4,690 matches
-
deplina ei frumusețe dureroasă. Seara, ne-am alăturat bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe pervazul ferestrei lui, cu o unealtă lungă de oțel în mână. Cele două chipuri, unul după altul, se desprinseseră de pe zid și căzuseră jos. Unul se sfărâmase în mii de cioburi pe asfalt, celălalt, urmând o traiectorie diferită, se scufundase în verdeața stufoasă a daliilor, amortizându-și căderea. La venirea nopții l-am recuperat și l-am dus la noi. De atunci, în timpul lungilor noastre seri de vară din balcon, chipul acela de piatră cu zâmbetul lui obosit și ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
purta centiron, ci doar curea cu o cataramă de bronz înnegrită. Cizmele lui erau roșii de praf. Charlotte locuia la parterul unei case vechi de lemn. An după an, de un secol încoace, pământul se înălța imperceptibil, iar casa se scufunda, așa încât fereastra odăii sale abia depășea nivelul trotuarului... Au intrat în tăcere. Fiodor și-a pus ranița pe un scăunel, a dat să vorbească, dar n-a spus nimic, doar a tușit ușor, ducându-și degetele la buze. Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se avântă spre cer. Febril, mă lăsam magnetizat de metalul lui zgrunțuros, încercând să rețin în privirea mea priveliștea care mă orbise. Era o crupă de femeie, de o goliciune
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi pe un debarcader. L-am urmat în salturi moi, ca o marionetă de cârpă. Ajuns pe mal, s-a așezat, și-a scos pantofii și, suflecându-și pantalonii până la genunchi, a intrat în apă, dând la o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am greșit direcția. După ce am rătăcit îndelung printre bărcile adormite, ne-am oprit pe un fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu știam ce trebuie să fac. Îngenunchind, am pipăit scândurile, aruncând în apă când un colac de funii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
alta. Fugea de acolo - cu grația sperioasă a unei balerine după o ieșire la rampă. Urmăream fuga aceea săltată, cu respirația tăiată. În orice moment, putea să alunece pe lemnul ud, să fie trădată de o pasarelă dezagregată, să se scufunde între două bărci, ale căror margini s-ar fi apropiat la loc deasupra capului ei. Intensitatea privirii mele o ținea să nu cadă în acrobația ei prin ceața dimineții. În clipa următoare, am văzut-o mergând pe mal. În liniște
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să-și aranjeze pe genunchi o bucată de pânză... A apărut, dar, în loc să se instaleze pe taburetul ei, a venit să se rezeme de balustradă, lângă mine. Așa stăteam altădată cu sora mea, ascultând poveștile bunicii, să privim cum se scufundă stepa încet în noapte. Da, s-a rezemat în coate pe lemnul crăpat, a contemplat întinderea fără hotar, colorată într-un violet străveziu. Și, deodată, fără să mă privească, a început să vorbească cu o voce îndepărtată și gânditoare, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hotar, aproape că sosisem - dincolo de văgăunile care brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la un pas de curentul apei. Eu, până la epuizare, înotam, mă scufundam, traversând de mai multe ori râul îngust și nu prea adânc. De-a lungul malurilor lui se aliniau o puzderie de insule acoperite cu iarbă deasă, unde aveai exact atâta loc cât să te așezi și să te crezi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ceda sub palma mea, ferestrele unduiau pe fațadele livide ale clădirilor... Ca prin farmec, s-au ivit câteva cuvinte scrise pe o placă de metal înnegrită. M-am agățat de mesajul lor așa cum se agață un om, gata să se scufunde în beție sau nebunie, de o maximă a cărei logică banală, dar infailibilă îl ține dincoace... Plăcuța era fixată la un metru de pământ. Am citit de trei sau patru ori inscripția de pe ea: NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910 ... Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mocirlă. Toți au prins a răcni fără a se Înțelege, a chema fără s-audă. Când era mai mare Învălmășeală, a căzut și Ștefan-Vodă, ca un trăsnet asupra lor. Loviți În spate, crezând că au oaste moldovenească și În față, scufundați În mlaștină, turcii n-au știut pe ce lume se află și au prins a se tăia Între sine și a căuta cu groază o scăpare. Multă oaste turcească a pierit atuncea. Au lăsat armele și peste o sută de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu Roman, nu cumva Ți se încurcă limba, vrei să spui altceva? Tu nu îl chemi pe Mihnea? Și Mihnea-i lângă tine Și Roman e departe - nu e așa mai bine? [IUGA] Mihnea, eu văd că ochii-ți s-a scufundat în cap, Din zi în zi slăbești tu, și eu vreau să te scap. Eu îți spun: fugi de-aicea.... căci pașii-ți sânt nesiguri, Ești galben ca și ceara și ochiul arde-n friguri. Dac-am fi numai singuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
visăriile vinului voi deștepta visul cel frumos al acelei femei albe... Ea-l va însufleți, îl va-ntoarce... De nu, nu strică! ARB[ORE] Ea-l va întoarce! Și știi tu cine-i acea femeie pe care vrai s-o scufunzi în inima lui cea barbară care-a uitat demult a iubi? Știi tu cine e?... Fiica mea cea bolnavă, pe care am adus-o aicea să facă băi de mare, pentru că-i bolnavă. Știi tu a cui e acel cuib
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rosătura stâlpului și diavolul roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier acolo unde el a ros și astfel îl amână, că niciodată nu mai isprăvește de ros. De aceea nu se scufundă pământul” (8, p. 73). Credințele citate mai sus sunt relevante. Ele definesc unele dintre coordonatele mentalității populare românești referitoare la actul ritual al colindatului : 1. colinda relatează o dramă cosmică în chiar momentul producerii ei ; 2. colindătorii și colindații sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 107). în legătură cu acțiunea stihială a Vântului de Sud asupra copacului Huluppu și acoperirea lui de ape, este vorba de mani- festarea Haosului asupra Cosmosului (arborelui cosmic). Să nu uităm că tot Vântul de Sud este acela care distruge și scufundă corabia lui Adapa (21, p. 56), și tot el cel care aduce potopul asupra lumii în miturile sumero-akkadiene (21, p. 169). Fără să intre în detalii, unii comentatori consideră că pukku este „un fel de tobă”. În episoadele anterioare (tăblițele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în Coran, unde Alah declară prin gura lui Mahomed următoarele : „Lui Solomon i-am dat în stăpânire vântul puternic care-l ducea, după poruncile sale, [...] și i-am dat 210 Ordine și Haos în stăpânire demonii aceia care se puteau scufunda în mare” (Sura proorocirilor, XXI, 81-82 ; cf. 145, p. 262). În legende musulmane apocrife, „demonii vânturilor” devin „îngeri” care-și oferă regelui biblic serviciile : „Suntem îngerii ce stăpânim cele opt vânturi... După cum îți va fi voia și gândul, ele vor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Folosirea unui descântec-blestem, cu efecte similare incantației infantile, se regăsește într-un scenariu mitic din spațiul sumero- -akkadian. Este vorba de mitul lui Adapa - mare preot al zeului Ea. În timp ce Adapa pescuia în apele mării, corabia sa este distrusă și scufundată de „Vântul de Sud” - tipică reprezentare locală a stihiei haotice. Tot „Vântul de Sud” este cel care aduce potopul devastator în legenda lui Utnapiștim (tăblița XI) și dezrădă- cinează arborele cosmic Huluppu (tăblița XII) în Epopeea lui Ghilgameș. Printr-un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să fi înlocuit demult clonele cu zeți pe Lumile Agricole? Mulțimea aprobă cu frenezie. Bella era un militar lamentabil, dar fusese întotdeauna un excelent om politic. - Și atunci vă întreb: o să stăm impasibili și o să privim cum întreg Universul se scufundă în anarhie, sub conducerea unor clone nevolnice care doresc să înfrîngă un Dumnezeu pe care eu nu l-am văzut niciunde și deci nu mă interesează? Eu unul nu am de gând să mai aștept! Vă chem și pe voi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
corpul imens, lasîndu-se să se vadă mucilagiul dens care ocupa ochiurile pe care îl formau brațele sale reticulate, meduza sări cu o sprinteneală incredibilă. Realizară că scopul animalului era să-i prindă ca într-o plasă și apoi să-i scufunde. Oksana strigă scurt, încercă să cârmească, dar creatura era prea mare pentru a putea fi ocolită. Cochilia ei cornoasă căzu chiar în barcă, peste Durdrin, care se prăbuși sub greutatea ei, amețit din cauza impactului. Corpul ca o plasă se revărsa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Bint Laesia e în fapt quint imperial?! Du-te, hai du-te! - O să iei legătura cu ei? O să-i întrebi ce trebuie să fac? Alaana oftă din rărunchi. - Întreabă-te cum de am știut că vei leșina când te voi scufunda într-un râu de fiere izvorât din pântecele propriei tale mame. Oksana înghiți cu greu saliva pe care o simți brusc amară. - Vezi? continuă Alaana. Știu mai bine decât tine care-ți sunt întrebările și crede-mă că voi încerca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În ambele opere apare un fenomen care invită la două explicații opuse. Transpersonalizarea din Muntele vrăjit și reflectorizarea naratorului din Ulise pot fi explicate, pe de o parte, ca o expresie a suspendării granițelor conștiinței dintre personajele individuale, ceea ce le scufundă pe acestea într-o conștiință transpersonală, colectivă, supraindividuală. Pe de altă parte, aceste fenomene pot fi înțelese oricum ca un rezultat sau mai degrabă ca urme ale unei individualizări incomplete ale personajelor de către autor în procesul scrierii. Este ca și cum nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de baionete sau de ghilotine nu mai poate opri opinia, așa cum o grămadă de ludovici nu poate opri guta" (Henri Beyle, supranumit Stendhal). Un talentat profesor de drept public confirmă în secolul XX "că opinia se furișează și puterea se scufundă. Dacă e recuzată de cei pe care se așteaptă să îi conducă, încetează să existe; și legitimitatea presupune existența.64 Napoleon spunea că se teme mai mult de ostilitatea a trei ziare decît de o mie de baionete. Și La
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
moment zero al reîncarnării și, mai mult, îl descrie: “intrând pe drumul eteric, chiar în clipa în care spermatozoidul și ovulul se unesc, “Cunoscătorul” (corpul cauzal, n.n.) experimentează un moment de bucurie a stării simultane de naștere, în timpul căreia se scufundă în stare de inconștiență. [Apoi] se va trezi întemnițat în forma ovală a stării embrionare și, când va ieși din matrice...” Este indiscutabil că, din enormul număr de acte de concepție ce au loc într’un moment dat, corpul cauzal
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
însă utilizarea metodelor preventive alternative, va duce probabil, la obținerea unor rezultate favorabile. în cazul tăciunilor, care se transmit prin miceliu din interiorul cariopselor, se poate utiliza apa caldă la temperaturi cuprinse între 52 și 54oC, în care semințele se scufundă patru ore, după care este necesară uscarea lor. Acest tratament termic trebuie efectuat cu mare atenție și cu termometre verificate, întrucât, nu sunt permise oscilațiile de temperatură și nici valori ce depășesc 54oC, care ar putea afecta viabilitatea embrionului. Tratamentele
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
în apă la 50oC timp de 30 minute, după care se vor usca; semințele de țelină se vor păstra un an în plus, timp în care, se reduce virulența ciupercii Septoria apicola și crește capacitatea de germinație, sau se pot scufunda în apă caldă la 50oC timp de 25 minute; semințele de tomate și castraveți se tratează termic cu apă caldă la 53oC timp de o oră. Prevenirea bolilor din faza de plantulă în această fenofază se manifestă, în general, agenții
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]