1,859 matches
-
și că într-adevăr moravurile sunt perisabile, o dovedește deznodământul final al romanului:Imre Östör aparent fără nicio motivație își părăsește tânăra și frumoasa soție și se mută în concubinaj la doamna Palócz, care își crește singură cei trei copii.Semantica titlului este explicitată de încheierea romanului:„Multă vreme lumea din strada Fürj pomenea cazul chiriașului duduii Orsi - părea un om de treabă și totuși - își părăsi nevasta tânără, cochetă, devotată și credinciosă pentru o femeie rea”.Stilul romanului este concis
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
congenitală atunci când nu este cazul. Termenul românesc "peiorativ" este împrumutat din franceză: "péjoratif", care, la rândul său, provine din termenul latinesc "pēiorō, pēiorăre, pēiorăvi, pēiorătum", „a face mai rău”, iar acesta provine din "pēiŏr, pēiŭs", comparativ al lui "mălus", „rău”. Semantica este o ramură a lexicologiei care se ocupă cu studierea sensului cuvintelor, precum și cu schimbările de sens pe care le pot suferi cuvintele. Semantica este un factor de organizare a vocabularului unei limbi. Dat fiind că dicționarele sunt explicative, și
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
pēiorătum", „a face mai rău”, iar acesta provine din "pēiŏr, pēiŭs", comparativ al lui "mălus", „rău”. Semantica este o ramură a lexicologiei care se ocupă cu studierea sensului cuvintelor, precum și cu schimbările de sens pe care le pot suferi cuvintele. Semantica este un factor de organizare a vocabularului unei limbi. Dat fiind că dicționarele sunt explicative, și nu normative, nu există un instrument normativ universal pentru lexic și semantică. Determinarea caracterului peiorativ a termenilor dintr-o limbă este un proces dinamic
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
cuvintelor, precum și cu schimbările de sens pe care le pot suferi cuvintele. Semantica este un factor de organizare a vocabularului unei limbi. Dat fiind că dicționarele sunt explicative, și nu normative, nu există un instrument normativ universal pentru lexic și semantică. Determinarea caracterului peiorativ a termenilor dintr-o limbă este un proces dinamic și presupune acceptarea evoluției semantice a cuvintelor. Modificarea sensului inițial al cuvintelor sub influența factorilor de natură lingvistică sau extralingvistică poartă denumirea de evoluție semantică. Evoluția semantică are
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
abateri problematice. Există factori lingvistici (procesele care au loc ca urmare a modificării relațiilor semantice stabilite între cuvinte în cadrul unui câmp lexico-semantic) și extralingvistici (schimbările din realitatea extralingvistică: dispariția, transformarea, apariția unor obiecte, modificarea relațiilor social-istorice) care cauzează schimbări de semantică într-o limbă. Procesul deprecierii semantice a unor cuvinte indică uneori o acumulare de rupturi și tensiuni culturale ale unei societăți'. De exemplu, expresia "negro", folosită odată În S.U.A ca și termen neutru clasificator, este acum extrem de ofensatoare
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
estetica la University of Southern California, Los Angeles, profesorul titular plecând în concediu pe doi ani. Deoarece catedra de estetică făcea parte din "Departamentul de Filozofie al Universității", Matila Ghyka a ținut și prelegeri de filozofie a științei și de semantică. Ghyka arată că, în acea perioadă, școlile americane considerau semantica o ramură a pozitivismului logic promovat de Cercul de la Viena, pe care nu-l agrea, considerându-l o variantă secundară a materialismului dialectic. În consecință, Ghyka a introdus în cursurile
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
plecând în concediu pe doi ani. Deoarece catedra de estetică făcea parte din "Departamentul de Filozofie al Universității", Matila Ghyka a ținut și prelegeri de filozofie a științei și de semantică. Ghyka arată că, în acea perioadă, școlile americane considerau semantica o ramură a pozitivismului logic promovat de Cercul de la Viena, pe care nu-l agrea, considerându-l o variantă secundară a materialismului dialectic. În consecință, Ghyka a introdus în cursurile sale și elemente metafizice, transformându-l într-un curs de
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
în care acțiunea progresează, sunt folosiți ca sinonime, neexistând o diferențiere de natură formală. În contrast cu engleza, există limbi, spre exemplu familia de limbi chineze, în care diferențierea dintre timpul continuu și timpul progresiv este făcută clar. În astfel de cazuri, semantica permite diferențierea.
Aspectul continuu (limba engleză) () [Corola-website/Science/314114_a_315443]
-
depășeau în complexitate simplele operații aritmetice obișnuite. Ca și în cazul cursurilor pentru programatorii în limbajul Assembler 360, și la aceste cursuri erau predate inițial noțiunile de elaborare a algoritmilor și a schemelor logice corespunzătoare. Apoi, se preda sintaxa și semantica instrucțiunilor limbajului FORTRAN, însoțite de exemplificări specifice. Cursurile aveau o durată de 4 săptămâni și aveau în program efectuarea de exerciții și programe concrete, care erau rulate pe calculator. Acestea erau propuse de cursanți ca proiecte utile în unitățile economice
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
umane. 2. un model care prezintă un model mai amplu și mai bogat ce ne oferă o modalitate de a ne gândi la și de a lucra cu modul în care sistemul nostru nervos (componenta neuronală) și lingvistica creează semnificațiile (semantica). niveluri primare primary levels Se referă la modul nostru de a experimenta lumea în principal prin intermediul simțurilor. niveluri logice (engl. logical levels) = 1. o ierarhie internă în care fiecare nivel este în mod progresiv mai cuprinzător și are un impact
Glosar de termeni folosiți în NLP () [Corola-website/Science/313279_a_314608]
-
îngheață uneori a la Chirico. Tema-pivot în jurul căreia gravitează construcțiile acestea enigmatice este aceea a tranzitoriului, a degradării și perisabilității materiei. Structuri ambigui cu bogate trimiteri în ireal și fantastic, noils ,producții" ale lui Florin Ciocâlteu au o largă deschidere semantica : ele evocă arhitecturi piranesiene, trasee labirintice sau lumile de clarobscur din românele lui Dickens (de un puternic efect sînt structurile reticulare care refac parcă atmosferă sumbră din ,Marile speranțe") ; alteori ele trimit la nave naufragiate (năpădite de alge și microorganisme
Florin Ciocâlteu () [Corola-website/Science/314457_a_315786]
-
lor. Așa cum a fost el teoretizat de către autorii italieni (de exemplu, Federico Zuccaro și Gian Paolo Lomazzo), desenul (disegno) leagă operațiile manuale ale artistului de principiile înalte ale cunoașterii științifice. Astfel, arta are ca fundament cunoașterea filozofica a lumii. În semantica vasariană, disegno este un cuvant aproape metafizic, el stă în centrul unei arte ideale. Desenul se aplică atât meșteșugului, cât și fanteziei, intelectului, sufletului; în final, creația divină este tot rezultatul desenului. De fapt, în secolele XV-XVI s-a încercat
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
care o uzitează. În prima parte a cuvântului pot fi adăugate noțiuni reprezentative sau parafrazabile, iar modulul rădăcină al cuvântului compus se află de obicei la sfârșitul acestuia. Alcătuirea și folosirea noilor noțiuni se instituie specific în registrele de onomasiologie, semantică și semiotică a graiurilor regionale. Limba germană standard cuprinde cca 75.000 de cuvinte de bază , iar numărul total de lexeme este apreciat la 300.000 - 500.000, în funcție de autor și mod de numărare. De exemplu: Astfel de cifre indică
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
Tokio publică din când în când o culegere de expresii argotice pentru membrii forțelor de poliție. Numită "ingo-shū", această colecție cuprinde ca. 700 de expresii. Argoul japonez poate fi analizat din punct de vedere al sunetelor, al formării cuvintelor, al semanticii și al funcțiunilor. În prezent limba japoneză folosește o combinație de patru moduri de scriere: Există numeroase excepții de la aceste reguli, ca de exemplu tendința actuală de a alege pentru noii-născuți prenume scrise cu hiragana sau katakana. Iată aici ca
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
amintiri flash. Memoria declarativa necesită amintirea conștientă, unele procese conștiente informația trebuie rechemata. Este denumită uneori memorie explicită, deoarece este alcătuită din informații care sunt stocate și extrase în mod explicit. [[Memoria declarativa]] poate fi în continuare sub-divizata în memorie semantica, în ceea ce privește fapte luate independent de context; și memoria episodica, în ceea ce privește informațiile specifice unui anumit context, cum ar fi un timp și loc. Memoria semantica permite codificarea cunoștințelor abstracte despre lume, cum ar fi "Parisul este capitala Franței". Memoriei episodice, pe
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
sunt stocate și extrase în mod explicit. [[Memoria declarativa]] poate fi în continuare sub-divizata în memorie semantica, în ceea ce privește fapte luate independent de context; și memoria episodica, în ceea ce privește informațiile specifice unui anumit context, cum ar fi un timp și loc. Memoria semantica permite codificarea cunoștințelor abstracte despre lume, cum ar fi "Parisul este capitala Franței". Memoriei episodice, pe de altă parte, este folosită pentru mai multe amintiri personale, cum ar fi senzațiile, emoțiile, și asociațiile personale ale unui anumit loc sau timp
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
așa-zisele "verbe slabe", marcate cu "-ed" în engleză) care apare în diverse forme ca /d/ or /t/, probabil derivate de la verbul "to do" (a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită ("a man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
probabil derivate de la verbul "to do" (a face); și alte două seturi separate de terminații adjectivale, la origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită ("a man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele "o/ă") foloseau o combinație de terminații
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
i" și "u") au folosit terminațiile de la o singură declinație vocalică pentru toate genurile, și au existat și alte clase bazate pe alte declinații. Un set relativ diferit de terminații „pronominale” au fost folosite pentru pronume, determinanți și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”) O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n". La început, ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ, pronume posesiv), în timp ce adjectivele indefinite erau utilizate în alte circumstanțe (fie însoțit de un cuvânt cu semantică indefinită ca „a”, „one” sau „some”, sau neînsoțit). În secolul al XIX-lea, cele două tipuri
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ, pronume posesiv), în timp ce adjectivele indefinite erau utilizate în alte circumstanțe (fie însoțit de un cuvânt cu semantică indefinită ca „a”, „one” sau „some”, sau neînsoțit). În secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și „slabe”, denumiri care sunt încă folosite. Aceste denumiri erau bazate pe apariția celor
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
entităților (cum ar fi cercul pătrat), care, după cum se pare, trebuie să subziste "într-un anumit sens" pentru a le putea menționa”. Conform teoriei descrierilor, vorbitorii nu implică existența referenților ale căror nume le folosesc. e citată drept obiecție la semantica lui Meinong, deoarece ultima conduce la obiecte indezirabile din punct de vedere ontic; este de dorit să putem vorbi cu sens despre unicorni, afirmă această obiecție, dar nu să credem în ei. Nominaliștii (care cred ca termenii generali sau abstracți
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
cu o fantomatică Ființă.” Un refuz al proclamațiilor ontologice ale teoriei lui Meinong este exprimată prin cuvântul de spirit „trebuie să radem jungla lui Meinong cu briciul lui Ockham”. Jungla lui Meinong a fost apărată de realiștii modali, a căror semantică a lumilor posibile oferă o variantă mai acceptabilă a "Gegenstandstheorie" a lui Meinong, așa cum explică Jaakko Hintikka:
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
Long, face o remarcă similară în "Time Enough for Love". Pentru a răspunde la "marile întrebări" legate de univers el declară că e nevoie să stăm "în afara" universului. În perioada anilor '30-'40, Heinlein a prezentat un interes crescut pentru Semantica Generală a lui Alfred Korzybski, participând la numeroase seminarii pe această temă. Opiniile sale legate de epistemologie par să fi derivat din această preocupare, iar personajele sale vor exprima opinii korzybskiene până la finalul carierei - așa cum se vede în "Gulf", "If
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
a lungul istoriei a fost un proces destul de schimbător, iar ideile cu privire la ce cuprind păcatele respective au evoluat de-a lungul timpului. În plus, ca rezultat al schimbărilor semantice: Această listă revizuită este cea folosită de Dante. Procesul de schimbare semantică a fost facilitat de faptul că trăsăturile de caracter nu erau numite în mod colectiv, fie într-o manieră coezivă fie una codificată, în cadrul Bibliei; alte scrieri literare și ecleziastice au fost consultate în locul ei drept surse din care putea
Păcat capital () [Corola-website/Science/319819_a_321148]