58,131 matches
-
din timpul studenției ca redactor la revista Echinox (1974-1978). Scrie cronică cinematografică, ia interviuri unor personalități, compune și o piesă de teatru amuzantă, Școala ludică, în care, alături de alți echinoxiști, joacă Radu G. Țeposu, Emil Hurezeanu și autorul însuși. înțelegerea scrisului ca o colaborare în regim de exuberanță studențească și, totodată, ca o participare la un complot împotriva prostului-gust specific propagandei comunistei face din Ioan Groșan principalul animator al grupului Ars amatoria. (în această calitate scrie, printre altele, romanul istoric parodic
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
talentului, dacă nu al geniului, mai degrabă decernat decît atribuit, în românește termenul "scriitor" e folosit parcimonios, chiar dacă nimeni nu-l poate feri de cleptomania veleitarilor. Peste ocean, aproape oricine e angajat pe o durată oarecare în actul fizic al scrisului se poate recomanda drept scriitor. Marile concernuri industriale angajează "scriitori" care compun o varietate de texte, de la broșuri cu instrucțiuni de folosire a unui aparat pînă la corespondența oficială a directorului. La mare căutare, pentru îndemănarea lor foarte practică într-
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
o voce interioară a fiecărui student în parte, care apoi să producă mai mult sau mai puțin sub dicteul unei inspirații misterioase, o scriitură fluentă și articulată, expresie, în plus, a identității studentului cu pricina. Așa-numitele teorii expresiviste ale scrisului au făcut vogă în Statele Unite în anii '80 și sînt încă departe de a fi date uitării. Dar o asemenea viziune, protestează Faigley, nu are nimic de-a face cu declarația unui Roland Barthes, de pildă, anunțînd moartea autorului, și
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
viziune, protestează Faigley, nu are nimic de-a face cu declarația unui Roland Barthes, de pildă, anunțînd moartea autorului, și nici cu faimoasa redefinire a conceptului de autor ca spațiu abstract de semnificație de către Michel Foucault. Dimpotrivă, teoriile expresiviste ale scrisului sînt, în subtextul lor, emfatic moderniste, nu postmoderniste. Alăturînd principalele trăsături distinctive și opoziționale totodată identificate de Ihab Hassan în 1985 pentru a descrie modernismul și postmodernismul, Faigley se vede pus în fața inevitabilei concluzii: centrat pe formă, încrezător în finalitate
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
țară și au aceeași bucurie a comunicării de cultură cu mine, pe care o aveau în anii studenției lor. Și asta, vă spun drept, e satisfacția mea cea mai mare. Mai mare poate decît aceea pe care mi-o produce scrisul meu, sau tot ceea ce am făcut în afara școlii. - Pentru dumneavoastră știu, cunoscîndu-vă biografia, că au existat mai multe chemări, mai multe ispite către anumite domenii. V-ați așezat în cele din urmă în acest loc al literelor. Vă încearcă, cumva
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
se încearcă. Au fost scoși din uitare mari poeți, au fost scoși din uitare mari scriitori, Vasile Voiculescu, de pildă. El apăruse și înainte, dar, evident, în răstimpul acela nu a apărut decît ceea ce putea să apară. - O parte a scrisului său era la index. - Sigur, mai ales cea de natură spirituală. Dar Vasile Voiculescu a căpătat mai mult relief, deși nu are încă amploarea pe care o merită opera acestui uriaș. Însă nu simțim încă o sistematizare și o ierarhie
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
speranța că va îmbunătăți lucrurile pe parcurs? Derutante sunt și alternanțele de activitate febrilă pe la microfoane și disparițiile, luni în șir, din raza vizuală a opiniei publice. N-am aflat ca președintele să fie bântuit, precum Ion Iliescu, de fantasmele scrisului. Atunci, ce-o fi făcând? Cum își petrecea zilele? Ce-o fi gândind văzând cum, lună de lună, imaginea sa iese tot mai prost în sondaje? N-am detectat nici semne că dl. Constantinescu ar fi o natură depresivă - căci
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
Luminița Marcu Publicarea plachetei de versuri Dar de rouă de Sandra Mihaly nu s-a făcut în nici un caz din economie. Strălucirea coperților, pastelul în degradeuri savante, caracterele tipografice care reproduc cu umbre scrisul autoarei, probabil, cochetăria aranjamentului în pagină - toate ne duc cu gîndul la un cadou frumos ambalat pe care autoarea, deși declară într-un motto înfiorat că vrea să-l împartă cu cititorii, și-l face în primul rînd sieși. Asta
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
ca un disc tocit de atîtea reluări a creatorului/ Dumnezeu care-și trimite creația în lume și un fel de morală finală de-a dreptul năucitoare, scurtă și cuprinzătoare, apodictitcă, așezată drept în mijlocul paginii: "Dumnezeu cu visul/ și omul cu scrisul." Tot felul de influențe se pot descoperi în poemele Sandrei Mihaly, numai că satisfacția de a le descoperi e repede "adumbrită" de senzația de caricatură fără conștiința actului caricării. Un poem începe cu motivul urnei lui Keats autohtonizate în "ulcior
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
lucrînd. Dacă mi s-ar periclita sănătatea, merg totuși mai departe, numai să realizez ceea ce concep: Nu din ambiție, ci din alte motive, mai mari", care se referă la repararea erorii despre felul cum e interpretat Valéry. Dar în lumea scrisului nu se știa că mai există. Și are surpriza de a citi o adresă a Editurii Enciclopedice din iunie 1969 trimisă către Primăria comunei Budișteni în care se cer date despre scriitorul Fîntîneru, inclusiv data morții. Răspunde acelei edituri, comunicînd
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
era rușine să-și declare păcatele prin viu grai, i-a acceptat o scrisoare, precum un substitut de spovedanie, în temeiul căreia a absolvit-o. De fapt, se află aci o recunoaștere a rolului de spovedanie pe care-l împlinește scrisul, așadar o perspectivă spirituală asupra literaturii: "S-ar putea spune că o mare parte a literaturii universale este o formă de spovedanie prin care scriitorul, marele păcătos, mărturisește instanței nevăzute. Psihanaliza a încercat să explice procesul creației prin existența unor
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
planul vieții și al fecundității ideea se înscrie ca o dureroasă negativitate". "Negativitatea" ideii în sine nu constituie ea însăși o idee reducționistă, menită a zăgăzui, printr-o exagerare artificială, spiritul uman deschis prin chiar natura sa către nemărginire? Firește, scrisul e un instrument al spiritualității. Dar unul de dată relativ recentă, de vreo șase milenii, ceea ce ne duce gîndul la un progres tehnic, ergo circumscris materialității. Or, progresul tehnic naște frecvent adversități. Socrate, Buddha, Isus n-au lăsat nici un text
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
relativ recentă, de vreo șase milenii, ceea ce ne duce gîndul la un progres tehnic, ergo circumscris materialității. Or, progresul tehnic naște frecvent adversități. Socrate, Buddha, Isus n-au lăsat nici un text. De unde strădania, întrucîtva explicabilă, a asceților de-a reduce scrisul la o funcție mai simplă, de a-l reapropia de oralitatea spovedaniei. Nostalgia cuvîntului prim, rostit, receptat ca o virtute, se răsfrînge în critica, directă ori subiacentă, adresată textelor de factură literară sau speculativă, resimțite oarecum ca un lux vinovat
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
o funcție mai simplă, de a-l reapropia de oralitatea spovedaniei. Nostalgia cuvîntului prim, rostit, receptat ca o virtute, se răsfrînge în critica, directă ori subiacentă, adresată textelor de factură literară sau speculativă, resimțite oarecum ca un lux vinovat. Astfel scrisul apare înțărcuit în rolul său pur duhovnicesc, în funcționalitatea sa de spovedanie nudă: "Din Cartea Sfîntului Athanasie, Viața și purtarea tatălui nostru Sfîntul Antonie, înțelegem un lucru remarcabil: scrierea în sens de notare foarte strictă, neestetizată (sublinierea noastră) a faptelor
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
putință, faptele și mișcările sufletului nostru putem fi siguri că din rușinea de a fi cunoscuți în întregime vom înceta de-a mai păcătui, vom înceta de-a mai adăposti în inimi ceva necurat..."". Pragmatism sublim! E o concepție a scrisului ca un canon, arta apărînd drept un păcat: "Cel care scrie se simte, deci, privit, ceea ce e dovada faptului că nu face artă de dragul artei. El este privit din interiorul scrisului său, așa cum ar fi privit din adîncul sufletului său
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
inimi ceva necurat..."". Pragmatism sublim! E o concepție a scrisului ca un canon, arta apărînd drept un păcat: "Cel care scrie se simte, deci, privit, ceea ce e dovada faptului că nu face artă de dragul artei. El este privit din interiorul scrisului său, așa cum ar fi privit din adîncul sufletului său. Cu cît privirea e mai intensă, cu atît scriitorul își transcende propriul talent și intră sub raza spovedaniei. Calitatea principală a omului moral se probează tocmai în singurătate, cînd știe că
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
rând, o bătrână chinezoaică, Madam Capot, o ziaristă, o tânără cu ambiții literare, o pasageră din troleibuz, o valiză ș.a.m.d.; dramolete (episodul Evdochia), fantezii ale hazardului ("conversația" dintre George Arion și o ușă de autobuz), mici miracole ale scrisului și aventuri ale scriiturii (pulverizate, la modul propriu, din paginile unei copii xerox, prin nu se știe ce capriciu al întâmplării), istorioare cu un anumit coeficient de senzațional ("întâlnirea" cu Ștefan cel Mare), sunt doar câteva din decupajele ce alcătuiesc
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
sarcasm, iar ironia devine mușcătoare. În acest sens, episodul intitulat Castronul cu căpșuni poate fi edificator: "Octavian Paler stătea la un birou pe care se aflau teancuri de cărți de o înălțime ostentativă și o lampă electrică menită să sugereze scrisul nocturn (...). Trecuseră trei sferturi de oră de când ascultam un discurs despre Oedip și Sfynx și tot nu găseam prilejul să-mi iau rămas bun și să plec. Deodată, în încăpere și-a făcut apariția Mariana, secretara lui Paler, cu un
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
trăirea unor biografii anterioare; dacă e ceva adevărat aici, atunci Prizonierul lui Vasile Iancu e o dovadă. Cartea e un roman-document sau, la rigoare, un roman-colaj. Speciile nu sînt deloc reprezentate în proza noastră de azi; ceea ce s-a (în)scris aici - între 1970 și 1990 - e fals sau constituie diversiuni menite să acopere un plagiat, o dezinformare, să lanseze un zvon. Vasile Iancu oferă primul roman-document din proza noastră contemporană; el unește reportajul, interviul, ancheta cu opera de ficțiune, povestind
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
italian inventează o situație perfect "orientală", cu un erotism rafinat și șocant în același timp, demonstrînd că "exotismul" este o metodă de scriitură și nu o marcă geografico-literară. Romanul lui Kawabata este încă un exemplu în sprijinul acestei idei. Calitatea scrisului său anulează multe dintre obstacolele culturale pe care le presupunem atunci cînd întîlnim în titlu cuvîntul "cocor". Yasunari Kawabata, O mie de cocori, ediția a doua, Humanitas, colecția "Cartea de pe noptieră", 2000,136p., f.p.
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
e invenție. În decembrie 1999, în ultimele ei zile dinaintea operației fatale, Florența Albu a încredințat revistei la care lucrase mulți ani o comoară tăinuită: poemele-scrisori adresate ei în 1962-64 de Ștefan Bănulescu: "Pentru un scriitor atît de avar cu scrisul lui, de-a lungul deceniilor, publicarea acestor inedite care mi-au fost dedicate cîndva poate părea un sacrilegiu din parte-mi; dar și uitarea lor într-un sertar, poate pierderea lor iremediabilă, după dispariția mea, iarăși ar fi de neiertat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
plajei. Cît mai departe de dunga țărmului. Stau pe un fel de dîmb, el cu pălăria lui neagră pe cap albită de forța soarelui, ea cu o basma, tot neagră, cu flori roșii pe margine și cu... (nu se înțelege, scris decolorat). Stanciu Tănase, responsabilul cazanului de țuică îmi relatează mândru cum îi spusese el neveste-si să-și aleagă și ea, d-acolo dă pă plajă, un om, care-o fi, azi ai voie, că era mulți goi pușcă ai
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
ultimele stagiuni: O seară romantică, adaptare după texte de Vasile Alecsandri, Matei Millo și Constantin Negruzzi și D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale. E un desăvîrșit om de teatru, profesor și regizor, dar, iată, cu o sensibilitate deschisă către scris, către poezie și proză; îmi place să cred că acest fapt se datorează și întîlnirii cu Dominic Stanca. Sorana Coroamă-Stanca a oferit, în teatru, publicului românesc un ceas de viață; Dominic Stanca i-a adăugat un ceas de hîrtie. Amîndoi
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
un frondeur din obligație, a-și transforma, altfel spus, gratuitatea spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său, termenul de "victimologie" și teoria corespondentă. Ceea ce ni se înfățișează cu deosebire tulburător în scrisul lui I.D. Sîrbu sînt notele vaticinare ale acestuia. Văzînd răul în adîncime, autorul Jurnalului a intuit capacitatea lui de a-și prelungi raza de acțiune, de a se răspîndi în societate și după răsturnarea formală a maleficului regim: " Propune ca
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
inteligenței artistice, într-un mod tranșant și curajos. Imaginația dezlănțuită Poeme scrise de Nora Iuga acum mai bine de treizeci de ani surprind printr-o forță controlată a imaginației la care se ajunge, de obicei, după o îndelungă experiență a scrisului. Autoarea își dezvoltă fără ezitare intuițiile stranii pe care le are în împrejurări nesemnificative pentru alții. Ce remarcă o femeie obișnuită cînd se privește în apa unui lac? Ea remarcă, fără îndoială, cum îi stă părul, ce a mai rămas
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]