor Bukut Alam“. Acela era locul în care urangutanii orfani erau îngrijiți și reintroduși în sălbăticie. Exista o clinică veterinară, o stație de cercetare, o echipă de cercetători. Dacă este un sanctuar, nu înțeleg de ce... — George, ai auzit ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe lângă un indicator de pe cărare, pe care scria „Sanctuarul urangutanilor Bukut Alam“. Acela era locul în care urangutanii orfani erau îngrijiți și reintroduși în sălbăticie. Exista o clinică veterinară, o stație de cercetare, o echipă de cercetători. Dacă este un sanctuar, nu înțeleg de ce... — George, ai auzit ce a spus. Taci din gură. Douăzeci de metri. Uite, încă unul! Doi! Trei! Arătau spre stânga. Sus, în coronament, un urangutan de un an trecea printre ramuri alături de un alt exemplar, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fel cum a sosit momentul să mă eliberez de proptele inutile. Este începutul unei noi nașteri, iar pentru toate acestea, pelerinajul reprezintă un timp privilegiat. Stiu că Dumnezeu îmi va vorbi prin oamenii ce-i voi întâlni, ca și în sanctuarele și bisericile în care voi intra. Stiu că mintea mea se va îmbogăți prin tot ceea ce voi vedea frumos și interesant în jurul meu, pe drumul ce-l voi parcurge. Stiu că mă îndrept spre un drum ce mă va primi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un sacristan în vârstă de la bazilică, un om foarte scund. Cum a venit acolo cu mai mulți ani în urmă un jurnalist italian pentru a scrie contra Lourdes-ului. Avea și el o boală: era șchiop. Intr-una din vizitele la sanctuar a fost vindecat. Apoi a continuat să vină aici, dar fără să mai scrie contra sanctuarului, însă, preciza sacristanul, nu se ruga, nu s-a spovedit, nu s-a împărtășit niciodată cât a fost acolo. Acest fapt, mi-a precizat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mulți ani în urmă un jurnalist italian pentru a scrie contra Lourdes-ului. Avea și el o boală: era șchiop. Intr-una din vizitele la sanctuar a fost vindecat. Apoi a continuat să vină aici, dar fără să mai scrie contra sanctuarului, însă, preciza sacristanul, nu se ruga, nu s-a spovedit, nu s-a împărtășit niciodată cât a fost acolo. Acest fapt, mi-a precizat el, l-a șocat cel mai tare în toată viața lui aici la umbra Sfintei Fecioare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]