2,615 matches
-
farmecul și măreția Înălțătoare a dimineții și a circului care se instala - ni se părea mai Îmbătător și mai Îmbietor decît orice mîncare pe care o văzusem sau o gustasem vreodată. Îi vedeam pe artiști mîncînd un mic dejun uriaș, savurat cu toată pofta forței și puterii lor; mîncau cotlete prăjite enorme, fripturi de porc, hălci de slănină, zeci de ouă, felii groase de șuncă prăjită și teancuri de frigănele pe care le Învîrtea prin aer un bucătar Îndemînatic ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aflau mesele - glasul Vocii Doi spuse: - Intră, intră, domnule Gosseyn, noi am pregătit deja totul. Într-un fel fu surprins să audă vocea aceea cunoscută, deși nu era o surpriză neplăcută. Dar, până ce Gosseyn trecu pragul și pătrunse în cameră, savură deja cuvântul "noi" rostit de Vocea Doi. Îl văzu deci pe Vocea Doi si-apoi, trecând printr-un pasaj într-o încăpere mai mică, îl zări pe Vocea Unu, despre care socoti că se afla în legătură cu un număr de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Troog. Aveau să urmeze repercursiuni; și într-o societate așa de logică, era interesant de văzut care aveau să fie acestea. 26 Cum stătea acolo, în gândul lui Gosseyn se născu speranța. Imediat se adresă noului Leader, în timp ce străinul își savura încă, momentul de triumf. - Trag concluzia, spuse Gosseyn, că tot acest dineu, și ceea ce s-a întâmplat aici, a fost difuzat pentru echipajul și ofițerii navei voastre. Și acum ei sunt la curent cu... (scurtă ezitare) faptul că Yona este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
simți ușurat în urma informației primite. - Probabil e o modă nouă. Și prevenindu-l pe îngrijitor, continuă: Ai face mai bine să te pregătești. Garda personală a președintelui va sosi în curând aici. - Huh! În secundele care-i trebuiră îngrijitorului să savureze ceea ce părea o senzație de șoc, privirea lui Gosseyn se mută puțin mai la o parte și localiză un punct pe podeaua acoperită cu un covor, aflat cam la doi metri, peste umărul îngrijitorului. Fotografie o bucată de podea aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apa liniștită înainte de a dispărea într-o buclă blîndă și a deveni una cu rîul, din nou. Aveam furnicături pe piele. Ici și colo o pasăre începea să cînte ezitant. L-am auzit pe David în spatele meu. "Hmmmm", spuse el, savurînd experiența. Lunile de vară au fost calde și au ținut mult. David și-a împachetat bagajele, rachetele de tenis, romanele englezești care o făceau pe sora lui să rîdă atît de mult (dar pe care, uneori, le și citea, admitea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
așa, o rază de soare trecu ușor peste acoperișul alb al clădirii clubului și ne-a surprins cînd ne desprindeam de debarcader. Am pornit ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic, podul, cerul înalt, spațiul vast. Chiar Schneiderhahn părea să savureze reîntîlnirea. Nu ne-a dat nici o comandă. Nici o indicație, nici un avertisment. L-am putut vedea cu coada ochiului gonind pe aleea de lîngă rîu pe bicicleta sa cu cauciucuri albe, am văzut spițele lucitoare, și cum și-a prins servieta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
întors fațadele caselor. Sunetul era precum muzica. Aveam chef să spun bună dimineața tuturor. Dar nu era nimeni acolo, așa că am spus bună dimineața animalelor și lucrurilor neînsuflețite. O pasăre, o minunată cutie poștală roșie, o pisică care traversa strada. Savuram dimineața și orașul și în același timp vroiam să fie după-amiază deja ca să pot ieși pe apă și să vîslesc iarăși departe de oraș. În altă zi mă aflam, la căderea serii, cu membrele obosite după antrenament, în balconul unui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
adăstăm la vodcă, la un bar boem. Eu motivez, explic, justific și-mi îndulcesc vinovăția. "Așa, din plăcere", zic, "e ca și cum ai merge la pescuit or la vânătoare de porci mistreți sau de fazani la vreme de iarnă: admiri peisajul, savurezi suspensul, te lași prins de plăcerea rară a naturii patriei în anonimatul toamnei târzii, al iernii gata să pornească, te plimbi pe malul apei râului și simți metafizicul trecerii celei veșnice a valurilor care leagănă frunze și o sticlă din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
armă pe care o avea la îndemînă. Retrăgîndu-se în miezul minții sale, își aminti imagini din vitrina unor librării și din benzi desenate americane: o blondă goală care zîmbea de parcă trupul ei era o glumă pe care dorea s-o savureze cu alții, o fată ghemuită și zburlită cu ochii și gura deschise a teamă, o femeie cu țîțe mari, picioarele desfăcute și mîinile în șolduri, cu o privire prostească și egoistă care părea să invite la o inițiativă la fel de egoistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
forță. Trebuie să-l încercuim cât mai repede. 17 Tocmai când se întorcea din expediția lui prin etajele inferioare ale navei, Ixtl fu luat prin surprindere de furtuna pustiitoare ce se abătu asupră-i din senin. Cu o clipă înainte, savurase gândul că-și va ascunde guulii în cala metalică a navei, iar acum era prins în furtuna năprasnică din centrul unui câmp de forță! Mintea i se întunecase. Electronii descătușați înlăuntrul lui încercau să se integreze nucleelor atomice întâlnite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și amintea nici un fel de interdicție. De fapt, unele dintre propoziții, așa cum le reținuse, erau de-a dreptul senzaționale, analizate fiind în situația ei actuală: "... Oamenii Arsenalelor se pot căsători după dorința lor... pot să împărtășească orice viciu și să savureze orice plăcere din Isher pentru motive personale... Nu există nici un fel de restricții în privința folosirii de către orice membru a timpului său liber... ...Firește, se consideră de la sine înțeles că nici un membru nu va dori să facă vreun lucru care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu noi, hotărî inginerul. Mă duc să scot mașinile. În zece minute să fiți gata! Melania Lupu răsuflă ușurată: " Te sărut, draga mea. Iar bomboana aceea, știi pe care n-ai meritat-o... acum ți-ai câștigat dreptul s-o savurezi." Scotoci în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste noapte. Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mulțumise excesiv pentru bomboane. I-am luat o pereche la fel colonelului prin '39, la Pop și Bunescu. Cum se simte Florence? ― E cam indispusă. Natural, a fost o noapte de pomină. Luă loc încîntat pe cel mai comod fotoliu savurând dinainte deliciile celor ce aveau să discute. ― Când mă gândesc prin ce am trecut... Bătrâna îl întrerupse cu un surîs: ― O să ne punem imediat pe pălăvrăgit, dar dă-mi voie ca înainte de asta să fiu o gazdă amabilă. Budinca ți-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
milioane de cicli, zise el, și uimirea nu-i era întru totul contrafăcută. Dar de cînd are o navă de mai puțin de 300 de metri nevoie de două asemenea superreactoare ― ca să nu mai vorbim de 17? Văzu că Greer savurează uluirea lui: ― Nava este o invenție nouă, zise el încîntat de sine. Sînt pe cale de a o vinde. Negociez ― de vreo cîteva săptămîni ― cu însăși Împărăteasa. Strînse din buze și apoi continuă: m-am hotărît să-ți spun asta în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ai celor mai drepți dintre traci. Totul arăta și suna diferit atunci când luai în mâinile tale mașinuțele lucioase și mici ale căror portiere se deschideau fără zgomot, totul arăta și suna diferit atunci când gustai băutura fermecată pe care străinii o savurau pe malul Mării Negre (elixirul Sinalco), totul arăta și suna diferit atunci când gustai, cu aerul unei revelații, guma de mestecat și micile pastile albe de Tic-Tac. Dintr-odată, lumea din jurul nostru se lumina, având consistența de cristal ciocolatiu a batoanelor de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este străină imprevizibilitatea lunatecă a unui Paganel. Castafiore este un Tournesol care se servește de instrumentul orfic al vocii pentru a fascina, dar și a agasa, în egală măsură. Capriciile ei sunt parte din decorul mediatic pe care presa îl savurează. Gustul pentru lux și adorație rămâne punctul ei vulnerabil, dar și rațiunea de a fi a unui personaj ce tulbură pacea ficțiunii prin chiar apariția ei. Căci Bianca Castafiore este un Haddock feminin, dificil de domesticit, chiar și în prezența
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
semn al disperării, nu mai pun zăgaz avansului implacabil. Rasă sângeroasă, locuitorii de pe Kurno sunt posedați de un instinct voyeurist al lichidării civilizațiilor. Ei urmăresc, pe ecranele lor gigantice, crepusculul atomic al Pământului cu aceeași fidelitate cu care pământenii ar savura deliciile unui spectacol de pugilat. Barbaria ia forma rafinată a punerii în scenă. Oesterheld face din poporul de pe Kurno ipostaza monstruoasă a umanității înseși, sedusă de sânge și divertisment. Citadela de gheață de la pol este cea din care pornește expediția
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
expediției azaniene își urmărea, cu încăpățânare, propria sa manieră de a se relaxa de-a lungul acestei atât de lungi călătorii. Marinar de cursă lungă, Haddock petrecea zile întregi în compania atât de familiară a barului de pe navă, acolo unde savura rafinatele varietăți ale celor mai rafinate băuturi. Din când în când, această lungă sesiune de degus tare bahică îl făcea pe bravul căpitan să apeleze la sprijinul lui Tintin spre a se întoarce în cabina sa, de unde un sforăit ritmic
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Haddock semăna cu strămoșul său ce pusese capăt domniei ucigașe a lui Rackham cel roșu. Profitând de relaxarea în supravegherea pe care o aducea pauza de masă a prizonierilor, Tintin, Haddock și Maketero își începură explorarea, precedați de Milou, ce savura aventura, la rândul său, fluturându-și codița ca pe un steag de catarg. Locul în care Tournesol era deținut putea fi doar bănuit - una dintre camerele de comandă în care erau adăpostiți tehnicienii bordurieni. Instinctul lui Milou nu putea da
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încetase prea brutal, nu-și regăsea prezența de spirit. Fericirea sosea în goană, evenimentul alerga mai repede decât așteptarea. Rambert înțelegea că totul îi va fi redat dintr-odată și că bucuria este o arsură pe care nu o poți savura. Toți, de altfel, mai mult sau mai puțin conștient, erau asemenea lui, și de toți trebuie să vorbim. Pe acest peron de gară unde își reîncepeau viața lor individuală, ei o mai simțeau încă pe cea comună, schimbând între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cuvinte”, dorind să apară amândouă în „Academia Bârlădeană” și în revista „Elanul”. Intenționam să vă fac o plăcută surpriză - dar n-a apărut decât prima recenzie. Ceva mai înainte colegul Serghei Coloșenco îmi adusese „în moarea mea” pe care am savurat-o și când a venit să-i dau recenziile corectate i-am înapoiat volumul cu un regret că mă despărțeam de această carte. La două ore după plecarea lui Serghei Coloșenco de parcă Cineva anume ar fi aranjat lucrurile, am plăcuta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și pe la Școala Generală nr. 2 unde am lăsat șase exemplare din vol. III cu dedicație, din care două pentru Biblioteca școlii - unde am păstorit și eu un număr de ani... Cu un alt taxi revin acasă și încep să savurez volumul primit, incitant prin însuși titlul său. Autorul, cu trei ani mai mic decât mine, îmi era cunoscut din scrierile lui anterioare, grație consăteanului meu I.N. Oprea, care și de astă dată, în numele unei nobile și trainice prietenii, s-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
recenziei „în moara mea”, concepută la 5-6 decembrie trecut. La 12 noiembrie 2010, dl. Ion Popescu Sireteanu m-a mai blagoslovit cu încă o perlă a gândirii Domniei Sale, trimițându-mi volumul cu titlul enunțat mai sus. Ca de obicei, am savurat (acesta e termenul cel mai potrivit) și acest volum și m-am convins încă o dată că nu fără un motiv temeinic am rămas un fidel fan al scrisului de adevărat maestru... În folosirea valorilor stilistice și emoționale ale limbii noastre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Dvs. de om al școlii și al scrisului. M-am aplecat cu dragoste și curiozitate asupra cărților ce ați binevoit a-mi trimite, un fel de schimb între noi în calitate de condeieri. Dacă prima „Din neuitatele revederi ale promoției 19431951” am savurat-o galopant, la următoarea mi-a trebuit timp și atenție pentru a-i parcurge conținutul. Mă voi explica imediat. Primul volum mi-a fost mai apropiat sufletește fiindcă cele înfățișate ca trăite intens de mata și colegii de promoție le-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
romane) * ceremoniile de lansare ale cărților dvs. sau ale prietenilor scriitori. Dar mai ales trăirile și simțirile dvs. referitoare la cele menționate mai sus, vă ridică la rangul de PERSONALITATE UNICĂ în viața noastră, a oamenilor de rând, care vă savurăm cărțile, delectându-ne sufletul și mintea. Numai Mariana știe cât de mult îl apreciez pe tatăl Alexandrei Mânăstireanu. * Câte femei pot spune, cu mâna pe inimă, că problemele lor nu pleacă din copilărie? * Câte femei nu caută în soții lor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]