2,500 matches
-
promoroacă. Spre răsărit se ridica luna plină. Până atunci nu băgase de seamă ce sus se ridică iarna luna pe cer. Sus, sus și calea de nea lumina ca argintul. Ba nu, mai tare. Când plecau, se însoțeau cu alte sănii, dar ei se simțeau singuri între pământ și cer. Pe iapă o chema Steluța, după cometă - spunea Constantin. De fapt îi spuseseră așa încă înainte de asta, după steaua albă pe care o purta în frunte, semn că era pursânge englezesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venise tot așa o stea cu coadă. Probabil de asta ziceau că ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea că el nu este într-atât de mare, ca să trimită Dumnezeu semne pentru el și poruncea să înhame iapa la sanie aproape în fiecare seară. Pe la rubedenii, unde-i ducea iapa, se încingeau la chef și de multe ori rămâneau să doarmă prin străini. Doamne, ce zăpadă groasă era în anul acela! Și acum ninge și abia a trecut ziua Sfinților
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nu mai adoarme până-n zori. Când pleca pe drumuri cu treburile domniei lui Șerban Vodă, ea rămânea acasă, dar se însoțeau în gând, pe când acum... Ninge, ninge. Oare, dacă e vodă, o să mai poată s-o ducă departe cu sania, o să-și mai furișeze mâna rece pe sub cojocelul ei de blană să-i fure căldura trupului? O să-l prind eu. O să poruncesc o Curte mare cu palate - ca cele de care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care povestește dumnealui marele spătar Mihai - departe, la moșia Mogoșoaiei. Acolo o să locuim iarna. Cu copiii și cu toate slugile. Doar grijile trebilor domniei aici o s-o poarte. Și seara, când s-or liniști, o să poruncească să înhame caii la sanie, cai învățați, știind singuri drumul... Mare doamnă, doamna Maria a lui Șerban Vodă. Și ea își făcuse casa ei, peste drum de Curtea lui vodă, casa beizadelelor i-a spus, ca să-i aducă aminte măriei sale că oricâte frumoase ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clipă și trăgând aer în piept reluă. Neică Mihai, mâine plec la Târgoviște cu toate că iarna este grea și haitele de lupi se ațin cum treci de Mogoșoaia și intri în codru. Zăpada este mare și am pus să se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire pe chipul italianului, zâmbi și explică: — Sorocul, adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu alta de brațul jilțului în care stătuse, se sculă anevoie în picioare, își îndreptă oftând spinarea și cu un ton de superioritate jignită spuse: Am mai rămâne, fine, dar cum noi l-am adus pe dumnealui spătarul Mihai în sania noastră, n-avem încotro, plecarea lui însemnând și plecarea noastră. Dacă toată averea Bălașei trece asupra Măriuței nu mai avem ce să vorbim, doar că trebuie să faci către cocoană înscrisuri cum se cuvine, cum făcu și măria sa cu voi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu vrea ca nici o palmă de pământ să fie pe numele domniei, că, de, domniile sunt schimbătoare și când se schimbă domnii se schimbă și stăpânii moșiilor domnești... Poruncește slugilor să scoată caii din grajd și să-i înhame la sanie. Or fi mâncat surugiii? Și până atunci arată-mi ce cărți ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de perete, într-un ungher întunecos, o ladă de piele de Cordova, ce ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de invidie și de ură atât de clară, încât dorea complice să nu fie remarcată de cei doi tineri. — Să mergem, repetă Del Chiaro ultimele cuvinte, apoi reculegându-se, reveni la realitate. Dacă se poate, aș pleca și eu cu sania domniilor voastre... Deși ceruse să-l vadă pe sfinția sa, acum când se afla la Mitropolie, spătarul Mihai nu știa cum să procedeze ca să poată discuta cu vlădica fără ca vorbele lor să ajungă la voievod și la beizadea Ștefan. Doar sfinția sa îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Mitropolie, spătarul Mihai nu știa cum să procedeze ca să poată discuta cu vlădica fără ca vorbele lor să ajungă la voievod și la beizadea Ștefan. Doar sfinția sa îi putea spune ce anume știe vodă despre complotul lor din vară. În sanie mersese împreună cu Ștefan și cu sora lui, Stanca, domnița Stanca, - așa îi plăcea lui Brâncoveanu să audă că i se spune, pentru că mama domnitorului era trecută în pomelnice doamna Stanca. Văduvă fără copii, domnița dădea dovadă de acea înțelepciune moștenită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zveltă, hainele ample orientale îi dădeau prestanță și ochii căprui calzi aveau o privire sinceră. Tot drumul, dintr-un fel de stimă pentru durerea lui Ștefan, a condus ea conversația, fără să-și poată stăpâni bucuria de a merge cu sania. Gerul îi îmbujorase obrajii, izbucnea în mici hohote de râs ori de câte ori strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Avea un junghi în umărul stâng, care-l ținea chiar și atunci când își mișca abia perceptibil capul, așa că îi salută din ochi pe cei câțiva care așteptau în sala Mitropoliei și porunci slugii care-l însoțea să i se aducă sania. Avea impresia că ceva anume îi scapă. Astăzi nu va mai ieși nicăieri, va mai citi încă o dată copia scrisorii mitropolitului către domn. Era clar că vodă îl amenințase pe sfinția sa Antim că va da ceva anume în vileag, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum, când ea nu mai era, învăța fostul mare spătar să-i prețuiască dragostea, să aprecieze căldura căminului pe care mai tot timpul îl părăsea. Unde nu-l purtaseră până acum urzelile lui și ale lui neica Dinu? Surugiii opriră sania în dreptul mânăstirii Colței, cum făceau de obicei. Un fecior sări sprinten să-l ajute să coboare. De ce v-ați abătut din drum, țipă aproape pițigăiat Mihai Cantacuzino, mânați direct spre casă! Feciorul făcu o temenea, ferindu-se de frică să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dori să intre cineva la doftor să-i spună să treacă diseară, să mă vază. Servitorul tot nu ridicase capul, când spătarul reluă: — Intră în grabă, dacă nu-l găsești pe doftor, lasă-i vorbă. Noi o să așteptăm aci, în sanie, până te întorci. Haina, domnește căptușită cu spinări de samur, îi ținea cald și tot așa macatul dublat cu blană de lup îi încălzea picioarele și genunchii. Frigul doar îi uscase nările și-i îmbujorase obrajii iar acum, admirându-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poartă pe sub arcada unui turn de clopotniță sau mai degrabă alături unui turn înalt și puternic, din piatră de râu intercalată cu brâuri de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
intercalată cu brâuri de cărămidă arsă, un turn înalt, cu clopotniță și ceas, Turnul Colței... Chirurgul spitalului se apropie de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strâmtorat să pornesc la drum. În aceeași seară, fiind senin și lună plină, fostul mare spătar Mihai Cantacuzino, cu toată pielea brațului și mâinii stângi umflată chipurile, văitându-se cât îl ținea gura, înfofolit sub trei macaturi îmblănite, culcat în sanie pleca spre Fundeni. Au pornit pe Podul Târgului de Afară, dar când au ajuns la răscrucea cu ulița Mărcuței, n-au luat-o spre Fundeni, ci au tot ținut-o drept până au intrat în drumul de Afumați. Cât au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru a-mi spori și mai mult extazul dezorientării, numele străzii pe care se află casa familei Campbell, strada pe care a crescut prietena mea! strada pe care ea a țopăit! a patinat! a jucat șotron! s-a dat cu sania! în timp ce eu visam la existența ei la vreo o mie cinci sute de mile depărtare, în ceea ce se zice că ar fi una și aceeași țară. Numele străzii? Nu Xanadu, nu, chiar și mai fain, ah, cu mult mai haios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a troienelor. Sora mea avea de parcurs 15 km până acasă. Până la prima localitate rurală, de pe traseu, surorii mele i-au digerat labele picioarelor. Acolo, tatăl unei colege de-a ei, s-a îndurat de ea, a pus caii la sanie și a adus-o acasă cu sania. Mama, când a văzut nenorocirea a luat repede frunze de varză albă crudă și i-a înfășurat picioarele. La intervale de timp, schimba frunzele. În câteva ore picioarele degerate șiau revenit la normal
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
15 km până acasă. Până la prima localitate rurală, de pe traseu, surorii mele i-au digerat labele picioarelor. Acolo, tatăl unei colege de-a ei, s-a îndurat de ea, a pus caii la sanie și a adus-o acasă cu sania. Mama, când a văzut nenorocirea a luat repede frunze de varză albă crudă și i-a înfășurat picioarele. La intervale de timp, schimba frunzele. În câteva ore picioarele degerate șiau revenit la normal. Sora mea a avut noroc că a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
se hotărască pentru un răspuns cu bâzdâgania asta de copil, Mirelo, cică nu te silește nimeni, da’ la o adică ești încolțită. După ce se-ntorcea Mugurel de la școală, îi dădea să mănânce și-l îmbrăca bine ca să iasă afară cu sania, iar în urma lui pleca și ea cu Moș Ajunul prin cartier, cu Petrișor în brațe. Le lua la rând, după cum știa că le găsește acasă și după cum se știa dorită. Vecine, prietene, cunoștințe... Pe nășica o amâna până ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul gândurilor se rupea când venea Mugurel de afară de la sanie. Îi mânca sufletul copilul ăsta. Înfometat și înfrigurat, și smiorcăindu-se în draci că n-are lumină să-și facă lecțiile. Smiorcăielile o apăsau în capul pieptului și-i luau tot aerul. Simțea că se sufocă, iar Mugurel îi simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fixând aurora, sau să se cuibărească într-un colț și să-i asculte pe ai lui cum se ceartă violent din cauza unor observații meteorologice contradictorii. Se mira singur constatând ce viață interesantă duce, mai ales atunci când pleacă spre Sprujdt cu sania trasă de câini - și bineînțeles că n-avea sanie și nici câini - ca să stea de vorbă cu Nabu, șamanul originar din estul Siberiei. Ce spune Nabu? se interesau fetele, cum arată? Pomenește câteodată de Armagheddon și de vindecarea cancerului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și să-i asculte pe ai lui cum se ceartă violent din cauza unor observații meteorologice contradictorii. Se mira singur constatând ce viață interesantă duce, mai ales atunci când pleacă spre Sprujdt cu sania trasă de câini - și bineînțeles că n-avea sanie și nici câini - ca să stea de vorbă cu Nabu, șamanul originar din estul Siberiei. Ce spune Nabu? se interesau fetele, cum arată? Pomenește câteodată de Armagheddon și de vindecarea cancerului, dar e destul de confuz și nu poți pune bază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie pentru băut, spălat și gătit. Ulița, căci stradă nu era în nici un caz, era o spledoare! Nici tu asfalt, nici tu caldarâm sau trotuar, încât iarna mai putea trece câte o sanie, Dumnezeu avea grijă să niveleze gropile, iar vara sau toamna, dacă mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iubesc, Mariusia, dar mi-e dor cumplit de România, credemă! Ajută-mă, ajută-mă să avadez! Plângând, Mariusia l-a îmbrățișat și i-a răspuns: - Da, te voi ajuta să pleci! A doua zi ne-am urcat amândoi într-o sanie cu un cal. Am mers vreo zece verste. Apoi a oprit calul.Du-te, ești liber! mi-a spus plângând. Mă credeam scăpat, dar pistolul automat care-l ținea pe grumazul ei îmi spunea altceva. Mi-am dat drumul în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]