1,989 matches
-
Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant, coane, mai dură ca inima Maiestății Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină, se înălță, își luă pe după umeri musafirul. Îl împinse, tandru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timp în bibliotecă, dar ezită să se explice. Da, am renunțat să mă întorc acasă. Soția mea dă lecții acasă, in locuinta nostra, până seara, aș deranja-o. Iar prietenul și vecinul meu era plecat să-l caute pe Marele Scenarist, zâmbi, satisfăcut de gluma sa, lectorul întors la bucuriile lecturii. M-am odihnit puțin, într-un parc. E o primăvară agresivă, aș zice... adăugă, conspirativ și sfios, distinsul cititor, îndreptându-se spre locul său obișnuit, în fund, lângă fereastră. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu bieții de noi, orfani schizofrenici pe planeta schizofrenică. Dacă se gândea bine, el, schizofrenicul orfan Tolea avea aproape aceeași vârstă cu Domnul Marcu Vancea, pe care Marele Scenarist din ceruri îl gonise, în urmă cu 40 de ani, într-o noapte de primăvară, spre moarte. Dintr-odată, brambura pe străzi și mai departe, pe câmpuri, ucis sau sinucis, cine mai poate ști, în hipnoza negrei nopți de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de casă al lui Baranga, pe care-l tămîia indecent, În cronici. Și mai avea un obicei Îngrozitor : venea la premiere cu un pix În mînă, pe care-l clănțănea Într-una, exasperînd publicul...(era tatăl lui Petru Popescu, marele scenarist de peste Ocean, și soțul Didonei Popescu, actriță modestă a Naționalului!). Andrei Strihan scria decent, așezat, la obiect, dar era prea prudent; de altfel, a părăsit țara Înainte de ’89 și longevitatea-i a fost redusă la un singur volum de cronici
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Tynan, Paul Scofield, Steinbeck ș.a. În buna tradiție americană, și dramaturgul nostru, pînă să ajungă scriitor consacrat, a lucrat la o fermă ca ...ucigaș de porumbei (detracaților li se potrivește!), apoi la un magazin de Încălțăminte, plasator de cinematograf, efemer scenarist la MGM, și-n fine, dramaturg. Celebru. Pe lîngă deviația sexuală, Tennessee a mai suferit, În meandrata-i existență, de : maladie cardio vasculară, insomnie, etilism, cataractă, hepatită, mono nucleoză, dependent de sedative, demență...era un isteric notoriu șiun pacient fidel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
îmbrăcând caracterele celorlalți elevi sau profesori, imitându-i. Întâmpinam astfel ora 2 din noaptea existenței cu o improvizație. Pe urmă, fără să țin seama de împrejurările potrivnice, sărăcie, educație austeră, cream barocul nonverbal al trupelor ambulante în care eram regizor, scenarist, interpret. Recuzita, clasa. Decorul, clasa. Spectatori, clasa. Parteneri-personaj, școala. Și cu timpul, strada. De la bulevardul Cuza până la Hotelul Traian, în Centru. Se vede treaba că atunci se crease miracolul încarnării noastre în destin. Al meu, în destinul tuturor, în afară de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să nu spui vreodată că nu te-am futut bine! Da, s-a văzut că i-a plăcut, dacă nu mă mai pricep eu la asta, nu se mai pricepe nimeni. O amantă pe care o țin așa, ca un scenarist deștept, un al doilea proiect de scenariu, în sertar. Te eliberează de tensiune, îl folosești când îți trebuie. De n-ar afla nevastă-mea, Vichi, că m-ar omorî, ar fi în stare de orice... În timp ce el se spală, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
recunoască după nume măcar părinții lor. Filmul se numește: Portretul luptătorului la tinerețe, apărut în România, an 2010. Regia: Constantin Popescu. Nu mai amintesc de ceilalți culpabili de a fi produs acest film fiindcă așa cum nici de regizor, nici de scenarist, n-a auzit nimeni, nici de ceilalți nu s-a împiedicat vreodată careva. Este vorba ceea, un film din acestea moderne un film pe care poți s-l vezi și de o sută de ori și tot să nu-ți
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
părăsit România comunistă în 1982, stabilindu-se la Melbourne, în Australia. Este absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ și are un masterat în lingvistică (Universitatea Monash, Melbourne). Lucrează ca scriitor (în limbile română și engleză), traducător, scenarist și regizor de film. Scrierile sale au apărut în publicații literare românești (Literatorul, Moftul Român, Ramuri, Luceafărul, Orizont, ARC, Vatra, Familia), australiene (Quadrant, Picador New Writing, RePublica, Voices, University of Queensland Press, Meanjin) și în reviste literare online (Exquisite Corpse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
amice. Am auzit zornăitul lanțurilor. Ne-am întors: o umbră mică aștepta momentul favorabil în spatele ușii de sticlă închise. — Pleacă dracului de acolo, strigă Fat Paul în maniera lui tinerească. — Lasă, e-n regulă, i-am spus. Cred că e scenaristul meu. * Sunt de cinci zile în Londra și nici urmă de Selina. Acum douăzeci și patru de ore am reușit să-l găsesc pe Alec Llewellyn, dar apoi i-am pierdut urma. Ce mincinos, Alec ăsta. Își avea bârlogul într-un bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
benzinăriile, și automatele pentru mâncare? Automobilul a țâșnit înainte, condus de un om mai hotărât ca niciodată. „STOP!” În sala de proiecție s-a aprins lumina. Obosiți, nițel apatici, cei trei se priveau întrebători. Unul dintre spectatori era regizorul peliculei; scenarist și interpret totodată. Producător. Ceilalți doi, operatorul și un maestru în efecte speciale: soarele acela în amurg, imens și palid, alb aproape, era opera lui. Și stepa, ca-n palmă, curățată de orice urmă de viață. Și batista aceea inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
unde un evreu elinizat a scris una dintre cele mai frumoase cărți de coșmar”. „Proteu pletoric al inspirației și al imaginei”, Voronca este privit ca un autor de „caleidoscoape paralele”. Poezia franceză a lui B. Fondane - devenit între timp și scenarist de film - nu este citită doar în latura ei „cinematografică”; diferența față de imagismul lui Voronca (autor al unui poem omonim) este corect evidențiată. Volumul Ulysse „nu este numai operă de scenarist”; avînd „ceva din prolixitatea lui Voronca (...) caracteristică întregii mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
franceză a lui B. Fondane - devenit între timp și scenarist de film - nu este citită doar în latura ei „cinematografică”; diferența față de imagismul lui Voronca (autor al unui poem omonim) este corect evidențiată. Volumul Ulysse „nu este numai operă de scenarist”; avînd „ceva din prolixitatea lui Voronca (...) caracteristică întregii mișcări suprarealiste franceze”. El conține „conglomerate de sentimente, nu de imagini”. Proza lui Ion Vinea din Paradisul suspinelor este apropiată de psihanaliză și expresionism, cu sublinierea carcaterului său anticipativ: „Scrisă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pește. Se Îngrășase. Barba sură, părul mai rar. Doar zâmbetul era același, Înșelător ca o savană, adăpostind cu egală generozitate gheara leului și glezna antilopei. Cu slujba cum o duci? Mă descurc. Fac filmulețe publicitare și reportaje la televiziunea locală. Scenarist, regizor și operator. Regizor, carevasăzică. Visul tău... Așa mi se și spune: domnu' regizor. Și tu ce zici? Îi pot eu contrazice? Satisfacții? Nenumărate: diplome, insigne, premii. Un fel de Oscaruri neomologate Încă. Dorințe? Să știi că e primul interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
credem buricul pământului.»” N-a Înțeles mare lucru dar, pentru multă vreme, chipul lui Iliu s-a suprapus peste numele tuturor regizorilor Înscrise pe afișe. Cu mai mult curaj ar fi putut afla Încă În acea zi ce Înseamnă un scenarist. Acest curaj, nu curajul pur și simplu, ci unul anume, cel cu care, bunăoară, mugurii trec În frunze și bobocii În floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
medaliile de aur. Auriul era una dintre culorile preferate ale lui Hollinger. Estrella de Mar Începuse să se schimbe. El și Alice au fost mai degrabă nemulțumiți de galeriile de artă și de revenirea lui Tom Stoppard(##notă - Dramaturg și scenarist britanic (n. 1937, În Cehoslovacia, sub numele Tomáš Straussler). Nu s-au plîns pe față. De fapt, cred că el Încerca să-și vîndă acțiunile de la club. Hennessy traversă terasa În urma mea, fără nici o tragere de inimă. Un balcon Îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care trăiau din banii rudelor din țară și vreo doi baroneți scăpătați. Ei reprezentau ancien régime, ei Își aminteau cum era Estrella de Mar Înainte de cursurile pentru maeștri bucătari și de... — ...Renașterea lui Harold Pinter(##notă - Briton Harold Pinter, dramaturg, scenarist, actor și regizor britanic (n. 1930); de asemenea, activist politic foarte activ În slujba drepturilor omului.##)? — Foarte adevărat, mă tem. Nu cred că soții Hollinger i-au prins vreodată șpilul lui Harold Pinter. Pentru ei, arta Însemna concertele californiene la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din jur se umplu de nou-veniți, restaurantul devine curând o altă sală de spectacol. Balaurul tace și fierbe, nu se atinge de pahar. Neagu mânuiește cu viteză și dexteritate sticlele, paharele. Îmi furnizează informații despre politehnicianul bubos, cu veleități de scenarist și despre frageda lui însoțitoare, poetă, se spune... Dacă vrei să știi, scoteam totuși mai mult din gluma asta nonconformistă, continuă regizorul cu barba sprijinită în pumni. Repede sosesc și fripturile. Suntem cam înghesuiți. Neagu își retrage scaunul : el nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
odihnesc în pacea mormântului. Fă ca binecuvântarea cu care s-au despărțit de noi să se adeverească, spre fericirea noastră, ca să păstrăm cuvântul și pilda lor în amintire, să fim vrednici de dânșii...“ Sfintele cuvinte, spurcate de dantura cuneiformă a scenaristului. Pe banca goală din față, cine e pe banca goală din față ? Sia cea tânără, născând șarpele viitorului, sau Simonetta, ultima, delicata mea ultimă parteneră ? „Fă, Doamne, să terminăm până la capăt crâncena luptă, vălmășagul goanei, să privim fără spaimă asfințitul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
casa regală britanică îi face șah mat pe toți. Pe mine, în mod deosebit, m-au impresionat pălăriile distinselor doamne. A fost ceva mai mult de coșmar, decât de vis. Cred că mulți creatori de modă au luat legătura cu scenariștii filmelor SF și de groază, pentru a le realiza. Tot felul de chestii, puse, prinse sau eventual lipite pe coafurile doamnelor și deasupra tuturor, trona triumfător pălăria tip veioză cu abajur, a reginei Danemarcei, înaltă cât o veioză respectabilă de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și-l Întoarse dinspre fereastră spre Albu și Pârvu. Cei doi crezură că e vorba de descoperirea celui care venea cu mâncare (lucru Într-un fel adevărat, simultan cu altele) și salivară În tăcere. Pe urmă, pauza de emisie a scenaristului Grințu se prelungi foarte mult - probabil că Popescu Își lua la revedere de la fata aia cu care venise, poate că veneau de la gară și ea stătea pe undeva prin preajmă și trebuia condusă până acasă - Între timp el mâncă salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nimic. Cum spuneam, spre deosebire de Pintilie, Daneliuc a făcut un cu totul alt fel de film, În sfîrșit, chestie de gust. Îmi aduc aminte de conferința de presă de după A unsprezecea poruncă, unde regizorul a declarat că n-are nevoie de scenariști, și oricum nu există așa ceva În România, de aceea a scris el textele. (Avea dreptate. Zece ani mai tîrziu am avut marea surpriză, redactîndu-i Strigoi fără țară, să constat că scrie excelent, cu o forță absolut impresionantă, m-am bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o forță absolut impresionantă, m-am bucurat la extrem: rata apariției unei asemenea surprize pentru un redactor de beletristică În Belgia Orientului este de șapte ani.) Pe atunci mi s-a părut Însă o groaznică impietate, cum adică nu există scenariști, există, erau scriitorii, era vecinul de la opt, care fusese sectorist și putea oricînd să scrie un scenariu pentru că-și pusese ochelari, vedea mai bine, ca-n Scufița Roșie, avea dinți atît de mari, erau atîția alții, neînțeleși și pierduți chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i bolnav și nu e. Încă din primele secvențe, alerte, tehnocolorate și cu sonorul la fel de Înecat ca al oricărui film românesc fenomen misterios dar irepresibil -, se putea constata că singurul lucru ce-l apropia pe Sălcudeanu anilor cincizeci de Sălcudeanu scenaristul acelui prezent cînd minerii plantau flori la Universitate ca orice iubitori de plante cum ne-a zis președintele, era același uriaș, desăvîrșit prost gust, lucru pe care l-am semnalat cu respect și-n Dreptatea vremii. Subiectul filmului este simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai afișează și aerul obiectivității doar pentru faptul c-a Înșirat bucățele de realitate luate de-a valma de prin curți ca niște găini, este nefirescul supranatural al unei, În fond, perfect justificate revolte să nu uităm totuși că ex-ministrul scenarist este o primipară a „șopîrlelor” literare , nefiresc ce derivă În cazul ăsta din acuta Întrerupere a legăturii dintre autor și personaje. De aici, lipsa flagrantă de profunzime, moartea pe pînză și ultimii doi spectatori plecînd unul cîte unul, ieșind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]