4,646 matches
-
Mistral este meritorie. SCRIERI: Phidias și Parthenonul, Iași, 1911; Idealismul și realismul în artele plastice, Iași, 1912; Impresionismul și neoimpresionismul, Iași, 1912; Însemnătatea culturii artistice, Iași, 1912; Poezii, Iași, 1915; Ritmuri și rime, Iași, 1915; Rugăciune în codru, București, 1915; Schiță despre pictura istorică militară, Iași, 1916; Istoria artei de la începutul creștinismului până în secolul al XIX-lea, I-II, Iași, 1925-1937; ed. îngr. Rodica Pandele, pref. Ruxandra Demetrescu, București, 2000. Traduceri: [Victor Hugo, André Chénier, Alfred de Vigny, Leconte de Lisle
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
de atmosferă romantică, povestesc patetic despre iubiri aprinse, răzbunări teribile, petrecute într-o ambianță misterioasă și lugubră. Un fragment de nuvelă, cam neguroasă, Mănăstirea, are ca erou un proscris politic pe nume Corrad, amintind de M. A. Corradini. Tot neterminată, schița Memoriile unei părechi de foarfici dezvăluie resurse satirice. Poliglot (cunoștea franceza, italiana, engleza, germana, turca, greaca modernă și latina), N. a tradus din Byron, Schiller, poate și din André Chénier. În decursul activității lui a rostit multe discursuri, remarcabil fiind
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
jumătatea secolului al XIX-lea. Asocierea în miscelanee se face cu Floarea darurilor, cu Istoria Troiei, cu cronografe, cu cronici în versuri. Uneori manuscrisele au și miniaturi naive, precum cele ale lui Copce Negoiță din Piatra Neamțului (1783), care își schițează singur chipurile a doi filosofi, presupuși autori ai „pildelor”. Spre deosebire de Floarea darurilor, Pilde filosofești sunt alcătuite numai din maxime, fără exemple ilustrative. Dar aceste maxime conțin nu o dată imaginea care să le fixeze în memoria cititorului: „Mai bine iaste a
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
examinate compasiv, cu preocupare pentru revelarea demnității umane și, în legătură cu aceasta, a condiției feminine. Prin Ultimul Mușatin (1984), roman istoric care îi evocă, de fapt, pe ultimii doi Mușatini - Alexandru Iliaș și fiul său, al cărui destin fără noroc e schițat succint -, P. dă o lucrare onorabilă în limitele genului și ale uzanțelor în materie pentru anii în care a fost publicată. Ritmul e destul de alert, cu recurs la un dialog pitoresc, la multe personaje secundare. Protagonistul este un reflexiv, un
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
deprindere profesională fructuoasă, mediul spitalelor revenind deseori în proza lui. În atenție intră, bunăoară, ca la consultație, figurile reprezentative ale unui sat, surprinse în toiul „dezbaterilor de bufet” (La bufet, Primăvara la bufet), perorând în legătură cu efectele radiațiilor de la Cernobâl sau schițând actul de constituire a unui nou partid politic. Decupajul nu este inedit tematic, în imaginarul literar cârciuma fiind locul deplinei convivialități masculine, concurând bucătăria, destinată cu strictețe sporovăielilor femeiești. În alte povestiri sunt parcurse „dosare de caz”: soție și mamă
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
metafizic, ontologic și social. În cadrul acestui conflict, romanul condiției umane are ca obiect numai acele structuri și numai acele forme ce aparțin unei sfere a „datului originar”. Dinamica temei tinde să se înscrie unei scheme circulare: aservire - răzvrătire - conciliere. După ce schițează „preistoria temei”, autorul propune, în capitolele Amurgul zeilor, Răul de timp și Stăpân și slugă, o „analitică a modelului”, a circularității. Studiu tipologic, dar care nu evită istoricitatea, Romanul condiției umane are în atenție opere reprezentative ale modernității, aparținând unor
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
Fericirea vieții câmpenești, Meditațiune, La condeiul meu, Melancolia, Desperarea, Fatalitatea, Secolul). Totuși, accente mai personale, interesând evoluția sa ulterioară, se conturează chiar în aceste începuturi. Unele motive vor reapărea într-o desăvârșită execuție poetică: Umbrei amicului meu Ricardo Bergamasco este schița excelentei O umbră de dincolo de Styx. Alți colaboratori literari sunt N. Țincu, N. Scurtu, T. G. Djuvara, B. P. Rădulescu, Șt. I. Slăvescu, Const. I. Cornățeanu, D. N. Saphir, I. N. Polychroniade, ca și Theodor Șerbănescu, Veronica Micle, ambii din
OLTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288531_a_289860]
-
ea sfârșește prin a se sinucide. Elementele de psihologie sunt puse în relație cu aspectul fizic, cu fizionomia. Repovestită cu umor fin, O alergare de cai (Scacica), împletind două istorii de dragoste, una romanțioasă și alta, galantă, a naratorului însuși, schițează cu ascuțime un tablou de epocă. Un ochi lucid, malițios scrutează în final iluziile din tinerețe. Despre anii de ucenicie vorbește schița Cum am învățat românește, în care grotesca apariție a dascălului Socoleanu e batjocorită cu o faceție crudă. Au
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
cărui director este la primele două ediții -, director general în Ministerul Culturii și director al Editurii Fundației Culturale Române. Practic, O. a debutat publicistic de două ori: în 1946, la „Glasul armatei”, cu poezie, și în 1966, la „Luceafărul”, cu schița Un cer atât de aproape. Debutul editorial s-a produs în 1971, cu volumul de schițe și crochiuri Vedere din balcon. Începând cu 1998 ține o rubrică săptămânală în „Adevărul literar și artistic”, intitulată „Ferestre”, acoperind o paletă variată de
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
află Dragoș N. Vrânceanu. Un Sonet tomnatec... pare să reprezinte debutul nemărturisit al altui elev, Eugen Jebeleanu (47/1927). Textul va intra doi ani mai târziu în volumul Schituri cu soare, cu titlul Sonet rustic. Alte titluri ale aceluiași poet: Schiță în lumina toamnei, Troița, Crinii, Suferință, Agonie (cu mențiunea „Din volumul Gânduri ruinate, care va apare în curând”), Cântec de primăvară, Sonet provincial. Autorul participă, ca „elev clasa VI, Brașov”, și la o anchetă a revistei, deschisă pe tema competiției
ORIZONTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288583_a_289912]
-
în acea „stare de reverie a inteligenței” (Vladimir Streinu), condiție într-adevăr fericită, așteptată, întâmpinată, cultivată și fixată în scris. Desigur, proiectele literare i-au fost, la începuturi, grandioase. A încercat să dramatizeze sub înrâurirea romantismului subiecte legendare foarte diferite, schițând tragedia în versuri Mihai Viteazul (1848), o dramatizare a cărții despre Ruth din Biblie, dramele Urban Grandier, Ioanițiu, craiul românilor, Decebal ș.a. Din visurile de dramaturg ale lui O. nu s-a născut nici o piesă terminată, iar localizările de mai
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
a vânătoarei. Pseudo-kinegheticos e un potpuri bine armonizat, un magazin de bric-à-brac literar, cuprinzând orice obiect artistic, de la descripția exactă de amator a unui tablou până la cuplet. Farmecul stă în scandalul de a surprinde pe un om atât de serios schițând cancanul pe scara rulantă a bibliotecii lui înțesate cu autori greci sau de a ascunde litografii libertine în sala cu marii maeștri ai picturii. G. CĂLINESCU Dispunând de o gândire complexă și nuanțată, scriitorul și-a creat un instrument sintactic
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
cea de sistem și cea de suprasistem, specificându-se totodată tendința dominantă. După cum se poate observa, ideea oscilării sistem-suprasistem reprezintă un caz particular al principiului pluralității structurale, enunțat în capitolul anterior. O asemenea abordare a vieții sociale o găsim clar schițată în teoria lui Marx, autorul, de altfel, al unei viguroase critici a holismului și a presupozițiilor sale fundamentale. Colectivitățile de până acum, cu excepția celor arhaice, sunt neomogene, diferențiate în clase și grupuri sociale cu interese distincte, mergând până la conflict. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întrebare care de abia în momentul actual începe să se pună. În acest capitol mă voi mărgini să argumentez doar faptul că este necesar să considerăm conștiința ca unul dintre factorii ce au o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale, schițând, totodată, câteva direcții în care ar putea fi considerată o asemenea contribuție. Ipoteza dezvoltată aici este că această contribuție independentă a conștiinței se realizează pe două căi distincte: prin conținutul conștiinței - cantitatea și calitatea cunoștințelor de care dispun membrii colectivității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este dedicat următorul capitol. Capitolul 11 STRATEGII Șl TEHNICI DE INTERVENȚIEtc "Capitolul 11 STRATEGII Șl TEHNICI DE INTERVENȚIE" Sociologia a creat deja un larg repertoriu de strategii și tehnici de sprijinire a activității sociale practice. În acest capitol vor fi schițate doar câteva dintretipurile mai generale de strategii și tehnici de intervenție care îmi par cele mai semnificative pentru stadiul actual. Și anume: difuzarea cunoștințelor științifice în masa sistemelor, sprijinirea acestora în definirea mai clară a obiectivelor și problemelor, terapia socială
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
infinitate de situații particulare posibile, teoriile obiectelor individuale conțin explicații valabile doar pentru un singur caz. Înainte de a încheia acest paragraf, este nevoie de o precizare. În fapt, granițele dintre discipline nu sunt atât de clar trasate, cum au fost schițate aici. De multe ori, în cadrul științelor generalului se dezvoltă cercetări specializate în legătură cu un obiect individual care prezintă un interes mai special. Adesea însă, cum este evident din exemplele date, se nasc discipline distincte. În orice caz, operațiile realizate sunt structural
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mod evident, ar fi fost prea puțin rezonabil, din punct de vedere al „marketingu-lui”, să se vorbească despre terapii emotivo-cognitivo-comportamentale! Hayes Treizeci de ani mai târziu, unde ne aflăm oare? Dacă unii autori au cercetat deja această evoluție, sau au schițat câteva direcții diferite, a trebuit să se aștepte până în secolul XXI pentru ca un model încă tânăr să poată să se exprime în conformitate cu toate sensurile termenului respectiv. Autorul cel mai prolific și cel care s-a afirmat cel mai mult în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
importanței evenimentelor interne (cogniții) specifice subiectului și necesității intervențiilor țintite. Evenimentele externe sunt reduse la un rol secundar. După o perioadă de dezbateri critice, cele două tipuri de modele coabitează în cadrul terapiilor cognitiv-comportamentale, dar într-o manieră paralelă. Perspectiva integrativă schițată la timpul său de către Bandura n-a avut deloc succes. In funcție de problemele studiate, de formarea sa, de sensibilitatea sa, de popularitatea sau de caracterul inovator al unui model, terapeutul se raportează când la o perspectivă când la alta, când
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
persoane. Producerea de emoții opuse permite detașarea, pentru un anumit timp, de emoția negativă. O bucată de gheață ținută în mână produce senzații fiziologice care concurează cu cele produse de emoția negativă. Practicarea de exerciții de afișare a unui surâs schițat pe jumătate modifică expresia facială și contrabalansează expresiile faciale asociate trăirilor emoțiilor negative. Doamna B. constată faptul că senzațiile fiziologice pe care i le procură bucata de gheață ținută în mână îi permit să contracareze accesele de furie pe care
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
adesea complex. Diferențiere cu ușoare variații. Extensie a proprietăților stimulului specific la ansamblul situației. SR Il vom regăsi, așa cum vom vedea mai departe, la autori precum Wolpe și Eysenck. Pavlov, 1941. Gray, 1964. Eysenck, 1952. Eysenck, 1947. Analiza sa dimensională schițată de Eysenck pare o cale de urmat, mult mai plină de conținut, ni se pare, decât conceptul de "schemă", de exemplu, cu conținut pur descriptiv. Reacție nevrotică. Psihopatul, de exemplu. In special în ceea ce privește utilizarea sa clinică imediată. Gray, 1964 și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt sigur că se poate da o definiție simplă, funcțională a „științelor politice”, domeniul în care lucrez eu. De obicei, majoritatea cursurilor încep cu o definiție a subiectului. Mulți profesori insistă ca, înainte de începerea procesului propriu-zis de predare-învățare, să fie schițat cadrul intelectual specific programului respectiv, care să indice, în linii mari, punctele de vedere comune asupra a ceea ce este de cercetat, modul în care va decurge cercetarea, care sunt rezultatele relativ stabilite și ce alte puncte de pe agendă rămân de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
afirmații, la o serie de niveluri diferite. Există o teorie generală, adică interpretările noastre de bază privind aspecte ale realității sociale, care ne ajută să identificăm problema de investigat și care dă sens proiectului respectiv. Pe baza acestei teorii generale schițăm un model care să-i reprezinte trăsăturile esențiale cu mai mare claritate. Din acest model, derivăm apoi ipotezele specifice de testat. Emitem o ipoteză constând din variabile aflate într-o relație de un anume tip, cel mai adesea cauzal. Fiecare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
la fel de bine. Ba chiar mai mult: există perspective de dezvoltare promițătoare în folosirea modelelor teoretice bazate direct pe logica alegerilor umane care operează în circumstanțe bine structurate. V. Concluziitc "V. Concluzii" Scopul meu în cursurile următoare este acela de a schița metodologia standard a cercetării sociale și de a vă ajuta să deveniți participanți activi la aceasta. Cele patru obiecții din partea criticilor noștri ipotetici au fost respinse, cel puțin în forma în care acestea negau logica internă a acestei cercetări. Totuși
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
observărilor - plasând Xi și Xj alături în cadrul aceleiași „celule” analitice și notând totodată că ele de deosebesc într-un anumit fel de Xk, observație care este plasată într-o celulă diferită. Există mai multe alternative de organizare a variabilelor. Voi schița și ilustra câteva opțiuni tipice. În primul rând o variabilă se poate organiza într-un format de tipul „este/nu este”. Într-o anumită situație, o țară oarecare este sau nu este în război, un guvern este sau nu este
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
reflectă cadrul decizional implicit din lumea social-politică. Modelul ne permite să percepem de ce apar cu regularitate anumite tipuri de strategii în anumite situații date, chiar dacă ipotezele noastre nu se extind, de fapt, la o singură previziune de echilibru. Totuși, putem schița structurile de alegeri cu care se confruntă indivizii și investighează modul în care se străduiesc aceștia să impună ordine asupra unei game de opțiuni posibile pe care le au în față. Putem examina care rezultate au tendința să apară din
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]