2,171 matches
-
am îndrăznit să cer mai mult decît mi se cuvine și mă întorc să ies. Rotindu-mi privirea peste întreaga încăpere, întîlnesc pentru o secundă ochii blondului cu figură blajină: pare jenat de explozia colegului său. Drăcia dracului! exclamă cel scund, cu maxilarele proeminente. Cucoanele astea abia-și mută fundul de pe un scaun pe altul și ne dau nouă bătaie de cap. Mergeți la I.L.L. și spuneți-le să caute cu atenție. Mă întorc cu gînd să mulțumesc pentru indicație, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
proeminente. Cucoanele astea abia-și mută fundul de pe un scaun pe altul și ne dau nouă bătaie de cap. Mergeți la I.L.L. și spuneți-le să caute cu atenție. Mă întorc cu gînd să mulțumesc pentru indicație, dar funcționarul cel scund și ager se apropie de colegul său și-l întreabă: Pavele, tu știi ceva? Blondul blajin ridică surprins privirea și strînge din umeri: Nu... N-am auzit de Mihai Vlădeanu... Cred, ba sînt sigur, că încurcătura e pe la I.L.L. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlădeanu, de vreme ce-ați fost trimis înapoi... Mi-au spus să vă rog să controlați mai amănunțit... Nu sînteți pe nici un tabel, îmi spune doamna Cristescu, desfășurînd dosarele în fața mea pe birou. Cine v-a trimis aici? Un tovarăș scund, brunet, răspund eu, parcurgînd cu privirea listele. Care n-a uitat să vă spună că punem oamenii pe drumuri, că abia ne mișcăm de pe un scaun pe altul..., îmi taie vorba femeia care stă plecată peste niște tabele, comparîndu-le. Apropo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sus, eu, în mașină la Sorana, vorbeam de tine. Apoi au venit amândoi copiii Curti; am mâncat împreună și acum dorm, Iani în sufragerie, Chirana în patul meu... Unde ești, Monica? Am închis radio[ul] și îți scriu la lumina scundă și modestă a becului albastru al pomilor tăi de Crăciun. Nu va fi rămas poleit pe el râsul tău zglobiu din toți anii trecuți? Azi, orânduind camerele pentru noua repartiție, am deschis armoirul și am găsit în partea dulapului rochile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zis el. „Ba da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica, la geam, când i-am văzut prima dată: niște epave, cu umerii căzuți, parcă mai scunzi, chipuri palide, spectrale. Imaginea mi s-a înfipt ca un cuțit în inimă, draga mea. Dar apoi - bucuria aceea din copilărie regăsită după o jumătate de veac, bucuria de a mă alipi de carnea aceea bună, dulce la pipăit, zbârcită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
icoane de lângă bucătărie, mai ții minte, și pe care nu-l puteam suferi, iar pe măsuța arăbească e un covoraș în tonuri țipătoare și peste tot sunt covoare roșii cu portocaliu. Dar fata (28 de ani, dar pare de 19), scundă și subțire, are ochi vioi și o figură deschisă - sper ca Mabell să n-o transforme într-o țață; ei nu îndrăznesc să intre în baie ca să nu mă deranjeze și am impresia că se spală într-un lighean, care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zâmbet larg. Ne prezentăm, Alfonso, ceva mai înalt decât mine, slab, cu complexiunea măslinie a indigenilor sud americani, mă privește zâmbitor și îmi spune că are 34 ani și se ocupă cu turismul. Partenera lui, Sandra, de 39 ani, peruancă, scundă de statură, cu părul negru lucios și trăsăturile delicate ale multor femei peruane, lucrase într-un birou în Lima până când l-a întâlnit pe Alfonso și a venit să stea cu el în Chiguilpe. Au un bebeluș de 8 luni
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o canoe cu ochii închiși, în timp ce eu mă chinui cu vâslele și barca mai mult stă pe loc decât avansează. Marea majoritate a indigenilor care locuiesc de-a lungul râului fac parte din aceeași familie, Piaguaje. Carola este foarte simpatică, scundă, cu trăsături adânci destul de tipice indigenilor din zona asta și râde tot timpul arătând cu mândrie un incisiv aurit. O întreb de unde l-a achiziționat și îmi spune cum a venit un dentist din Peru în Shushufindi în urmă cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
toaletă prea des și, mai ales, nu în timpul nopții. A doua zi către după-amiază apare Guillermo cu soția, Cora, și cu fiul lor cel mai mic, de 8 ani. Sunt amândoi mici de statură (marea majoritate a indigenilor sunt foarte scunzi), cu trăsături hotărâte, ea are părul lung, negru și lucios, prins într-o coadă la spate, dezvăluind o față atractivă. El, mic și îndesat, pare ceva mai în vârstă și are părul negru, lins, presărat cu fire albe. Ne prezentăm
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
văzut până acum în El Oriente sunt suspendate la o înălțime de vreun metru de pământ, bănuiesc ca protecție contra unui eventual revărsat al râului sau contra rozătoarelor. Carlos apare din spatele casei, este un om de vreo 55 de ani, scund, slab, și cu o privire iscoditoare. Vorbim o bucată de vreme apoi Guillermo pleacă la ședința cu părinții și mă lasă să-mi petrec după-amiaza cu Carlos. Discutăm în timp ce-l ajut să sorteze niște coceni de porumb (până la urmă, și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apropii de rogojina ceremonială și tresar la vederea câtorva elemente cunoscute: Agua Florida, un pachet cu mapacho , o sticlă cu aguardiente, plus alte câteva unelte, pene, borcănașe cu lichide neidentificate, colorate. Apare șamanul, Don Carlito, de vreo șaizeci de ani, scund, puțin încovoiat, cântărindu-mă din priviri. Ne așezăm și începe să mi spună cum poate face curățări, apoi, pentru cei cu adevărat cu caractere puternice, are o substanță magică, ayahuasca, care le poate arăta lucruri nebănuite doar că nu este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lupta contra răului...” Sunt complet fascinată nu numai de poveștile fantastice care apar una după cealaltă, conturând povestea fermecată a fiecărui personaj de pe pânză, ci, mai ales, de prezența lui Amaringo. Are în jur de șaizeci de ani, este mai scund decât mine, poartă ochelari cu lentile groase și rame mari și are zâmbetul cel mai cald din câte am văzut vreodată. Îmi pare că ducem două conversații distincte: cea prin voce, în care îmi explică răbdător semnificația picturilor vizionare și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai conversez cu Jorge despre ceremonia de a doua zi. Vom merge în casa unei australience, Clara, care trăiește în Iquitos de câțiva ani și va participa și ea la ceremonie. Jorge are un pic peste șaizeci de ani, este scund ca majoritatea peruanilor, are părul negru închis (vopsit cred eu) și poartă ochelari fumurii care îi dau un aer misterios. Spre deosebire de ceilalți șamani a avut o carieră academică la Universitatea din Tarapoto, unde a fost rector timp de câțiva ani
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ciolănoasă, cu păr roșcat bătând spre galben, avea coarne mari și arcuite ca ale unei rădaște iar ochii mari aveau cearcăne negre, de parcă ar fi fost machiată. Vițelul ei, Duman, semăna oarecum cu mamă-sa. Cealaltă vacă, Joiana era mai scundă dar împlinită, era la al patrulea vițel, avea părul negru, era țintată în frunte iar coarnele îi erau lăsate pe spate. Vițelul ei, Sâmbotin, era tărcat alb cu negru și la cap și la trup. Vacile au fost mulse în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nepoți, se scurgea în același timp, în paralel s-ar putea spune, și cu ale unor rubedenii apropiate, ce locuiau tot în Pungești. E vorba despre surorile lui Costache, Marița și Ileana. Bărbatul lui Marița, Ghiță Ciotacu era un om scund de statură, slăbuț, cu față lungăreață și cu părul tuns scurt și avea ochi verzi. Umbla mai tot timpul îmbrăcat cu un suman; sumanul este o țesătură făcută la stative, din lână de oaie, care se mai numește „șiac” în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
împăcat cu omul și au cumpărat mai întâi pe Rujana care era destul de puternică și se putea învăța ușor. Cum banii rămași nu erau suficienți ca să o ia și pe a doua, s-au hotărât să cumpere o alta mai scundă dacă omul ar fi acceptat un preț mai mic, gândindu-se că pe Rujana ar pune-o pe dreapta la jug, adică de brazdă iar cealaltă în stânga, de către om. Dar stăpânul se lăsa greu, s-au mai tocmit dar stăpânul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și probleme specifice. M. M.: Da, că neajunsurile erau peste tot. S. B.: Când eram în PC, mergeam noaptea, că noaptea se făcea mâncarea, și aveam acolo niște cunoștințe, între bucătari. Aveam un camarad din Constanța fomist tare, un tip scund și gras, cu un nume contrariant: Subțirică Lucian. Când eram de serviciu cu el (el era radiotelegrafist) nu se putea să nu facem o vizită pe la bucătărie. El știa bine ora când se tranșa porcul pentru masa de dimineață, avea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cuțit sau lingurițe. Iar eu cu Marga am dat buzna în bucătărie pentru a le cere apă fierbinte și cești. Nu eram singurii violatori ai respectivului spațiu. Mai erau câțiva acolo. Un domn cu barbă, înalt și buimac, o doamnă scundă, nervoasă și înjurând serviciul egiptean și care zicea că a plătit 50 de dolari pentru cina de revelion și e sigură că „ăștia” o să-i dea fasole fiartă chiar și atunci. Câte-un căpșor negru și speriat mai apărea de după
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spus lui Pablo Casals dup) interpretarea unora dintre aceste suite: «Ai f)cut trei mari greșeli. Îngrozitor!». Casals nu a r)spuns. Știa c) Alexanian avea dreptate”. Palid, cu un p)r negru bogat, Tatu este unul dintre acei oameni scunzi care au Înv)țâț s)-si apere punctul de vedere În fața celor Înalți. El are atitudinea degajat) care disimuleaz) acest fel de tensiune. Ziarul la care scrie nu are o atitudine favorabil) Israelului. De dou)-trei ori m) gândesc dac
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe faptul c) atitudinea lui ar fi aceeași chiar dac) ar deveni președinte. Eu și Alexandra l-am Întâlnit pe Humphrey nu demult, la un banchet la Casa Alb) dat În onoarea lui Harold Wilson. Acesta, gr)sun, Încovoiat și scund, f)r) cel mai mic interes fâț) de persoanele care Îi erau prezentate, cu p)rul alb atârnând peste gulerul pr)fuit al smochingului, nu dorea decât s) treac) mai repede seara aceea, jinduind dup) patul și românul lui polițist
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
aburi, acum goale. Prietenul nostru arab spune: Dac) stai o noapte Întreag) aici, vei fi cu totul alt om. Îl cred. Un om de serviciu freac) podeaua cu o perie aspr). Probabil c) e soțul b)trânei odalisce. E voinic, scund, cu picioare strâmbe și adus de spate. E atat de Încovoiat, Încât, dac) ochii lui c)prui, că ai unei morse, ar trebui s)-i Întâlneasc) pe ai ț)i, ar fi nevoit s) se uite În sus. P)rul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Își suflec) pantalonii și se așaz) pe vine, zâmbind - amândoi ne consider) nostimi -, si Isi toarn) ap) dintr-o sticl) verde pe degetele de la picioare, leg)nându-se Într-un picior. Are picioare, cum zic eu, de c)l)reț, e scund și Îndesat. De altfel, si o femeie poate fi cr)c)nat), ceea ce nu o Împiedic) s) arate bine. Nu g)sim r)zboaiele de țesut. Poate c) țes)torii și-au luat concediu. Din dugheana unui arab ticsit) cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Am Înv)țâț s) m) gândesc de dou) ori Înainte de a-mi exprimă o p)rere În fața lui Ben-David, de orice natur) ar fi ea, pentru c) nu prea tolereaz) opiniile vagi și formul)rile inexacte. Este un b)rbat scund și Îndesat. Privirea lui albastr) este destul de blând); poate p)rea chiar contemplativ și vis)tor, dar se aprinde repede. Discuția noastr) s-ar transforma În disput) dac) nu as l)să de la mine, așa c), Întrucat Îl respect, invariabil
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care o acoperea până la talie era prinsă În două colțuri, prin niște inele, de cele două mânere laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport Îngust, deasupra extremităților din spate ale tălpilor saniei, un valet cu pălărie cu cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din plasă de sârmă Îl despărțea de pajiștea cu flori care Încadra pământul lui roșiatic. După o noapte umedă, terenul căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce trasa linia cu pensula. Un gard viu din tufe de mazăre siberiană („acacia galbenă“ din nordul Rusiei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]