3,889 matches
-
va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vântul care se întețește uneori. Printre scânduri, nu văd nici o stea. Sper că din pricina norilor. Simt, se apropie, totuși, nu mai poate să întârzie prea mult. Încă o noapte, două, trei, câte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și să caut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. „Câmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta”, mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucât vântul începuse să bată înspre azil, gonind flăcările ca pe o turmă roșie, înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcându-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
guzgan. Asta mă ajută să aștept disperarea pură a furtunii. Și acum, scuzați-mă, e cazul să mă pregătesc, fiindcă furtuna începe, mi se pare. De ce-ați lăsat capul în pământ? Puțin mai devreme când m-am uitat printre scânduri să văd dacă a nins, întrucât am simțit un miros ciudat de zăpadă, cerul era încă plin de stele, dar o simt. O aud. Și dacă judec după vuietul vântului, e așa cum mi-am imaginat-o, așa cum mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că aici locuiesc bogătași, dar imediat după ea e o ușă veche, decojită ca o casă din via Sincero Renato, apoi, la numărul 3, o ușă refăcută recent. Alternare de Hylici și Pneumatici. Stăpânii și sclavii lor. Aici unde sunt scânduri bătute În cuie În locul unde trebuia să fie un arc. E evident, aici era o librărie ocultistă, iar acum nu mai e. Un bloc Întreg a fost golit. Evacuat Într-o noapte. Cum a fost Agliè. Acum ei știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu este deloc optimist. Insectele colectate pînă În prezent se află În studiu la Biroul pentru Termite al municipalității. Caracteristica particulară a acestei termite este că nu poate fi detectată pe suprafața lemnului; Îl roade dinăuntru pînă cînd grinda sau scîndura devine un fel de tifon subțire sau, după cum spune specialistul, „o dantelă“. CÎnd cineva calcă pe, să spunem, o treaptă care arată solid, piciorul Îi trece direct prin lemn. — Numai cinci bucăți de astfel de ticăloase creaturi ar putea da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dacă unu-ți iese-n cale, Sigur îi urmează altul. Fie mic ori măricel, Fie cald sau fie rece, Peste ape el tot trece, Iar noi trecem peste el. Am mai spus și-n alte rânduri: E făcută doar din scânduri, Lată e de două șchioape Și te trece peste ape. Nimenea nu o împușcă, De cartuș ea nu se teme, N-o cuprinde nici o febră; Calci pe ea pe orice vreme, Nici nu-mpunge, nici nu mușcă. Lumea zice ca
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
continua să guițe și să se bată satisfăcut pe pîntece, atunci - la Moși! Vom deschide porțile unei panorame sub corturi, vom colinda orașul anunțînd în sunet de surle și tobe noua religie ce va lua naștere pe pae și între scînduri, căci pe puf și mătăsuri se naște doar rasa obosită, crescută cu biberonul și făina lactată”. Altfel spus: „Vrem teatrul de pură emotivitate, teatrul ca existență nouă, desbărată de clișeiele șterse ale vieții burgheze, de obsesia înțelesurilor și orientărilor” („Manifest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și i-a mângâiat. Când a ajuns în colțul țarcului, se opri brusc și privi fix înainte. Pe o rogojină de paie zăceau doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme de salivă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din trunchiul tău îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o între scândurile lui, o simt pe semne de acum: o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet - și mut ascult cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. MUGURII Un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dintre primele bătălii cu bizantinii. Fapt e că grush în longobardă înseamnă „crusta formată de sângele închegat pe piele“. Curia, căreia i se spune și curte, este un pătrat de ziduri cu o singură poartă păzită de un turn de scânduri. În interiorul ei se înălța, și se înalță și-acum, casa lui Faroald. Era făcută din trunchiuri de copaci, acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut fin amestecat cu paie tocate, pe care erau pictate linii și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă, un dulap cu două pături, una de lână și cealaltă din piei de miel, o masă cu o lampă sub singura fereastră a încăperii și o laviță. Am încercat patul. Numai scânduri acoperite de o pânză de cânepă. - Nu există saltea de paie, am constatat. - Nu există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
margine. Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate de scândurile parapetului am văzut un număr mare de soldați ascunși. De la fereastră puteam să țin sub observație doar o parte dintre schelării, dar am zărit mișcându-se o droaie de coifuri. Forul era, de fapt, o capcană, de asta eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai rămas să se uite la noi mânios cum îi mâncam porția de dimineață. L-am întrebat unde putem să ne facem nevoile, și el, plictisit, m-a condus în curte, arătându-mi un loc adăpostit de un paravan de scânduri cenușii. Deasupra unei gropi puturoase pline ochi de căcat am spionat printre crăpături. Sub turnul de la răsărit se aflau clădirile unde fuseserăm aduși; între mine și al doilea turn - mănăstirea care ascundea privirii restul de amănunte. În vreme ce mă întorceam dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și în aceeași stare se aflau cea mai mare parte dintre case, biserici și mănăstiri. Aerul era încă impregnat de mirosul de lemn ars. Casa patriarhului, deși neagră de fum, era în picioare și fusese reconstruit un acoperiș provizoriu din scânduri și paie. L-am găsit pe Grasulf în sală vorbind de zor cu patriarhul Marciano. Văzându-ne intrând, amândoi au tresărit. N-am reușit să-l opresc pe Rotari. S-a repezit la Grasulf, l-a ridicat de pe jilț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a formă o rană care într-o săptămână a devenit un fel de gaură urât mirositoare. La a douăzeci și șaptea granulă a avut a doua hemoragie. Părea că pântecele ei umflat, singurul lucru rotund într-un corp slab scândură și veștejit, era un izvor de sânge. Rachti a sosit cu vipera, dar eu n-am mai vrut să o folosească; am pus-o să respire ultimele trei granule deodată și am așteptat să moară. M-am așezat lângă patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rezemat la loc de spătar. L-am văzut roșind, dar nu din pricina căldurii de la flăcări, și chiar încercând să-și ascundă jena și încurcătura, aceleași de pe când era un adolescent. Cu sforțarea tâmplarului care scoate cuie mai vechi dintr-o scândură groasă, stăpânindu-și mândria, a izbutit să articuleze: - Tu ești diacul meu de la palat și acolo ți-e locul. Am nevoie de tine. Nimeni nu trebuie să măsoare victoriile inimii după cel care ți le îngăduie, astfel că am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zile. Pavia era în doliu. Au fost făcute rugăciuni în bisericile catolice ortodoxe și tricapitoline, în templele ariene, sub arborii sacri longobarzi și în sinagogă. În sala tronului, unde era depusă, înveșmântată în purpură și aur, pe un catafalc din scânduri de stejar, pentru prima dată de când lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de a fi scoasă din palat, Rotari a dorit să o acopere el însuși cu mâinile lui, cu un văl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu mine însumi, trebuia să-l duc Gailei și lui Rotari și să dovedesc că le îndeplinisem ultima dorință. Ajutoarele mele au umplut câteva amfore cu apă din râu și au spălat toată podeaua bisericii, netezind-o toată cu o scândură. Am dormit în biserică, pe piei de cerb, și m-am plâns toată noaptea de dureri de oase, dându-mi seama că îmbătrânisem. A doua zi de dimineață nici măcar nu se cunoștea mormântul lui Romilde, și lutul se uscase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liniște a trupului, lipsită de memorie, acea repetitivitate cotidiană, absența viitorului erau ceea ce alții numeau fericire. Antonio rămase Întins pe banca din saună În timp ce corpul lui elimina ura, oboseala și durerea - care Îi picurau din pori pe prosop și pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se Întindă pe bănci, sporovăind, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-i înzestreze fata pe care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să stăm nițeluș pe prispa pivniței. Apoi s-au așezat pe scândura lată care pardosea pridvorul pivnițelor, iar Mașcatu a început să povestească. I-a spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia trezit din somn. Și-a adăugat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care îl știa bine și la care se gândise adeseori, acel inel care-l tulburase într-o noapte de iarnă. 13. Era într-o noapte de ianuarie a anului 1462, când a văzut prima oară inelul. Stătea îngrămădit în scândura porții, la Snagov, fără speranțe, gândindu-se la cele 40 de zile cât fusese Pampu. A doua zi era luni, zi în care venea puțină lume la icoana făcătoare de minuni, mai cu seamă că era înainte de Bobotează și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de storuri și, mai ales, fascinat de scândura nouă care pardosește camera. Giulia se întoarce cu vasul în mână și atunci privirile li se întâlnesc. Zogru se uită prin ochii Giuliei și i se pare că vede până-n sufletul lui Andrei Ionescu și al tuturor Ioniților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
burtă, a trebuit să oprim o dată, pentru ca Szabi să facă pipi, și a doua oară pentru că mie mi s-a-ntors stomacul pe dos, era să și vomit, dar am ajuns, în fine, la șantier, Szabi știa o trecere prin gardul de scânduri, pentru că mai fusese o dată să ia tuburi Bergmann și carbid, mi-a și spus să nu-mi fie frică, în baraca paznicului de multă vreme nu mai stă nimeni, nu ne-a fost greu să găsim șanțul, fiindcă pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui oricum n-o să-i mai pese, antrenoratul este viața lui, iar dacă vom fi eliminați, s-a terminat, toată lumea va merge la școală în cârje, ne-a și arătat țeava de fier, lovind-o de ulucă, de se făcuse scândura așchie, tot așa se vor face și oasele noastre, așchii, ne-a spus, și nu s-a născut omu’ ăla care să ni le pună la loc. Știam că nu minte, pe-atunci nu mai avea familie, locuia la club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]