2,155 matches
-
nu se face în mod normal. Alte indicii vă pot face atenți și vă arată clar că sistemul dumneavoastră sudoripar este obturat. Imediat pot apărea diverse probleme ale pielii de la simple mâncărimi, până la eczeme și coșuri. Glandele sebacee (cele care secretă sebuum) pot fi de asemenea obturate determinând anumite simptome care arată că se impune o curățenie. Aceste indicii sunt punctele negre care astupă porii feței și, bineînțeles, acneea. Și epiderma, stratul de suprafață al pielii, știe să respingă corpurile inutile
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
puțin avb3. Tubul proximal realizează resorbția: 85% apă și sodiu, potasiu, fosfați, calciu, magneziu, bicarbonați. Prin endocitoză se reabsorb proteine cu greutate moleculară sub 70 mii daltoni. Glucoza este resorbită în totalitate cu cotransport cu sodiu. în mici cantități se secretă anioni și cationi organici, ca și unii compuși medicamentoși. D) TUBUL INTERMEDIAR Este format dintr-un epiteliu simplu pavimentos situat pe o membrană bazală. Celulele prezintă numeroase interdigitații și joncțiuni ocludente și aderente (fig. 2.8 b). Acest segment este
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în fluidul chistic, precum și pierderea mecanismului normal de feed-back negativ al diviziunii celulare prin inhibiție de contact intercelular. Concomitent are loc în celulele epiteliale chistice expresia crescută a receptorilor pentru acești factori de creștere. în felul acesta, factorii de creștere secretați de celulele chistice pot activa proliferarea celulelor care i-a produs (mecanism autocrin). Acest proces este inhibat in vitro de taxol, un agent care interferează funcția microtubulilor și deci formarea fusului de diviziune 1. Sinteza în exces a factorilor de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
MEC. Reglarea se face în manieră autocrină, însăși fibroblastele ADPKD, sintetizând și eliberând cantități crescute de aFGF. aFGF se leagă de heparan-sulfații din matrice (formă inactivă); ulterior va fi eliberat, ceea ce implică o activitate proteolitică extracelulară; în acest sens, fibroblastele secretă cantități mari de proteinază, apar activatori ai plasminogenului, care vor transforma plasminogenul în plasmină; plasmina va cliva miezul proteic al heparan-sulfaților, separând FGF care rămâne activ dar, concomitent, protejat de alte posibile degradări proteolitice. Fibroblastele mai conțin fosfatază alcalină; sinteza
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în acest fel, stimulează secreția de renină presiune dependentă (prin sistemul de autoreglare a circulației intrarenale, atunci când scade presiunea din arteriole aferentă și eferentă, se sintetizează reactiv renina); 2. pe de altă parte, celulele tubulare chistice au capacitatea de a secreta renină aberantă (renină atipică), secreția fiind, se pare, stimulată de însăși angiotensina II care acționează la nivelul unui receptor de la nivelul celulei tubulare renale anormale de la nivelul zonei degenerate chistic (5). Consecința acestor mecanisme este o creștere a potențialului de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
aberantă (renină atipică), secreția fiind, se pare, stimulată de însăși angiotensina II care acționează la nivelul unui receptor de la nivelul celulei tubulare renale anormale de la nivelul zonei degenerate chistic (5). Consecința acestor mecanisme este o creștere a potențialului de a secreta renina, care, în condițiile în care apare și agentul declanșator (respectiv ischemia determinată de chiști), se exprimă intens. Există o corelație statistică între dimensiunile mari ale rinichilor (determinate de numărul și diametrul chiștilor) și apariția HTA (6). Aceasta i-a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
prezintă riscuri de două ori mai mari decât cele care preferă peștele și carnea de pasăre. Cum ar putea grăsimile să conducă la dezvoltarea cancerelor de colon și de sân? O alimentație bogată În materii grase crește concentrația de acizi secretați de bilă (care ajută la digerarea grăsimiloră și modifică flora bacteriană a colonului. Aceste substanțe, secretate În cantitate mare, au un efect agresiv și curăță celulele care acoperă pereții interiori ai intestinului. Ele se transformă atunci În substanțe cancerigene. În
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
Cum ar putea grăsimile să conducă la dezvoltarea cancerelor de colon și de sân? O alimentație bogată În materii grase crește concentrația de acizi secretați de bilă (care ajută la digerarea grăsimiloră și modifică flora bacteriană a colonului. Aceste substanțe, secretate În cantitate mare, au un efect agresiv și curăță celulele care acoperă pereții interiori ai intestinului. Ele se transformă atunci În substanțe cancerigene. În sfârșit, o alimentație grasă stimulează producerea de estrogen și testosteron În organism. Or, dacă acești doi
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
șoarecii supuși aceluiași regim, dar În care amidonul a fost Înlocuit cu dextroză (un zahăr simpluă. Se știe că zaharurile complexe sunt digerate mai lent decât cele simple și că ele exercită o acțiune mai redusă asupra celulelor pancreasului care secretă insulina, dar nu se cunoaște prea bine mecanismul care distinge aceste două clase de glucide din punctul de vedere al carcinogenezei. În ceea ce privește zahărul din fructe, studiile demonstrează că el nu prezintă nici un pericol, la fel ca amidonul din cerealele integrale
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
undelor cerebrale, al undelor gândirii, care pot fi înregistrate cu ajutorul electroencefalografului. În momentul în care ritmul muzicii intră în rezonanță cu cel al organismului uman se produce efectul terapeutic. Studii științifice au demonstrat că în timp ce se ascultă muzica preferată, organismul secretă mai multe endorfine (hormonul fericirii), inima își reglează ritmul și crește rezistența la efort. VIOLETA BIRO / 270 Muzica influențează pulsul, respirația și presiunea sâmgelui, producând în plus chiar și unele modificări ale metabolismului; mai mult cercetările în domeniu au demonstrat
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
sinteză de collagen și proliferarea fibroblaștilor. ÎL-8 împreună cu factorul plachetar 4 (PF4) sunt proteine cu moleculă mică implicate în eliberarea histaminei din mastocâte cu efect chemoatractant pentru neutrofile, monocâte și eozinofile, pentru care se mai numesc și chemokine. ÎL-8 sunt secretate de macrofage după ce au fost activate de alte celule. ÎL-8 activeză neutrofilele și le induce chemotaxia. MCP-1 sau proteină chemotactică pentru proteine are efect chemotactic și activator pentru monocite, iar RANTES pentru timocite. Oxidul nitric (NO) este un gaz solubil
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
efortului, în funcție de particularitățile individuale, condiții meteo, experiență practică, durată în timp, ar provoca în organismul celor care desfășoară această activitate reacții asemănătoare dependenței de heroină. Răspunzător pentru acest efect este, conform specialiștilor, nivelul ridicat de substanțe analgezice, adrenalină și dopamină, secretate de organism în timpul practicării activității de alergare specifică joggingului. Specialiștii afirmă că aceasta este explicația pentru care împătimiții joggingului aleargă, chiar și pe caniculă sau iarna, când este foarte frig. Exemplul nr.2 Alergarea tip jogging, având la bază efortul
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
în realizarea unui răspuns imun eficient. Schimbul de limfokine între celulele sistemului imunitar coordonează răspunsul imun. Când unei celule T helper îi este prezentat un antigen de către o celulă B sau un macrofag, celula T răspunde prin a sintetiza și secreta un potpuriu de molecule peptidice mici, semnalizatoare, numite limfokine. Limfokina IL-2 revine în celula T și determină ca aceasta să crească și să se multiplice. Alte limfokine acționează asupra celulelor B prezentatoare de antigen, ordonându-se proliferarea acestora și transformarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mici, semnalizatoare, numite limfokine. Limfokina IL-2 revine în celula T și determină ca aceasta să crească și să se multiplice. Alte limfokine acționează asupra celulelor B prezentatoare de antigen, ordonându-se proliferarea acestora și transformarea lor în celule plasmatice, care secretă cantități masive de imunoglobuline (fig. 1.3). Alți factori coordonează activarea macrofagelor, a plachetelor sangvine și a altor elemente ale sângelui sau declanșează proliferarea celulelor stem dorminde care sunt precursorii elementelor figurate ale sângelui. Efortul coordonat al tuturor acestor molecule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Acesta reprezintă evenimentul primar în realizarea RI. Recunoașterea antigenului (Ag) de către anticorpul (Ac) corespunzător conduce la realizarea complexului Ag-Ac. Formarea acestuia mobilizează alte componente ale sistemului imunitar cum ar fi limfocitele T, care stimulează limfocitele B să producă și să secrete anticorpi specifici antigenului invadator. Asemenea limfocite T, capabile de a induce limfocitelor B capacitatea de a secreta anticorpi, s-au numit celule T helper. Formarea complexului Ag-Ac declanșează totodată procesul de distrugere a antigenului, proces în care rolul major revine
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
complexului Ag-Ac. Formarea acestuia mobilizează alte componente ale sistemului imunitar cum ar fi limfocitele T, care stimulează limfocitele B să producă și să secrete anticorpi specifici antigenului invadator. Asemenea limfocite T, capabile de a induce limfocitelor B capacitatea de a secreta anticorpi, s-au numit celule T helper. Formarea complexului Ag-Ac declanșează totodată procesul de distrugere a antigenului, proces în care rolul major revine complementului. Acesta este o componentă a sistemului imunitar a cărui denumire semnifică tocmai acțiunea sa de a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
macrofage, spre a fi distrus. Există zone largi de contact intim între aceste două tipuri de celule; c. reprezentarea grafică a modalităților în care celulele T helper ajută celulele B: 1) odată legată la o celulă B, celula T helper secretă limfokine care stimulează celula B să se dividă prin mitoză și să sufere diferențiere spre a sintetiza anticorpul specific antigenului, devenind celulă plasmatică (din Kimball, 1994). Pe de altă parte, există un răspuns imun mediat celular, realizat de către o clasă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
proteinele CMH, pentru a se realiza discriminarea dintre celulele infectate cu virus și celulele neinfectate și astfel ca răspunsul imun mediat celular să fie îndreptat doar asupra celulelor infectate cu virus. O asemenea discriminare reprezintă prerogativele interacțiunilor complexe dintre imunoglobulinele secretate de limfocitele B și receptorii celulelor T. Elementele nonself trebuie distruse în întregime. Proprietatea SI de a nu ataca componentele „self” ale organismului propriu a primit denumirea de toleranță. Atunci când o asemenea capacitate de a discrimina între „self” și „non-self
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
singur situs de legare pentru epitopi; în realitate receptorii sunt molecule de imunoglobulină IgM și fiecare moleculă a acesteia are 10 situsuri de legare identice (din Kimball, 1994). Interacțiunea cu antigenul specific va determina sinteza amplificată a receptorului de antigen, secretat ca anticorp solubil. Conceptul fundamental al recunoașterii specifice are la bază complementaritatea spațială a unei zone delimitate a antigenului numită epitop și situsul de combinare al anticorpului. Această recunoaștere specifică între antigen și anticorpul specific acesteia cu rol de receptor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de răspuns imun primar . Se produce un număr mare de limfocite B sau de limfocite T cu specificitate pentru antigenul invadator. Fiecare populație de asemenea limfocite reprezintă o clonă a celulei care a răspuns inițial la prezența antigenului. Celulele B secretă mari cantități de anticorpi, aceștia fiind dominanți în populația de imunoglobuline a organismului. După ce se realizează un răspuns imun primar eficient, sistemul imunitar al organismului reține celulele B și celulele T purtătoare de anticorp corespunzător antigenului sau celule T purtătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de limfocite B, adică mici populații celulare identice, descendente din aceiași celulă-stem, care recunosc și leagă același Ag și produc Ac cu aceeași conformație spațială a situsului de combinare. După activare, toți descendenții limfocitului B sintetizează imunoglobuline (Ig) și le secretă ca Ac, cu aceeași specificitate de legare pe care a avut-o receptorul. Receptorul de Ag al limfocitelor B. Majoritatea limfocitelor B umane mature din sângele periferic exprimă două izotipuri de Ig pe suprafața lor (IgM și IgD) sau numai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aparțin suprafamiliei imunoglobulinelor. Celulele CD4 au de obicei funcție helper, iar cele ce exprimă markerul CD8 sunt citotoxice. Limfocitele T îndeplinesc funcții complexe, atât efectoare ale răspunsului imun mediat celular, cât și reglatoare, prin intermediul unor factori umorali pe care îi secretă, denumiți limfokine. Limfocitele T realizează următoarele funcții:- liza celulelor care exprimă molecule nonself pe suprafața lor;- reglarea răspunsului imun;- medierea reacțiilor de hipersensibilitate întârziată. Aceste funcții sunt rezultatul heterogenității funcționale și se datorează activării unor subpopulații distincte de limfocite T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
markerului CD4;- limfocite TD sau TDH (de la delayed hypersensitivity): exprimă markerul CD8. Funcțiile limfocitelor Th se realizează prin intermediul limfokinelor secretate. In funcție de limfokinele pe care le sintetizează, limfocitele Th se clasifică în două subseturi:Th-1 și Th-2. Celulele Th-1 (Th-c) secretă, citokine de tip 1, stimulatoare ale imunității mediate celular (IFN γ, IL-2 și TNF β). Citokinele de tip 1 produc următoarele efecte: stimulează reacția de citotoxicitate și inflamatorie asociată cu reacțiile de hipersensibilitate întârziată. In esență, limfocitele Th-1 au rol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în edificarea unui răspuns imun mediar celular (RIMC). Calea de diferențiere spre Th1 este stimulată de microorganismele ce infectează sau activează macrofagele. Microorganismele cu localizare intracelulară stimulează sinteza IL-12, care este inductorul major al diferențierii celulelor Th1. Celulele Th-2 (Th-b) secretă citokine de tip 2: IL-4, IL- 5, IL- 6 și IL -10 (dar nu secretă IL-2) și stimulează activitatea limfocitelor B de memorie. Citokinele tip 2 (IL-4, IL-5) stimulează răspunsul imun umoral față de paraziții extracelulari (stimulează diferențierea limfocitelor B spre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de microorganismele ce infectează sau activează macrofagele. Microorganismele cu localizare intracelulară stimulează sinteza IL-12, care este inductorul major al diferențierii celulelor Th1. Celulele Th-2 (Th-b) secretă citokine de tip 2: IL-4, IL- 5, IL- 6 și IL -10 (dar nu secretă IL-2) și stimulează activitatea limfocitelor B de memorie. Citokinele tip 2 (IL-4, IL-5) stimulează răspunsul imun umoral față de paraziții extracelulari (stimulează diferențierea limfocitelor B spre plasmocit) și instalarea stărilor alergice prin capacitatea lor de a induce sinteza IgE și de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]