1,949 matches
-
ca un vis care se teme de lumina zilei. Când doctorul M. își face vizita, i se plânge: Nu ajunge tortura bolii, mai trebuie adăugată și tortura încheieturilor legate de pat?" În privirea tânără și francă a doctorului, apare o sclipire. E stânjenit sau amuzat? Bineînțeles, nu va mai fi legată de pat. Uf! După plecarea lui, o infirmieră îi explică: "Bolnavii sunt legați de paturi când sunt confuzi și-și pot face singuri rău. S-a mai întâmplat. Acum, când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
despre doamna F. "Când mă gândesc că s-a dus înainte de mine..." " Nimeni nu știe nici ziua, nici ceasul, spuse Marysa, Domnul o să vină ca un tâlhar..." Se întorcea de la plajă, ducându-și calul de căpăstru. Marea era întunecată, cu sclipiri de spumă albă, iar soarele, încă sus, transpărea rece și depărtat printre nori. Absorbit de o absență a gândului, care îi golea creierul, locotenentul o văzu destul de târziu pe fetița care-i venea în întâmpinare, însoțită de marele ei câine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cești de ceai și pesmeciori, doamna Dunin veni să se așeze în fața ei. Trupul ei, înotând în mătăsuri negre și cenușii, se mulă pe adâncitura berjerei ca într-un sipet, iar frumosul ei păr, înnodat în coc înalt, aruncă o sclipire argintie. Ești nouă aici, copila mea, ar trebui... Bătăi violente în ușă o întrerupseră. Făcu gestul de a-și astupa urechile, dar ridică vocea ca să poruncească, în românește de data aceasta, și cu un accent franco-rus: "Intră!" O fată de la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vasul magic al dragostei pentru urbe. Vom descoperi spații culturale nebănuite, fie și numai pentru că pe acolo au trecut pașii unui filozof, ai unui poet, cărturar, artist, savant... Într-o anume accepție, aceste locuri au găzduit cândva miezul unei gândiri, sclipirea unei idei care aveau să ducă la nu știm ce mare descoperire. Cum să nu căutăm și să nu iubim orașul acesta, purtător de "amprente" intelectuale peste tot? Cetatea gânditoare își are parcă cerul ei, izvorul vital și infinit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fi această clipă un fel de metafizică a odihnei, surprinsă în ipostaze umane, cu sentimente dintre cele mai adânci. Orașul și ochiul demn de repliere asupra detaliilor trecutului, prea mult lăsate în veghea unor subterane vieți. Orașul și lumina cu sclipiri răsfrânte de oceanul de ziduri în zile solare. Acum putem vedea și ceea ce nu se vede, acum profunzimile lui nu mai sunt doar iluzii, acum ochiul inert devine tandru, sensibil dar și lucid. Și tot acum poate să înceapă visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Ai amintit de perfecțiune, ea nu există. Dar, domnilor, dați-mi voie! S-a uitat și la mine, eu nu eram decât pe post de observator și cu psihologia celui care este totdeauna pregătit să asculte vorbele, dar mai ales sclipirile, urme fulgerate ale ideilor consistente. Regizorul meu știe să-și pună în valoare până și barba bogată pe care o poartă dezinvolt și cu prestanță. Dați-mi voie. Creatorii se impun, evident, prin operă. Dar parcă și mai interesant este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al lenei și iluziei care duce la deziluzie. De aici pleacă totul. Cine să ia aminte? 31 Da, perla este un miracol. Depășindu-și granițele de sorginte, perla a reușit să se strecoare în viața de peste tot. Fiind conștientă de sclipirea și frumusețea ei, știindu-se admirată de orice ființă sensibilă la splendoare, a ajuns în cuvânt (cuvinte-perle), în artă (opere-perle, decoruri arhitecturale), în știință (piese componente în aparatura medicală etc.), podoabe indispensabile femeii (gâtul și urechea cu perle) și unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
viteză pe lîngă galeriile purpurii din Eastern Seaboard Fission Authority, văzu trei siluete mărunte, ireale care stăteau chiar pe marginea marilor trepte de la baza datelor. Mici cum erau, putea totuși desluși rînjetul uneia dintre ele, a băiatului, gingiile lui roz, sclipirea ochilor cenușii, alungiți, care fuseseră ai lui Riviera. Linda încă îi mai purta jacheta; îi făcu din mînă. Dar cea de-a treia siluetă, postată în spatele ei, ținînd-o pe după umeri, era el însuși." Case pare așadar să fi cîștigat un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
atmosferă feerică, ca de basm. O vreme splendidă. Chiar și de aici, de la distanță, uriașul om de zăpadă e uriaș. Din clipă în clipă devine tot mai real. Albul imaculat reflectă lumina soarelui și pare că a luat foc. Arde... Sclipiri metalice țâșnesc din crăticioara de aluminiu ce închipuie căciula de iarnă. Nasul, de un roșu iute, cum e ardeiul, lung și butucănos, din care e confecționat. Ochii nu sunt deloc sclipitori, sunt negri, mați precum două bucăți de cărbune ars
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Edison își etala proprietățile în cascade uriașe de lumină... Nu, nu, n-a fost așa! Am halucinații, aiurez... Invenția celebrului american nu ajunsese încă până la noi, până la deportații din Bărăgan. Nu. "E numai gândul meu umblând aiurea Și noaptea cu sclipiri de nenufar Trecând prin mine, bântuie pădurea." (A.E. Baconski) Nu. Timp de șase ani de zile, cât am stat cu D.O. în Bărăgan, am avut drept sursă de lumină lampa. Iar când nu aveam petrol, lumânările. "Pădure, sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dirijorul, mișcând hotărât și calculat din brațe un creion în stânga și-n dreapta, țeapăn și cu bărbia ridicată, cu o mutră serioasă, micuțul Cristian îi spunea despre invitațiile pe care le va trimite tuturor la primul său concert. Avea o sclipire nemaivăzută când venea vorba despre muzică, se umplea imediat de energie când povestea despre ce grozăvii urma să facă pe scenă. Taică-su atunci se așeza lângă el și îl asculta atent, îi făcea pe plac și închidea ochii, imaginându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pare scump, dar, credeți-mă, e doar un cadou, pe măsura darului pe care l-am primit și eu. Și doamna Apostolescu n-a mai insistat. Importantă pen- tru cariera lui sau nu, nicio femeie nu îi provocase tânărului interpret sclipirea din ochi pe care o avea în dimineața aceea. Iar în timp ce își bea cafeaua, fredona. Nu repeta, ca de obicei, o oră sau două închis în camera lui, ci fredona ca un îndrăgostit tot soiul de melodii. De-ale lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
repetați. Și tu îi dai o piesă ei și ea îți inspiră alta ție. Și ieșiți apoi la masă și râdeți despre concertele voastre și vă uitați pe texte și râdeți și despre ele. Și ieșiți și vă plimbați, cu sclipirea voastră minunată din ochi, tu cu zâmbetul tău tâmp pe care îl ai de fiecare dată în prezența ei, ea cu zâmbetul ei minunat de copilă, lumea uitându-se după voi și șușotind : uite-i, sunt Cristian și Rada, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și poveștile romanțioase se terminaseră. Prietenii, câți mai erau, nu-i vedea prea des, din cauza nonconformismului său politic și mai ales pentru că nu mai avea de unde să facă cinste. Nu îl mai găseai în oraș pe nicăieri, nici măcar la teatru, sclipirea și entuziasmul vieții i se stingeau pe zi ce trecea, iar nopțile și diminețile și le petrecea singur, într-o cămăruță umedă și mizeră de la periferie, întunecoasă, în care stătea de vorbă cu fantomele din mintea sa și râdea amintindu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi era însă mai suptă la patruzeci de ani, tenul mai uscat, iar câteva riduri începuseră să-i apară în jurul ochilor obosiți, care se prelungeau în niște cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire în ei, ca a unui copil. O privire jucăușă și plină de dragoste, indiferent câte dezastre avuseseră loc în fața ei. S-a dus înapoi în cameră și și-a pus cel mai bun costum. Costumul negru, pe care îl purtase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Încălcat legea sau porunca; nu, ci fulgerul va coborî asupra sa din cerul cel mai senin, mai albastru sau... nu va coborî deloc! Și acest „bun plac” teribil este, de fapt, originea acelei spaime care, În diavolescul ei, are o sclipire zeiască, așa cum sunt tunetul sau focul ce aprinde din nimic mii de hectare de pădure și oceanul ce ridică valuri cât casa. Și nu e de mirare că atunci când dușmanul secular Îți invadează teritoriul, toți se ridică, cu mic-cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
își avea sediul legendara noastră instituție - o sală mai puțin folosită, pe care tocmai o reamenajaserăm într-un loc intim de agrement și relaxare, în spiritul proaspetei adieri de liberalism ce începuse să bată dinspre „Centru”. Nu am să uit sclipirea de triumf din ochii ei, când, la un dans în doi, am felicitat-o cu învestirea primului guvern democratic al Poloniei, condus de impenetrabilul și hotărâtul Tadeusz Maczowieski, într-o țară aflată încă în interiorul blocului sovietic. Lumina de pe chipul doamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cavaleria regală. A aflat, deci, nu era în pădure, unde-ar fi fost el însuși martorul celor petrecute. Wapowski relatează „Aceasta - cavaleria regală - ieșind din pădure în marș grăbit, în sunetele trâmbițelor și al tobelor, în zgomotul luptătorilor și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au putut susține atacul năvalnic al călăreților îmbrăcați în fier” și sunt respinse cu mari pierderi. După fiecare ciocnire relatată de Wapowski
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
discuri de ceramică smălțuită și astfel, “printr-o alternare iscusită a culorilor se evită suprafețele uniforme și compacte, în contrast cu paramentul zidăriei aparente de piatră și cărămidă. Cărămizile și discurile smălțuite crează, în schimb, în registrele superioare ale fațadei, zone cu sclipiri ușoare în nuanțe variate. Astfel, bisericile moldovenești, de obicei de proporții medii, și mai degrabă mici, dobândesc prin acest factor policrom, eleganță și gingășie constituind specificul esteticii arhitectonice din perioada lui Ștefan cel Mare.” Fațada cea mai bogat decorată este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Și nu-i soare răsărit,/ Și-i Ion împodobit,/ Călari pi-un cal gălbiu,/ Nu-i gălbiu de felu lui,/ Șî-i gălbiu deasudătoari” (Țepu - Galați). Harnașamentul lui, folosit în confruntarea inițiatică, nu este niciodată întâmplător, el fiind caracterizat de sclipiri nobile: „Dalbă șa că-i aruncară” (Coconi - Ilfov), „din văzduh se lasă un cal alb și frumos, având în cap un căpăstru de aur presărat cu pietre nestemate” (Strâmbu - Dâmbovița). Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trebui să îmi datoreze și mie acest lucru, ca și atâtor personalități ale locului! "Marca" se prea poate chema, cu și fără falsă modestie, Echim Vancea. Monumentul meu care dă "culoare orașului" sunt cele câteva cărți publicate după '89, după sclipirea de speranță din decembrie(le) acelui an. Dragă Adriane, mă bucur că mai am puterea de a te /vă primi încă în acest spațiu. Te rog să înserezi tu, în acest dialog, minunata noastră întâlnire din anii '80. Tu, Aurel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eram pomul bucuriei, că deasupra noastră era Pruncul Iisus. Pe atunci, de cum se intra În postul Crăciunului, se colinda În familie, seara, când ne adunam de la muncă. Acum a ieșit Împodobirea bradului cu pachete grozave și fel de fel de sclipiri În brad... și nu mai răsună la fel colindele În sat, sau oraș. A scăzut credința. Este tare trist și dureros. Noi acasă am fost zece copii dar niciodată n-am avut pom de Crăciun sau vreo jucărie. Și nici
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Francis Drake, Henry Morgan..., Punta del Frances, Playa de Flamencos, Playa del Ingles, Cayo Contrabando, Cayo ladrones -insula hoților strâmtoarea corsarilor, strâmtoarea "de los Bucaneros", Playa Giron... Nume cu patină de istorie, parfum de praf de pușcă și rom și sclipiri de aur și nestemate! Ruta sclavilor La 16 iunie 2009 se inaugura în Cuba, la Matanzas, "Muzeul rutei sclavilor". Component al unui program al UNESCO pentru evidențierea istoriei și consecințelor sclaviei negre, a impactului acesteia asupra "civilizației albe" în domeniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu totul de femeile ei contemporane de aici, era în curent cu chestiunile mari din străinătate, citea filozofie și, de păcătuia prin ceva, era tocmai prin lipsa de acel farmec femeiesc în tot ce făcea, n-avea gust, nici acea sclipire atât de răspândită la românce. Dânsul se ocupa de partea artistică din casă, dânsa, chiar în grădină, numai de cea tehnică. Cu toate sforțările, îi era însă imposibil să echilibreze vârstele lor așa de disproporționate, și biata femeie, răsfățată, adulată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
deseori și copii bolnavi, am avut impresia că, la aceeași catedră, în fața acelorași bănci, îl văd pe supremul profesor: halat corect, bonetă, așezat la masă; vrăjindu-și auditoriul cu o voce baritonală, calmă, monotonă, din ale cărui vorbe țâșneau adesea sclipiri luminoase. Am regretat că lucrurile, catedrele, băncile au o viață mai lungă decât ființele. Ca om "fără pereche", cum sunt unii oameni foarte mari, Nicolau era un exemplar unic. Sobru, sever, părea rece și distant. Cred că era doar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]