2,314 matches
-
a oamenilor e condamnată pentru violență. Din cauza revoluției, protagoniștii nuvelei, îndrăgostiți aparținând unor clase sociale diferite, sunt sortiți pieirii. De cele mai multe ori întâlnim la Eichendorff grădina ordonată ca simbol al raționalismului. Stăpânul unei astfel de grădini e baronul Pinkus din satira Libertas și-ai ei pețitori, reacționar care a pus cătușe zânei Libertas, îngrădind viața în uniformitatea unei grădini geometrice. Prin "tunderea" forțelor naturale, timpul se oprește (ceasul mecanic din turnul castelului lui Pinkus merge invers și se află deja cu
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
final, îl va răsturna în pat pe mirele cadaveric, tremurând ca frunza și dezbrăcându-se ca la medic, scena încheindu-se pudic aici. Ironia aceasta carnavalescă însoțește la fiecare pas camera, regizorul știe să prindă dincolo de replica voit propagandistică și satira dirijată și altceva, un fel de generală bună dispoziție care izbucnește cinic în momentele care revendică cruzimea. Aflat la o altă vârstă, filmul nu a învățat încă să mintă cum trebuie, nu s-a debarasat de stângăcii și nu a
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
în primul rând un romancier profesionist, inepuizabil. Iar aceasta fără a face compromisul convenționalizării. Lui îi reușește o sinteză de atitudine între ceea ce a fost Cezar Petrescu și ceea ce a făcut Camil Petrescu. Noaptea lui Iuda e, în fond, o satiră metafizica." Nu e în nici un fel nedrept să spicuim exclusiv din cuvintele câștigătorului acestei ediții a Cărții Anului. Pentru importantă premiului, pentru civilitatea expresiei, pentru farmecul unei descoperiri stranii, Mircea Cărtărescu merită oricând ascultat. Și citat: "Le cer iertare celorlalți
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
exasperați de lentă trecere a timpului pe care și-l mai omoară și ei cum pot, cu bîrfe nevinovate sau trecătoare crize de identitate ori angoase metafizice. Însă mie Mariaș nu mi se pare defel a fi un ironist, căci satiră îi alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant, de umor și ironie. Folosesc deliberat și serios termeni precum Sine ori Alteritate, nu din vogă, pentru că vreau să propun cititorului să descopere în Românul Oxfordului nu o satiră a universității britanice (deși motive ar avea berechet), ci o impresionantă reflecție pe tema identității și a felului în care se restructurează ea prin intermediul întîlnirii cu Celălalt. Părerea mea este că la Mariaș indiciul legitimitătiii unei asemenea lecturi există în
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
cât și imediat după 1948, când devenise specia preferată a poeților realiști-socialiști, iar eu am publicat o istorie a literaturii, din care astfel de producții fac, într-un fel, parte. Calitatea textelor este, aproape fără excepție, lamentabilă. E vorba de satire, epigrame, ode, imnuri și altele, semnate ori anonime, aparținând câteodată unor autori celebri. Cristian Preda le-a cules exclusiv pe cele care se referă la alegeri, adică, la vot. Printre primii autori se numără Vasile Alecsandri, cu o satiră fără
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
de satire, epigrame, ode, imnuri și altele, semnate ori anonime, aparținând câteodată unor autori celebri. Cristian Preda le-a cules exclusiv pe cele care se referă la alegeri, adică, la vot. Printre primii autori se numără Vasile Alecsandri, cu o satiră fără pic de sare și piper la adresa lui „gură cască” „omu politicu”, tipărită, unde credeți?, în „Convorbiri literare” în 1867. Până și ortografia revistei junimiste era la data aceea îngrozitoare. Cam toate gazetele vor publica de-a lungul vremii texte asemănătoare
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
ce am descoperit oarecum general valabil au fost versuri ca următoarele, care critică „spurcata împreunare” dintre takiști și liberali din 1911: „E un incest împreunarea/ Nababului cu junimiștii...” Asta fiindcă avem și noi parte de „spurcate împreunări” politice. Sau o satiră antiliberală de la 1914: „Partidul nostru este tare,/ Căci el se reazemă pe lei./ De ce să ne trudim atâta/ Când azi cu mia și cu suta/ Mobilizezi pe derbedei?” Frauda noastră cea de toate alegerile, așadar! Dacă vom compara ocazionalele de la
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
cu mia și cu suta/ Mobilizezi pe derbedei?” Frauda noastră cea de toate alegerile, așadar! Dacă vom compara ocazionalele de la sfârșitul secolului XIX și din prima jumătate a secolului XX cu cele din anii realismului-socialist, vom remarca schimbarea genului: de la satire se trece la ode. Semnate, ultimele, de Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Eugen Frunză, George Lesnea, Virgil Teodorescu și alții. Și, în definitiv, deși la fel de neinspirate, lipsite de o minimă cuviință literară și morală. Spre deosebire de cele dinainte, ele sunt binecunoscute și
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
n-ar fi avut, în cazul lui Andrei Bodiu, și consecințe literare. Căci, departe de a se achita de ele ca de niște obligații secundare (sau, oricum, paralele), Bodiu le internalizează și le tematizează după o formulă proprie. Aceea a satirei soft. Spre deosebire de Alexandru Mușina (în recentul Nepot al lui Dracula), el își reprimă tentația comediei universitare (pe filieră, să zicem, David Lodge), în virtutea căreia rutina didactică ar avea aparența unui Leviathan incontrolabil sau, dimpotrivă, a unui Fafnir ridicol. Acestea sunt
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
Pintilie și Mircea Iorgulescu sunt exemplele care citesc în textul caragialian posibilitățile antitotalitare și demistificatoare. Evident că rezultatul, cu această miză subversivă a interpreților, va duce și la o „deformare” a operei, cu sensuri prelungite în distopie - pentru Pintilie - ori satiră, la Iorgulescu. Alți interpreți decupează (din texte) și instrumentează ideologic, cu rezultate deformatoare apreciabile, cum e cazul comentatorilor realismului socialist. Apoi sunt cei ce caută să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică „de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
comercială...", muzica rock - "sunetul rocilor vechi" etc.). În această nouă epocă, Platon - care va fi din nou alungat din cetate - avertizează: dacă nu învățăm să ne îndoim, și epoca noastră o să dispară. Cartea lui Ackroyd, bijuterie de înțelepciune, umor, moralitate, satiră, creatoare poate a unui nou gen, pe care, calchiind SF, l-aș numi "philosophy-fiction", este una dintre cele mai entuziasmante apariții ale ultimilor ani. Peter Ackroyd. Documentele lui Platon. Roman. Traducere și note de Fraga Cusin. Postfață de Mihaela Anghelescu
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
acestea niște fantoșe. E adevărat că acest roman poate funcționa drept critică a moravurilor, așa cum s-a spus, însă, deși realist în intenție, problematica lui trece de reprezentarea Germaniei postbelice vinovate pentru ororile războiului, cu o atmosferă apăsătoare, sau de satira la adresa burgheziei "calpe". Acesta poate fi foarte bine și un roman filosofic (în definitiv Schnier e un filosof, el are opinii și pentru el lumea e un circ, el vede relațiile, forțele dintre oameni, așa cum sunt ele, nemotivate și uneori
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
autentic. Aceasta e miza umanistă a romanului, de dincolo de răceala stilului și de aerul de absurd. Cât despre o critică a catolicismului în roman, aceasta e facută tot în spirit de circ, dar ceva mai virulent decât alte niveluri ale satirei lui Böll. Schnier are un frate care va deveni preot catolic, un ins pentru care dogma și caritatea sunt fundamentale, totuși un caracter slab si timorat. Restul moraliștilor sunt criticați mai dur: <..aproape toți catolicii culți au o trasătură comună
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
muzica bretonă”, explică Erik Marchand. Rezultatul muzical al acestei pitorești combinații se va vedea/auzi în 20 mai, de la ora 20, în Sala Lira, într-un concert-eveniment organizat de Centrul Cultural Francez. S. P. Ziua Teatrului Studențesc... l Spectacole cu Satiră și Umor Prin amabilitatea dlui Gheorghe Roșu, coordonatorul activității Teatrului studențesc „Thalia“, am aflat că, la sfârșitul lunii mai, Casa de Cultură Studențească, în cadrul căreia își desfășoară activitatea acest teatru, va găzdui Ziua Teatrului Studențesc de Satiră și Umor. Cu
Agenda2003-20-03-9 () [Corola-journal/Journalistic/281015_a_282344]
-
l Spectacole cu Satiră și Umor Prin amabilitatea dlui Gheorghe Roșu, coordonatorul activității Teatrului studențesc „Thalia“, am aflat că, la sfârșitul lunii mai, Casa de Cultură Studențească, în cadrul căreia își desfășoară activitatea acest teatru, va găzdui Ziua Teatrului Studențesc de Satiră și Umor. Cu acest prilej, iubitorii de teatru vor putea urmări fragmente din spectacolele care s-au bucurat de un real succes: „Scurtă istorie“, „Un e-mail pierdut“ (care a obținut premiul Caragialia), „Întâlnire de gradul III cu... umorul“, „Transmitem în
Agenda2003-20-03-9 () [Corola-journal/Journalistic/281015_a_282344]
-
olteni (prefațată de George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor din România, întocmită de Petre Gigea-Gorun și apărută la Editura Fundației Scrisul Românesc, tot din Craiova) -, Ion Pachia-Tatomirescu se înfățișează cu un grupaj de catrene de un fulgurant umor, de o fină satiră, autorul lor - din 1979 - având însă un tânăr chip bărbos-neguros de spadasin, ori de războinic cavaler danubian ce se vrea de departe „spăimos“, în toga-i de tuș aruncată ca peste un vulcan (grație „mărturiei peste anotimpuri“ făcută de portretul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de mai, / cu coarnele-n piept, / privind fix în el / și izbindu-mă cu elicea-ntrebării: / „ - Domnule, / cine ți-a dat stâng-dreptul, / de a-ți însuși licența / cochiliei mele...?“. Autoparodia CiberPegas, de Ion Pachia-Tatomirescu, pare a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în calitate de cronicar de ediție, poate cel mai devotat și mai prezent din viața noastră literară actuală. Observațiile lui țintesc și de astă dată ineditul, acele opere sau fragmente interzise în timpul regimului comunist. Așa se întâmplă cu Sonata Kreutzer, o sarcastică satiră antirusească din volumul de Proză a ediției critice Hașdeu, îngrijit de Stancu Ilin și I. Oprișan. La fel, într-o și mai mare măsură, e cazul edițiilor Mircea Eliade, aduse la lumină, ca într-o necontenită avalanșă de neobositul Mircea
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
prozatorului și dramaturgului Emil Mladin, Avenida Populista, reunește patru dintre piesele sale, toate într-un act: Avenida Populista, Cașalotul (premiată la Festivalul comediei românești, în 2006), C.V. Ministerial și Cravata. Prima piesă, cea care dă și titlul volumului, e o satiră la adresa megalomaniei "conducătorilor supremi" din regimurile dictatoriale și a supușilor care le întrețin cu cinism visurile de mărire, în speranța de a se alege cu ceva de la festinul lor. În Avenida Populista, dramaturgul lasă "locul și timpul acțiunii la libera
Megalomani mari și mici by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9306_a_10631]
-
o mînă (printre ele: un studiu al lui Eugen Cisek din 1977, Juvenal et certains problèmes de son temps, capitolul lui I. Fischer din volumul IV al Istoriei literaturii latine sau prefața lui G. Guțu la ediția din 1986 a Satirelor ). Importanța laturii filologice în demersul hermeneutic întreprins de Alexandra Ciocârlie este imposibil de ignorat, dar ea nu elimină alte modalități de apropiere față de texte. Ne dăm seama că descifrarea sensului originar și autentic al scrierilor rămîne o condiție necesară (nu
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ultimii autori păgîni ai Romei, pînă la comentatori din secolul nostru, imaginea unui Iuvenalis ethicus a înregistrat o carieră absolut impresionantă, după cum ne demonstrează cu argumente convingătoare autoarea), neglijîndu-se alte aspecte poate mai interesante din perspectiva cititorilor de astăzi ai satirelor sale, a condus la discreditarea implicită a unui demers poetic considerat îndeobște moralizator. Tocmai prin subtilitatea și soliditatea argumentelor cu care Alexandra Ciocârlie reușește să substituie imaginii mumificate "a unui moralist scandalizat de devierile contemporanilor de la canonul etic tradițional", pe
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
zâmbetul căruia e rânjet sau, baremi, un surâs sardonic), consanguin al genului didactic, în sens de moralizator și punitiv. Pamfletul, diatriba ș.a.m.d. nu sunt vocația unui umorist. Care le poate practica accidental, precum același Nenea Iancu, berlinezul, în satira-i din 1906, la adresa regelui "Ca rol" (!), sau în broșura-i din 1907, concepută sub oblăduirea maximalistului Cristian Rakovski... Umorul e, altminteri, după Wilde, o formă de (supremă) politețe: aceea a disperării. - Sub flamura artei cu tendință, s-a speculat
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
gluma trebuie să facă dreptate și să îndrepte toate năravurile" de "realist-socialiștii" noștri care-l socoteau pe autorul Scrisorii pierdute un "critic nemilos al orânduirii burghezo-moșierești"? - Parțial, răspunsul a fost dat în paragraful anterior. Fără a fi, neapărat, o "dăscăleală", satira aduce a "cenzură" și, uneori, a "punițiune". Cum întrebarea-ți de acum se referă doar la (patru) dramaturgi, trebuie spus că nu contestă nimeni că teatrul este și o "școală": În el năravuri îndreptați,/ Dați ascuțiri la minte...", - vorba tizului
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
coloniștii olandezi traversează Atlanticul și poposesc pe pamant american fondând colonia New Amsterdam, orașul New York de astăzi. Și desigur că în America au adus cu ei și obiceiul cu “Sinter Klaas”. În anul 1809, eseistul american Washington Irving publică o satiră populară despre coloniștii olandezi fondatori ai New York-ului, operă intitulată “O istorie a New York-ului”, în care se face referire la nașterea legendei lui Moș Crăciun pe pamant american: “În această perioadă timpurie, a fost instituită o ceremonie pioasa, dar
Teoria conspirației care îl distruge pe Moș Crăciun. Moș Nicolae și Satana, roluri importante în apariția bătrânelului iubit de toată lumea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62909_a_64234]