4,125 matches
-
personaje simbolice din primele romane, atmosfera de mister, exotică, de data aceasta în stil franțuzesc. Tehnica e aceeași: alternarea planurilor narative și temporale, confuzia dintre vis și realitate, dintre trecut și prezent, mergând până la criza de realitate sau de identitate. Scriitura diferă totuși, acum fiind vorba de un fel de onirism mitico-psihologic, iar miza nuvelelor se eliberează de obsesia politicului. Paginile din Jurnal infidel (I-II, 1998-2002) relatează istoria exilului, pornind de la întâmplări din copilărie și de la experiențe esențiale de dinainte de
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
Cineva îi numește „tineri contestatari”. Indiferent de sensul dat cărții de autor, nu încape discuție că este scrisă cu măiestrie și construită astfel încât se creează o suprarealitate, totul petrecându-se ca în vis. Cartea „frumoșilor nebuni” e un triumf al scriiturii artiste. În romanul Scaunul singurătății (al cărui titlu evocă un presupus scaun, pe care se zice că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din doi în doi ani să recruteze fete pentru harem), erup în epic lirismul, pitorescul
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
a „suferinței și lăcomiei”, cu toate tonalitățile elegiei. Detașată de modele literare în curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în registrul asincron al modernității clasicizate, romanul Parfumul rochiei mixează două scriituri cu narator ubicuu - un realism ironic-sordid al banalității, cu etalonul în Dimineață pierdută a Gabrielei Adameșteanu, și un realism magic, cu bune pagini în linia V. Voiculescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu. Se juxtapun mutațiile situării în lume din conștiința a
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
dramaturg. Teatrul lui O. se înfiripă sub semnul „marelui Will” și ar putea fi chiar numit un teatru shakespearizant. Ceea ce distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad Anonimul și Săgetătorul, publicată în volumul Dramele puterii (1968), este excelența scriiturii. Chiar pândit pe alocuri de riscul de a cădea în virtuozitate calofilă, stilul imprimă, cu unele grații manieriste, o tușă deosebită unor scrieri în care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
în modalități diferite, în funcție de personalitatea fiecăruia dintre scriitorii în chestiune. Nici în epoca de maximă coeziune a grupului și de cristalizare a orientării o. estetic nu a fost o formulă rigidă și nediferențiată, presupunând o tehnică unică și procedări de scriitură obligatorii la nivelul detaliilor. Ca și în cazul altor curente sau mișcări literare, scriitorii afiliați și-au păstrat particularitățile, chiar dacă împărtășeau o platformă teoretică în linii mari comună. După destrămarea grupului, oniricii au evoluat în chip diferit (însuși doctrinarul o
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
În opoziție cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat, sclavia inconștientului și a incoerenței, cultivând totuși ambiguitatea - dar lucid și riguros calculată. Ambiția literaturii onirice este o dublă negare: o negare structurată și de metodă a suprarealismului, și una formală, de scriitură, dar nu mai puțin categorică, a fantasticului romantic. Onirismul estetic, văzut categorial (deci în mod ideal), se opune liricului metaforizant, dar și epicului bazat pe simplă cauzalitate, pe logica formală, aristotelică.” Textele teoretice și publicistice ale lui Dimov și Țepeneag
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
final fericirea. Mai mult, se ivesc situații și personaje comice, realizate în special prin replică și automatisme de limbaj. P. a scris, în cele din urmă, niște romane populare, atât prin compasiunea pentru cei umili, nefericiți, neîmpliniți, cât și prin scriitura accesibilă. Un anumit spirit de observație culege de-a valma întâmplări, moduri de vorbire și comportament, dar acestea, nestructurate, rămân la nivelul unor simple constatări și încercări de vizualizare a acțiunii, verosimile, nu și eficiente în crearea unor situații și
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
debutat în anii ’80, de unde concluzia unui o. „nețărmurit” sau, dimpotrivă, reducerea lui la câteva nuclee restrânse, la o pleiadă limitată, adică la elita generației literare și, mai ales, circumscrierea lui la o estetică unitară, asociată cu o tehnică de scriitură precis definită -, soluția convenabilă este cea a căii de mijloc. Generația ’80 e numeroasă și prezintă diversitatea firească pentru scriitori care depășesc cercul limitat al unei școli literare organizate. Pe de altă parte, sunt incontestabile cristalizarea și promovarea unei estetici
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
află aici dicționare, indexuri, aforisme, note, paranteze, antijurnale, permanente începuturi abandonate camusian. P. e un fel de scrib sumerian ce își ascunde existența sub asteriscuri și sub tăblițe de argilă. Teatrul lui suportă același „tratament”: experimentale, mesaje despre sine, despre scriitură, secvențe beckettiene, pirandelliene, dactilograme ale realului. Dezordinea existenței explodează chiar din titluri: Exact sau Un câine de vânătoare, Vreau să am și eu o amintire, Marșul sau A treia piesă cu soldați. SCRIERI: Desant ’83 (volum colectiv), pref. Ovid S.
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
ca literatură a muntelui, iar pe de alta - cu exigențele propriei generații, preocupată de strategiile narative de ultimă oră. În livada de cremene face față acestei provocări prin autenticitatea pasiunii montane, ca și prin preluarea, în cunoștință de cauză, a scriiturii postmoderne. De aici provine și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
dar care se rezolvă în cheia SF a lumilor paralele; aceeași tratare SF și „cibernetică” este abordată în Sora lui Robin și Teribila spirală. Proza din Generoasele cercuri (1989) se înscrie și mai bine în acest program auctorial al unei scriituri hiperrealiste: un cadru scenic abia schițat, al unei lumi de periferie, industrializată abuziv, în care se ghicește univoc trama absurdă sau paradoxală care animă conștiințe oarbe uneori - un muncitor eșuat în viață din cauza unui incident din adolescență provoacă același tip
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
cu Nicolae Breban (1994) trasează un dialog viu, în care P. știe să țină ritmul vivace și imprevizibil al dificilului său interlocutor. Darul acestei veri (2001) este o culegere de „texte”de factură parabolică și cu o vădită intenție de scriitură postmodernistă, exploatând concomintent elementul istoric și pe cel ficțional. Literatură și numai literatură este la P. doar romanul Eu și maimuța mea, scris încă din 1984. Cazul de dezorientare al personajului Ben Bernea, trimiterea lui într-un sanatoriu sau ospiciu
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
încercat al limbii germane, plauzibile. În general, el a fost un susținător al autenticului în textura traducerii, al preluării nealterate a originalului, fără a deveni partizanul textului împestrițat cu elemente străine spiritului limbii germane. E lesne astfel de înțeles că scriitura atât de particulară a lui Ion Creangă va mobiliza în traducător întregul efort de a fi cât mai aproape de substanța narativă a humuleșteanului. Reeditările versiunilor datorate lui K. atestă reușita demersului său. Traduceri: Mihail Sadoveanu, Nechifor Lipans Weib, München, 1936
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
Scripcaru (Pe un cer de foc și lupte, 1981) - acesta ar fi registrul narațiunilor. Autorul, interesat preponderent de fapte, de situații, rezolvate adesea convențional, caută să descifreze și motivația lăuntrică a gesturilor individuale sau colective. Într-un alt fel de scriitură, plecând de la tipul cuceritorului aflat într-o dilemă amoroasă, romanul Între două femei (1941) încearcă să avanseze câteva explorări psihologice, uneori prolixe, discursive și confuze, în timp ce, tot aici, tentativa de reconstituire a universului satului ardelenesc, cu mentalitatea sa ancestrală codificată
LADMISS-ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
coase veșmântul poemului. În contextul anilor ’70, inovațiile sale la nivel tehnic merită să rețină atenția, dar arareori această străduință reușește să topească sensurile, imaginile, prezentul, amintirea și imaginarul într-o plasmă fluidă, care să comunice „fața secretă a lucrurilor”. Scriitura din Copacul cu 10 000 de imagini (1984; Premiul Uniunii Scriitorilor), de asemenea eteroclită, se concentrează totuși în jurul unor teme, motive și simboluri: moartea, trecerea timpului, memoria (individuală și universală), tăcerea, lumina, ochiul (orb). Un fel de Blaga - Stănescu - Barbu
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
o descendență ce poate fi plasată în zorii literaturii române. Și asta deoarece multe dintre personaje reafirmă tradiția altora, închipuite de Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu sau Ion Creangă. Stilistica limbajului popular, dulcea vorbă moldovenească funcționează ca trăsătură definitorie a unei scriituri ce are drept finalitate plăsmuirea unei adevărate „epopei eroi-comico-satirice” (Cornel Ungureanu). Există aici acea plăcere a portretizării care fie ridiculizează defectul moral, fie amplifică, dintr-o pornire sinceră, netrucată, calitățile umane ale personajului asupra căruia se oprește. Rememorarea este un
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
articulate și armate teoretic, o provocare adresată tradiției literare intimiste și mimetice, țintind redefinirea unor concepte ca sinceritate, autenticitate sau experiență. Paralel cu ambiguizarea relației dintre viață și scris, romanele ciclului Intermezzo se remarcă prin ineditul tehnicii de dramatizare a scriiturii. Rezultatul e un text cu identitate incertă, greu de atribuit fără rezerve fie ficțiunii, fie comentariului ei. În cărțile de critică, M. s-a ocupat intermitent de diferitele momente ale devenirii poetice. Un pivot important al demonstrațiilor sale îl reprezintă
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Ulici, Lit. rom, I, 482-484; Nicolae Oprea, Proba Eminescu, „Calende”, 1997, 1-2; Mircea A. Diaconu, Marin Mincu și conștiința fragilității, CL, 1998, 2; Dimisianu, Lumea, 334-338; Grigurcu, Poezie, II, 117-132; Dicț. esențial, 523-528; George Popescu, Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii, București, 2000; Manolescu, Lista, III, 359-363; Popa, Ist. lit., II, 577-578; Mircea Popa, Marin Mincu sau Farmecul nedisimulat al insurgenței, ALA, 2002, 626; Octavian Soviany, Experiment și angajare ontologică. Eseu despre opera lui Marin Mincu, București, 2002; Dicț. analitic, IV
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
romanescă și, mai ales în nuvele, elementul fantastic. Casa cu geamurile portocalii, ca și nuvelele și povestirile din Măști de bronz și lampioane de porțelan (1920) și Cetiți-le noaptea (1930), parțial și romanul Bărbierul regelui Midas (1931) au o scriitură de factură postsimbolistă (în linia Henri de Régnier, Marcel Schwob, Albert Samain, Huysmans, Maeterlinck), cu filoane romantice (E.A. Poe, Nerval, E.T.A. Hoffmann), care presupun o atmosferă bizară, enigmatică, exotică sau onirică, încărcată de o nostalgie fin de siècle. Fantasticul
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
unei priviri generoase către alteritate. Sub privirea ascuțită a profesorului, ortodoxia putea hrăni diversitatea fără să amenințe unitatea, stimulând polifonia. În cuvintele lui Mircea Vulcănescu, scrisul lui Nae Ionescu era „intransigent și țeapăn, neplăcut, dar reconfortant”. Iată un model de scriitură profetică, dar civilizată, greu de acceptat numai în mediile ecleziastice sclerozate. Nunc pro tunctc "Nunc pro tunc" Era loc în paginile revistei Predania - o mostră de conștiință catolică într-o Biserică ce s-ar vrea, pe deasupra, și națională - pentru semnătura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Numele cel mai presus de orice nume”, imaginea duhovnicului și arzătoarea dorință de mărturisire. Mai bine decât oricare modern european, fericitul Blaise știa leacul pentru oroarea de vid a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A existat dintotdeauna o secretă corespondență între tehnicile scriiturii și coerența lumii înfățișate într-un discurs totalizator. Registrul formal al expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
arzătoarea dorință de mărturisire. Mai bine decât oricare modern european, fericitul Blaise știa leacul pentru oroarea de vid a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A existat dintotdeauna o secretă corespondență între tehnicile scriiturii și coerența lumii înfățișate într-un discurs totalizator. Registrul formal al expresiei verbale predetermină conținutul oricărui enunț și îi circumscrie, sui generis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bine decât oricare modern european, fericitul Blaise știa leacul pentru oroarea de vid a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A existat dintotdeauna o secretă corespondență între tehnicile scriiturii și coerența lumii înfățișate într-un discurs totalizator. Registrul formal al expresiei verbale predetermină conținutul oricărui enunț și îi circumscrie, sui generis, finalitățile. Acest truism exprimă o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A existat dintotdeauna o secretă corespondență între tehnicile scriiturii și coerența lumii înfățișate într-un discurs totalizator. Registrul formal al expresiei verbale predetermină conținutul oricărui enunț și îi circumscrie, sui generis, finalitățile. Acest truism exprimă o evidență, dar ne reamintește în același timp de o veche exigență a culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
centru” era prezidată fie de geniala dezordine a gândirii aforistice, fie de rigoarea ambițioasă a reflecției sistematice. Există nu puține sisteme filozofice rapsodice precum niște „benzi desenate” (Michel Tournier), așa cum putem descoperi „benzi desenate” care rivalizează claritatea carteziană. Pentru că morfologia scriiturii filozofice codifică regulile propriului „joc de limbaj”, un modest survol de natură istorică ar putea identifica avatarurile problematicii „centrului” în raport cu tipurile de scriitură posibile în reflecția filozofică și teologică 1. Localizarea centruluitc "Localizarea centrului" Centrul este o temă fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]