1,927 matches
-
de a reduce și controla populația emu - pasări alergătoare de dimensiuni mari specifice Australiei și a căror viteză atinge 48 km/h - au fost purtate prin implicarea soldaților armatei australiene înarmați cu mitraliere, lucru ce a determinat media să adopte satiric numele de "" referitor la acest incident. Ulterior Primului Război Mondial, un mare număr de soldați australieni lăsați la vatră, alături de un număr de veterani britanici, s-au stabilit în Australia de Vest, îndeosebi în zonele marginale, practicând activități agricole. Odată cu debutul Marii
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
mai mari muzee ale lumii. Din căsătoria cu Katherine Manners, ducele de Buckingham a avut patru copii: Buckingham este o figură istorică foarte controversată. La începutul domniei lui Carol I și mai ales după asasinarea sa, au apărut multe pamflete satirice la adresa sa. Cele mai multe reflectau mândria sa și daunele pe care le-a provocat statului; multe dintre ele l-au apreciat pe John Felton. Ducele de Rochefoucauld în "Mémoires" (Prima parte 1624-1642), povestește presupusa aventură a lui Buckingham cu Ana de
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
supra-civilizat, descrieri notabile în acest sens fiind lumile preistorice din "The Long Remembering", societatea cvasi-medievală din "No Truce with Kings" și cea de pe Jupiter din "Call Me Joe" și "Three Worlds to Conquer". Atracția și puterea atavismului au fost tratate satiric în "Pact", critic în "The Queen of Air and Darkness" și "The Night Face", tragic în "Goat Song". Romanul său din 1965, "Coridoarele timpului", alternează între Epoca de Piatră europeană și un viitor represiv. În această viziune a viitorului, aproape
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
doua zi după moartea lui Berlioz, Woland și escorta lui se mută în apartamentul acestuia, de unde Azazello îl aruncă pe colocatar, Stepan Bogdanovici Lihodeev, "afară din Moscova la toți dracii", în Ialta. Printre punctele importante care urmează, este o portretizare satirică a grupării MASSOLIT și a locului de întrunire al acesteia, Casa Griboedov și spectacolul profesorului Woland la Teatrul de varietăți, o satiră la adresa vanității, lăcomiei și credulitatii celor recent îmbogățiți. A doua parte a romanului o prezinta pe Margareta, amanta
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
a lui Dante). Ponțiu Pilat este eliberat - Maestrul îl cheamă, spunându-i că este, în sfârșit, liber. Maestrul Margareta Nikolaevna este amanta maestrului. Mihail Alexandrovici Berlioz este redactorul-șef la o revistă de literatură și președintele consiliului grupării literare numită satiric "MASSOLIT" (literatură de masă). Acesta este caracterizat de narator încă din primele pagini ca "un bărbat la vreo patruzeci de ani, îmbrăcat în haine gri de vară, mic de stat, brunet, dolofan și chel, ținea în mînă pălăria decentă, din
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
minime pentru scopuri speculative, rezultând astfel construcții de joasă calitate. Acestea au fost construite din lemn, cărămidă simplă, iar mai târziu dintr-un beton primitiv, dar erau predispuse la foc și la prăbușire după cum a descris Juvenal, ale cărui scrieri satiric ar trebui să fie luat în considerare. Printre multele preocupări de afaceri ale sale, Marcus Licinius Crassus a speculat în domeniul imobiliar și numeroase insulae deținute în oraș. Când una dintre clădirile șubrede se prăbușea, Cicero pretindea că el a
Insula (clădire) () [Corola-website/Science/320745_a_322074]
-
urme de picioare în cenușă a celor uciși de curgerile piroclastice. William Ellis, un englez misionar și etnograf amator și geolog, a publicat prima descriere a Halemaumau așa cum a apărut în 1823. În 1866 Mark Twain, un umorist american, autor satiric, lector și scriitor a urcat până la calderă. El a scris următoarele despre lacul de lavă topită pe care el l-a găsit acolo: Un alt misionar, Titus Coan, a observat și a scris despre erupții în secolul al XIX-lea
Craterul Halemaumau () [Corola-website/Science/321541_a_322870]
-
direct sau ca un roman influențat de "Infanteria stelară", lucru negat de Card, care a declarat că nu citise nici cartea lui Heinlein, nici pe cea a lui Haldeman la data scrierii "Jocului lui Ender". Harry Harrison a scris cartea satirică "Bill, the Galactic Hero" pe care a descris-o ca o "rescriere jalnică a "Infanteriei stelare" a lui Heinlein." Romanul lui John Scalzi "Războiul bătrânilor" este, după spusele autorului, construit după tiparul "Infanteriei stelare". Seria lui John Ringo "Legacy of
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
se află episodul versetelor satanice, în care profetul proclamă o revelație în favoarea vechilor zeități politeiste, după care o retractează ca fiind o greșeală cauzată de ispita lui Shaitan. „Vestitorul” are doi adversari: o preoteasă păgână demonică, Hind și un poet satiric sceptic, Baal. Când profetul se întoarce victorios în oraș, Baal se ascunde într-un bordel subteran, în care prostituatele își iau identitatea nevestelor profetului. Unul dintre însoțitorii profetului susține că, îndoindu-se de autenticitatea „Vestitorului”, a modificat subtil unele părți
Versetele satanice () [Corola-website/Science/320771_a_322100]
-
a fost o revistă satirică care a apărut în perioada 28 mai 1866 - 8 aprilie 1879. Proprietarul acesteia era T. I. Stoenescu, care și publica articole sub pseudonime ciudate, precum "Ioga, Eu, Hai-hui, Tipeliga, Grivei". În ziar, acesta scria: "Toți știți, amici lectori că "" nici
Ghimpele () [Corola-website/Science/320793_a_322122]
-
revistă, sub pseudonimul "Ghedem", publicând în numărul din 17 mai 1870 pamfletul "“Animale politice - Maimuța”", care se înscria în linia atacurilor antimonarhice ale revistei. I. L. Caragiale și-a început colaborarea la „Ghimpele” în numărul din 16 decembrie 1873, cu povestea satirică în versuri "“Șarla și ciobanii”". Începând cu numărul din 26 mai 1874, Caragiale publica "„cronica literară”", "„cronica fantastică”" și " „cronica sentimentală”", semnând Car. și Palicar. În numărul din 20 iunie 1871 al revistei Ghimpele a fost publicată și poezia de
Ghimpele () [Corola-website/Science/320793_a_322122]
-
() sau "Cruciada copiilor" ("The Children's Crusade: A Duty-Dance with Death") (1969) este un roman satiric științifico-fantastic scris de Kurt Vonnegut despre experiențele din cel de-al Doilea Război Mondial și călătoriile prin timp ale unui soldat numit Billy Pilgrim. Considerat al optsprezecelea cel mai important roman în limba engleză din secolul 20 de către Modern Library
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
à l’époque des Lumières" în anul 1945. Din ultimii ani ai vieții au rămas în manuscris o serie de proiecte și încercări literare: traducerea parțială a Infernului lui Dante, ciclul de poezii "Aur legendar", începutul unui roman cu elemente satirice ("Într-o vară, la moșie") și numeroase comedii, dintre care terminate sunt "Bucătarul de la Salamandra" (1946) și "Regele din Propontide" (1948-1950). În 1942, Dumitru Popovici a primit Premiul Academiei Române, pentru critică literară. Cu ocazia „Zilelor Dumitru Popovici”, manifestare culturală organizată
Dumitru Popovici (critic literar) () [Corola-website/Science/320850_a_322179]
-
Organizate sub supravegherea arhontelui eponim, aceste festivaluri însoțeau celebrările cultului dionisiac, primăvară și toamna, la Dionisiile rurale, la Leneine și primăvară, la Marile Dionisii. Spectacolele se organizau că o competiție, poeții compuneau cicluri de piese tragice-trilogii încheiate cu o drama satirică sau comedii, și un juriu răspunzător în față adunării decidea asupra primilor trei drame tragice și a cinci comedii , cărora le alocă câte un cor-asigurându-le reprezentarea pe cheltuiala proprie câte unui choreg. În timpul festivalurilor dionisiace, fiecare zi de spectacole, din
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
remarcabile ale celor onorați prin decrete care se citeau în deschiderea ceremoniei. Dramele erau interpretate de doi actori, exclusiv bărbați, care jucau mai multe roluri, convenția cerând prezența concomitentă în scenă a maximum doi-trei personaje. Fiecare drama, fie ea tragică, satirică sau comică, era reprezentată doar o singură dată, când avea șansă de a câștigă locul I sau de a pierde. În secolul IV i.en., încep dramele celebre din secolul precedent să fie repuse în scenă cu regularitate. Poeții își
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
comentariu al tratatului de interpretare a Coranului "Tafsir al-baydawi al-musamma anwar altanzil wa asrar", elaborat de Al Baidawi. Müneccimbașı a publicat și un "Letaifname", volum de poezii cu traduceri din limba persană ale unor povestiri sau poezii indecente ale poetului satiric și adeseori homoerotic Ubayd-i Zăkăni A mai compus un Divan (colecție de poezii) pe teme mistice sub pseudonimul Âșik (în traducere „cel care iubește”). Dintre celelalte lucrări ale lui Müneccimbașı:
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
Uderzo (* 1927) (desenele și, după moartea lui Goscinny, și scenariul). Aceste benzi desenate, a căror acțiune se desfășoară în antichitate, în timpul cucerii Galiei de către Imperiul Roman, sunt printre cele mai reușite seriale comice franceze. El cuprinde istorii aventuroase scurte comice, satirice, fiind destinat publicului de orice vârstă. Numele lui , ca și cel al lui Obelix, este o invenție asociată termenilor comuni "asterisc" (< fr. astérisque, lat. asteriscus) și "obelisc" (< fr. obélisque), dar trimițînd ironic la sufixul -ix, specific onomasticii Galilor, precum Vercingetorix
Asterix () [Corola-website/Science/317466_a_318795]
-
Usfur min al-Sharq" "(Pasăre din Orient)" reflectă foarte bine această confruntare culturală. În urma experienței sale profesionale în domeniul dreptului a rezultat romanul "Yawmiyyat Na`ibin fi-l `aryaf" "(Jurnalul unui procuror de la țară)". Romanul a fost scris într-o notă satirică la adresa oficialităților egiptene . A scris romane, eseuri, colecții de povestiri, articole de ziar , biografii "(Muhammad)" dar și o autobiografie "Signu l `umr" "(Închisoarea vieții)". A scris de asemenea un roman ce se apropie într-o oarecare măsură de ceea ce este
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
lor "inferiori". Această formă de mimetism social, definită inițial de către William Makepeace Thackeray, a fost analizată de sociologi că americanul Thorstein Veblen sau germanul Norbert Elias. Cuvântul snob a intrat în limbajul curent în 1848, când a apărut vestită carte satirica "Cartea snobilor" a lui Thackeray, de fapt un compendiu al articolelor sale din revista satirica "Punch", echivalentul anglofon al "Moftului Român" la care colabora Ion Luca Caragiale. Cuvântul snob este de origine britanică, dar etimologia să este controversată. Marele "Oxford
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
analizată de sociologi că americanul Thorstein Veblen sau germanul Norbert Elias. Cuvântul snob a intrat în limbajul curent în 1848, când a apărut vestită carte satirica "Cartea snobilor" a lui Thackeray, de fapt un compendiu al articolelor sale din revista satirica "Punch", echivalentul anglofon al "Moftului Român" la care colabora Ion Luca Caragiale. Cuvântul snob este de origine britanică, dar etimologia să este controversată. Marele "Oxford English Dictionary" scrie că "snab", cu "a", apare într-un document scoțian din 1781, însemnând
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
(1974, denumire originală Blazing Saddles) este un film satiric western de comedie regizat de Mel Brooks. În rolurile principale interpretează actorii Cleavon Little și Gene Wilder. Filmul este scris de Brooks, Andrew Bergman, Richard Pryor, Norman Steinberg și Al Uger pe baza unei povestiri de Bergman. Filmul a fost
Șei în flăcări () [Corola-website/Science/325902_a_327231]
-
1843, Poe a avut ideea de a tipări o serie de broșuri cu povestirile sale intitulate "The Prose Romances of Edgar A. Poe". El a imprimat doar una, „Crimele din Rue Morgue”, care a cuprins în mod ciudat și povestirea satirică „Omul făcut bucăți”. Broșura s-a vândut pentru 12,50 cenți. Această versiune a inclus 52 de schimbări față de textul original din "Graham's", inclusiv noua replică: „The Prefect is somewhat too cunning to be profound”, o schimbare față de originalul
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
principalul impediment al emancipării populației în sânul căreia se născuseră. Se spune că hasidicii au dansat de bucurie pe mormântul proaspăt al lui Iosif Perl. În afara memoriilor anti-hasidice adresate autorităților ca și a seriei de lucrări cu caracter polemic sau satiric, și ele îndreptate contra sectei hasidice (ca de exemplu Despre Natura Sectei Hasidice, Descoperitorul de Secrete, Cartea Pregătirii Pentru Iluminare, Testul Virtuosului; alte scrieri ale lui nu s-au păstrat, fiind probabil pentru totdeauna pierdute (la fel ca o bună
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
este un film american din 1992, regizat de Tim Robbins (debut regizoral) după propriul scenariu. El este un documentar fictiv satiric, care descrie evoluția politică a lui , un politician conservator, care candidează la alegerile pentru Senatul Statelor Unite ale Americii. Roberts este finanțat în principal datorită relațiilor de afaceri din trecut și este bine cunoscut pentru muzica sa, în care își prezintă ideile conservatoare
Bob Roberts () [Corola-website/Science/326510_a_327839]
-
și una în fizică. Începând din 1984, Stephenson a locuit mai mult în zona Pacificului de nord-vest, iar acum trăiește în Seattle, alături de familia sa. Primul roman al lui Stephenson, "The Big U", publicat în 1984, a reprezentat o abordare satirică a vieții la American Megaversity, o universitate de cercetări vastă și binevoitoare, copleșită de revolte haotice. Următorul roman, "Zodiac" (1988), a fost un thriller care urmărea realizările unui protagonist ecologist radical în lupta sa împotriva poluatorilor corporaționiști. Niciunul dintre romane
Neal Stephenson () [Corola-website/Science/323757_a_325086]