34,178 matches
-
poate prin munca sa, prin efort, prin luptă”, spunea Cineva lui George Văsâi. Vă Întreb, și ar fi bine să vă Întrebați și voi: de ce nu ne lăsați să ne Împlinim menirea? Nu vă invidiem și nici nu vă dorim scaunele, fotoliile, averile. Nu dorim de la voi decât să ne lăsați În pace! Să ne lăsați să trăim! Să ne lăsați copiii și nepoții să se Împlinească! Să ne putem Împlini menirea! Asta vrem! Și ne-o vom Împlini cu sau
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cu ajutorul unui bolț. Cilindrul hiraulic (7) al dinamografului este montat la partea inferioară a tractorului, având un capăt fixat pe rama dinamometrică și al doilea, pe un suport prins de șasiul tractorului. Dinamograful a fost montat în cabina tractorului, în spatele scaunului tractoristului. B. Dispozitivul pentru determinarea patinării roților motoare ale tractorului Patinarea roților motoare ale tractorului se stabilește conform relației: unde: p - patinarea roților motoare (%); ng - numărul mediu de rotații efectuat de cele două roți motoare la deplasarea în gol, pe
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
cu talc. Perechile se roteau lenevos sub serpentinele și ghirlandele multicolore atârnate de tavan. Ce mare crescuse această sală, ca oamenii să fie atât de mărunți! I se păru c-a trecut o viață de când nu mai intrase aici. Urmări scaunele înșirate pe lângă pereți, măsuțele pătrate, așezate la intervale, cu fețe de mese albe, deasupra, și sticle burduhănoase, cu gâturile înfășurate în ștergare, răsturnate în căldările cu gheață. Senzația aromată, înțepătoare și rece din cerul gurii îl făcu să-și lingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
știa? Unde se cunoscuseră? Când? Imposibil! Scoase un geamăt. Descleștă mâinile. Se desprinse de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu pereții de scânduri văruiți până-n stradă, unde-și deschisese Invalidul cârciuma "La formarea ideilor". Ce-i venise să-i zică așa? Poate pentru că stătea toată ziua cu capu-n jos, înțepenit pe scaun, cu proteza rezemată de tejghea, și când nu servea și mai mult nu servea citea ziarele. Invalidul, un om ciudat cum nu se mai pomenise în orice caz, ea, bătrâna, nu mai pomenise. Bănuia că e scrântit. Altfel, de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i ieșea din crâșmă, și după ce prefăcea spirtul sanitar îl limpezea și-l trecea prin pâine arsă, dacă nu-l avea gata pregătit și împingea cana de tablă pe tejghea, în fața clientului, cobora capul sau ridica ziarul, aplecându-se-n scaun, până când nu i se mai vedea decât moțul rărit și cenușiu, din creștet, și-ncepea să citească. Încolo era om bun, respectuos și săritor. Bărbat să-i fi fost, și n-ar fi fost mai bun. Nora zicea c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în piept -, apoi se întoarse cu spatele la ușă, fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
caracter schimbător la nord de Voltera, de ambele părți ale Tibrului și în sectorul Citta di Castello. Inamicul a reușit unele neînsemnate câștiguri de teren..." Bătrâna lepădă cârpa și fărașul într-un ungher și, luând-o din fundul hardughiei, ocolind scaunele și mesele răzlețe, pierdute în întinderea aceea de dușumele și pereți albi de scândură văruită, începu să măture. Apoi așeză mătura de-a curmezișul, cu coada pe-o masă, și, târșâindu-și târlicii, se apropie și se opri în spatele Invalidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la toată lumea! Ne dai și nouă oareșce? Să vă dau, de ce nu? se-nvoi Invalidul, lăsând ziarul deoparte. Scoate ce ai mai fin, c-ai mierlit-o! amenință plutonierul, lăsându-se că cadă c-un geamăt de ușurare pe primul scaun, și făcu un semn înălțând ochii spre tavan. Pe sus ce s-aude? Bursa a înregistrat ieri următoarele cursuri, se grăbi să-l informeze Invalidul: Steaua Română 1 525; Concordia 1 325; Creditul Minier 820; Radio 200; Mica 870; Letea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pot! șopti, și, mișcându-se greoi, alunecă pe marginea mesei metalice. A venit Tom. "Hei, băiețaș!" auzi vocea lui Tom, și încercă să se ridice. Lampa era aprinsă. Lângă el stăteau Cerboaica și maică-sa, în picioare. Tom, pe un scaun, îl privea, și el se frecă la ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de biserică, sprijinit cu piciorul de lemn în tejghea și coatele pe masă, și râsul lui care ar fi trebuit să izbucnească la apariția ei. "Veste mare, bunico! Ai auzit? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ziare, o singură revistă veche, înnegrită de vreme, aproape scrumuită, cu o ilustrație mare, înfățișând un domn elegant, lungit pe-un pachet, cu o pălărie de pai de orez lângă el, îngropată-n următorul text: Era frica încarnată. Ședea pe scaunul său cu fața crispată. Broboane mari de sudoare îi curgeau pe frunte. Ochii lui se roteau întruna, ca niște bile. Se vedea numai albul lor. Nu poliția îi inspira frica asta, ci ferestrele. Deși în jurul lui stăteau douăzeci de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la Fălticeni a biroului telegrafic pentru perioada iarmarocului de Sf. Ilie, justificând astfel necesitatea: ,,Biroul acesta fiind așezat pentru un timp așa scurt, cheltuielile ar fi foarte mici. Aparatele necesare găsindu-se în rezervă și mobiliția, adică câteva mese și scaune și o kassă nepricinuind așa mare cheltuială precum și localul n-ar costa mult fiindcă pe o vreme așa scurtă, un mic local ar fi de ajuns. Fiindcă iarmarocul din Fălticeni este vizitat de atât de mulți negustori străini și telegraful
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și sigiliu ceară. Nu a fost înzestrat cu tot mobilierul necesar și multe alte obiecte din care, o parte indispensabile funcționării în condiții optime și anume: cutii de scrisori, sac de piele, geantă de împărțit scrisori, sfeșnice, foarfece, călimări, orologiu, scaune, dulap pentru arhivă și masă fără raft pentru public. Economiile ce se practicau, influențau negativ funcționarea și dezvoltarea poștei rurale. Comitetul permanent al județului Suceava, nu a aprobat în iunie 1877, decât o singură încăpere în Cazarma de călărași din
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Asta era o afacere între studenți, ei voiau să aibă un curs scris, să poată parcurge materia înainte de examen. Deci nu era un curs verificat. Nae era un om comod, adică nu avea obiceiul profesorilor de a se ridica de pe scaun și de a scrie pe tablă un nume, când îl pronunța. Dacă numele nu era înțeles de stenograf, era sărit. Pe de altă parte, în afară de studenți, la cursul lui Nae veneau și persoane foarte cultivate. Una dintre acuzații era că
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
1191, însă, documentar, localitatea este atestată în anul 1280, sub denumirea de Castrum Sex, și apoi, în anul 1298, cu termenul german de Schespurch. În cursul secolului al XIV-lea, evoluția localității a fost deosebit de rapidă, Sighișoara devenind centru de scaun (în anul 1337) și oraș (Civitas de Segusvar). De la început, locuitorii orașului medieval au fost meseriași, organizați în bresle. Se apreciază că în perioada secolelor al XVI -lea și al XVII -lea în Sighișoara existau cel puțin 15 bresle cu
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
biserici pictate în exterior: Voroneț, Arbore, Humor, Moldovița, Sucevița și mânăstirile de mari dimensiuni, precum Putna (care adăpostește mormântul marelui domnitor Ștefan cel Mare) și Dragomirna; orașul Suceava, un adevărat „muzeu în aer liber”, în care se impun Cetatea de Scaun (secolul al XIV-lea), Cetatea Șcheia, Curtea Domnească și numeroase biserici (Sfântul Gheorghe, Sfântul Ioan cel Nou ș.a.); unitățile montane din jur, cele mai vizitate fiind Masivul Giumalău, cu versanți abrupți, grohotișuri și o bogată vegetație subalpină (afin, ienupăr) și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
intrat în casă, după țigani. Acolo era o sală lungă cît casa și o masă la fel de lungă, acoperită cu o față de masă albă ca neaua. În jurul mesei, o mulțime de oameni, bărbați și femei, stăteau așezați la masă, pe taburete (scaune de lemn pătrate, fără spătar). Cei doi țigani mergeau de la unul la altul și le ghiceau în cărți. Iar eu alergam de la țigan la țigancă și înapoi și mă rugam de ei, cu lacrimi în ochi, să-mi spună dacă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
îmbrăcată în hlamidă albastră. Am strâns o la piept și m-am trezit în patul meu de spital. Era același pat în care stăteam de trei săptămâni. Dar mă durea genunchiul exact în locul unde mă lovisem, în vis, de colțul scaunului. M-am sculat, am verificat din nou marginile patului, nu avea nimic de care să mă fi putut lovi în timpul nopții. Colegele de cameră m-au întrebat ce fac, pentru că întorsesem pe dos tot patul : saltea, pernă, pături, tot. și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să-i explic că nu vreau nimic de la ea, nu sunt bolnavă. Basta. După ceva timp aflu că, de fapt, Valentina trăiește foarte prost; că soțul ei, care are picioarele amputate, nu are bani pentru o proteză modernă sau un scaun cu rotile. Vă povestesc acest aspect din două motive: în primul rând pentru că puterile vizionare cred că scad atunci când le folosești numai pentru înavuțire. și-mi aduc aminte de Vanga, oarba din Bulgaria, care n-a cerut niciodată nimic pentru
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vara. La câteva zvârlituri de băț depărtare de brigadă, se află un stejar falnic și o poiană cu o suprafață de câteva hectare. La umbra copacului se puteau adăposti câteva sute de persoane. Aici, sub el, se aflau mese și scaune bătute pe țăruși în pământ unde se adunau vânătorii cu trofeele și tot aici avea loc și ospățul cel mare, cu povestirile și toate pățaniile din timpul vânătorii. Prima vânătoare, când a fost invitat regele Carol Ferdinand, a fost condusă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-sa. Tonu mai mergea și pe la Iliana Păscăloaie, iar ea îl aducea pe la grădină să-l mai încălzească noaptea. De aici pornea acea învârtitură prin ogradă. Cei drept, că tot la el în ogradă se găsea acel scrânciob cu patru scaune ce se dădeau peste cap și tot aici aveau loc jocurile de Crăciun și de Paști, unde cântaU renumitele fanfare de la: Fistici, Mironiasa, Valea Mare și de la Zece Prăjini. În funcție de preț, care cânta mai ieftin, aceea era împăcată să cânte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cânta mai ieftin, aceea era împăcată să cânte. Patru flăcăi unu și unu se aflau la învârtit scrânciobul, care era așa de înalt de aveai impresia că mai ai puțin și ajungi la Dumnezeu, ce-i drept, dacă cădeai din scaunul ce se afla în vârful scrânciobului, cu siguranță ajungeai la Dumnezeu. Și mai avea Vasile Tonu o vorbă: Oi, Rari, fetii noastre i-a mirli ... Da′ cu șini, oi,Vasî? Cu Vasîli al lui Mitriță, oi, Rari ... Pe la 1970 Vasile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la examenul de maturitate, Feodor Îi anunțase pe părinții săi că, după ce scapă și de armată, se va căsători cu Letiția. Mare i-a fost mirarea când o văzuse pe mama sa Încremenită de uimire, iar tatăl se ridicase de pe scaun gata să-l ia de guler. Ce-i În capul tău copile? Ți-ai pierdut mințile? Noi suntem creștini ortodocși de rit vechi, iar ea nu este ca noi. Cum crezi tu că voi permite eu așa o rușine? Dar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lor. Ce bine că este la fereastră, se bucurase Andreea, prea miroase a bucătărie... Suntem În sala de mese, a ce ai vrea să miroasă. Uite ce priveliște avem mai spusese Teia fiicei sale, care se și instalase pe un scaun cu fața spre fereastră. Admirăm peisajul și nici nu ne dăm seama ce avem În farfurii, râsese Andreea. Ce spirit critic poți avea, În acest fel, niciodată nu vei fi mulțumită, spusese mama. Am să te servesc eu, știu cât
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]