3,058 matches
-
la referenți externi, intertextualitatea introducând o anumită indeterminare și relativitate discursive. În acest stadiu, Baudrillard își va dezvolta propriul concept de teorie, bazată pe violență interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar din atenție. Rămâne încă activă problematica schimbului simbolic, dar el capătă acum forma provocării, a sfidării (termenul défi fiind unul frecvent utilizat și încărcat simbolic) și chiar a seducției. În ceea ce privește utilizarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Braga și cosmodernismul lui Christian Moraru, cei trei termeni având toate șansele de a deveni baze euristice de pornire pentru discipline umaniste și epistemologice dintre cele mai atractive. Deimografia e un cuvânt bine ales și datorită asocierii dintre destrucție și sexualitate, pe care el o sugerează. Istoria comparată a mitologiei și a mentalităților face distincție între culturi ale spaimei și culturi ale serenității, linia de separație trăgându-se pe undeva pe la granița dintre Occident și Orient, ceea ce nu este întotdeauna adevărat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un echilibru perfect între fanteziile terifiante, însă căutate și mecanismele de apărare corespunzătoare, care erau, cu siguranță, operante în Anglia victoriană, prin celebrele sale dihotomii dintre Occidentul rațional și Orientul misterios, mamă și târfă, bine și rău, și prin reprimarea sexualității, mecanisme care nu și-au pierdut relevanța nici astăzi" (1982: 185). Precum credea, la un moment dat, un om de știință celebru, contraria sunt complementa. Ajung, în fine, la Guy de Maupassant și la nuvela sa, Le Horla. Dintre multiplele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cheie metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-un interviu, ale celebrului actor de origine maghiară, dar născut în România Bela Lugosi, potrivit cărora "Femeile iubesc teroarea. [...] Subconștientul lor tânjește după îmbrățișarea morții. Moartea, ultimul iubit triumfător" (Sullivan, 1986: 274). Sexualitatea obsesivă (în Frigul, melanjată, previzibil, cu pagofobia, în alte nuvele însă, nelipsită de reflexe misogine, care proiectează actantul feminin în sursă a terorii masculine, precum se întâmplă și în cazul prozatorului american Fritz Leiber) străbate practic fiecare filon al operei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
revenant-ului. Există, în partea a opta, semne că natura însăși din preajma conacului este contaminată. Țânțarii, metonimii litotice ale vampirilor, sunt animați de sânge, ca pulsație elementară a vieții. Acesta este, de altfel, primul nivel al vampirismului. Femeia-vampir, Christina, le adaugă sexualitate asumată impudic și rebeliune contra convențiilor (inclusiv libertinaj în timpul vieții). Tocmai aceste trei caracteristici, dorința de a suge sânge, impulsul erotic și rebeliunea difuză, sunt și cele enumerate de Carol A. Senf în relație cu figura feminină tipică a vampirului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
imaginile critice asupra psihanalizei, ne oprim la câțiva autori occidentali: a) Catherine B. Clément, Pierre Bruno, Lucien Sève, Pentru o critică marxistă a psihanalizei, traducere de L. Gavriliu, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975. b) Critica hedonismului, tendințele distructive ale sexualității în civilizații, agresivitatea în societatea industrială, eliberarea de societatea abundenței, omul unidimensional și alte subiecte marcusiene instructive în H. Marcuse, Scrieri filosofice, traducere de I. Herdan, S. Vieru, V. Dem. Zamfirescu, 1977, Editura politică, București, 534 p. Deși nu este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect al Salomeii, tema geniului ca artiste maudit, sau tot ceea ce ține de exhibarea unei sexualități virtual punitive sau de tematizarea privirii meduzante a unui frumos încărcat cu voluptoase maleficii. În cadrul operei aceluiași pictor întâlnim faze simboliste / decadente uneori reprezentate chiar și numai printr-un tablou, alteori prin grafică sau panouri decorative. Isoglosa estetică simbolistă / decadentă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice ale picturii academice înfățișând o anatomie completă a nudului feminin. Femeia imponderabilă a filozofiei și pozitivismului pare să exibe propria sexualitate ca și antica Baubo, dar, spre deosebire de gestul grotesc care stârnește râsul Demetrei, aici el este generator de anxietate. O altă figură care a stârnit oprobiul a fost cea a femeii însărcinate din colțul din dreapta sus al tabloului. Moartea, mai precis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o mână ține o cupă în care se află un elixir. Un șarpe înfășurat pe celălalt braț își întinde capul ca pentru a sorbi din această cupă, în timp ce corpul său înscrie o spirală în zona pubiană a zeiței. Este forța sexualității care imprimă energie vitală, care generează viața și o consumă în egală măsură. "Klimt îi exploatase simbolismul în mod defensiv în cazul Atenei, agresiv în al Nudei Veritas, seducător în al șerpilor de apă. [...] Hygeia, ea însăși o transformare antropomorfă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Aceste corpuri acționate mareic amintesc de tabloul lui Gustav Klimt, The Blood of Fish (1898), publicat în revista Ver Sacrum, deși nu se poate stabili o filiație directă între cei doi artiști. La Klimt, femeile fac obiectul unui transport erotico-oniric, sexualitatea și erotismul fiind precizate freudian prin relația cu peștele, pe când la Mirea, dincolo de fluiditățile feminine, avem și un obiect al seducției, tânărul păstor refugiat pe vârful de munte. În cazul pictorului vienez este vorba de un efect asumat, pe când G.D.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în ceea ce la Rops devine aproape caricatural și cinic, salvând prin ironia superioară conținutul pornografic, pe când la Storck rămâne perfect cadrabil cu sensibilitatea simbolistă la stadiul unei sugestii îndepărtate. Diferența este între un decadentism în formula sa radicală, a unei sexualități care transcende nudul ca expresie estetică, pentru a oferi un corp devenit obiect erotic prin accesorii și grimasă venerică și simbolismul epurat de reziduurile sulfuroase ale impulsurilor fornicatorii. Merită menționată separat de acest ciclu și bustul Floricăi Condrus (1902), influențat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
carieră în artă revin în atenția artiștilor de la finele secolului al XIX-lea, însă fenomenul decadent se manifestă în datele unei ambivalențe fondatoare de tensiuni între contrarii. Femme fatale apare alături de femme fragile, ambele ipostaze ale unei noi abordări a sexualității în termenii pe care-i construiește psihanaliza și cercetările medicale, antropologice ale diferitelor școli: alienistă, criminologică etc. Femeia se transformă și într-un obiect de studiu științific în măsură să sublinieze pe de o parte diferențele esențiale care o separă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
clară a rolului ei social, dizlocat de mișcările de emancipare feministe sau de afirmarea printre femei a unor personalități foarte puternice, pe de altă parte, natura particulară a feminității, latențele instinctuale și mai ales dimensiunea irațională, având ca expresie directă sexualitatea ei. În Cele trei vârste ale femeii (1894), Edvard Munch oferă trei ipostaze ale feminității, dintre care două devin tipologice. Urmând traseul impus de ciclul biologic, pictorul prezintă condiția nubilă, cea a unei sexualități coapte la confiniile cu invocarea ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimensiunea irațională, având ca expresie directă sexualitatea ei. În Cele trei vârste ale femeii (1894), Edvard Munch oferă trei ipostaze ale feminității, dintre care două devin tipologice. Urmând traseul impus de ciclul biologic, pictorul prezintă condiția nubilă, cea a unei sexualități coapte la confiniile cu invocarea ei concupiscentă, materializată senzual, și cea a declinului fizic, tablou purtător al unui reflex alegorizant. Virginitatea sau pubertatea traversată de un freamăt anxios, maturitatea sexuală destinată lucrativei meserii ignobile și bătrânețea, ca stație terminus în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stație terminus în proximitatea descompunerii, a decrepitudinii, a morții. Sugestia unei cronologii transformă tabloul nu atât în prezentarea unor arhetipuri, cât în tabloul unei metamorfoze. Femeia parcurge aceste trei ipostaze, femme fragile anxioasă și confruntată cu dimensiunea imprevizibilă a propriei sexualități -, Munch tratează această temă separat într-un tablou celebru, Pubertate (1894) -, la femme fatale, care a intrat pe deplin în posesia sexualității sale și o instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloul unei metamorfoze. Femeia parcurge aceste trei ipostaze, femme fragile anxioasă și confruntată cu dimensiunea imprevizibilă a propriei sexualități -, Munch tratează această temă separat într-un tablou celebru, Pubertate (1894) -, la femme fatale, care a intrat pe deplin în posesia sexualității sale și o instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei sale biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sacrală a actului iubirii pentru fecundație și perpetuarea speciei, dar este ros de gelozie și neîncredere, și sfârșește prin a se abadona disperării"354. Munch a deconstruit modelul printr-o malefică inversiune decadentă. Madona, simbol al unei maternități în care sexualitatea a fost sublimată în cel mai înalt grad, a devenit o femeie abandonată propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei iconografii consacrate maternității figura de semn opus, a marii curtezane, a voluptuoasei. Avem un tablou al anxietăților privitoare la natura duală a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei, a fost progresiv transformat în viziunea unei malefice, vampirice, curmând viața"356. În mod evident, ceva s-a schimbat în tratarea unor personaje precum Salomeea sau Judith, prima emblematică pentru instrumentalizarea seducției în vederea uciderii Sfântului Ioan, asociată exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua reprezentând un elogiu adus feminității ca element activ, salvator, unde sexualitatea și seducția au o valoare pozitivă, reinvestite la nivelul unui discurs politic și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Judith, prima emblematică pentru instrumentalizarea seducției în vederea uciderii Sfântului Ioan, asociată exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua reprezentând un elogiu adus feminității ca element activ, salvator, unde sexualitatea și seducția au o valoare pozitivă, reinvestite la nivelul unui discurs politic și cultural. Pentru Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura este pusă în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bună parte dintre acestea sugerează pierderea unei identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată de ipostazele feminității prezente în arta plastică, deopotrivă cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această imagine a unei tensiuni extraordinare resimțită nu numai la nivelul personajului principal, dar și în compoziția tabloului. Judith este aici mai puțin eroina care și-a salvat poporul decapitându-l pe generalul cartaginez Holofern, o figură justițiară transformându-și sexualitatea într-o armă redutabilă, cât o ipostază a unei feminități devorante, dirijate de propriile instincte și nu de comandamente patriotice. Contextul istoric se îndepărtează tot mai mult în fundal, constituind doar pretextul, scena unei alte confruntări dramatice, un război al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor somptuos, bogat se detașează nuditatea ei, ca și la Gustave Moreau. În 1909, Klimt reia tema și pictează încă un tablou, Judith II, în care reiterează viziunea violent-atroce asupra sexualității feminine transformată în armă. Dacă Judith I afișa o expresie de voluptate asociată orgasmului, Judith II apare ca o ipostază a "corpului isteric" sau a isteriei înseși. Corpul se află într-o tensiune nervoasă care exercită o presiune teribilă, fracturându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Viena, ale cărui opere erau traduse chiar de către Freud, dar și a unui presupus interes sau familiarizare a lui Klimt cu vulgata psihanalitică. Pe acest fond este inserată și tema femeii fatale, înscrisă în tipologia isteriei: "Legătura patologiei isterice cu sexualitatea, concluzia observației clinice, furniza atunci o cauțiune științifică multiplelor variațiuni pe tema femeii fatale care apărea în literatură"362. Raporturile trasate între viața sexuală și psihismul abisal constituie cheia de boltă a configurării tipului femeii fatale. Ca și Judith I
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]