19,086 matches
-
pe un fost chiabur", așa că lucrurile rămaseră baltă. Cu toate acestea, Stelian primi, prin grija vicepreședintelui, un sac cu gogoșari și altul cu știuleți de porumb, aduși seara târziu, în mod conspirativ, cu o roabă de omul de serviciu al sfatului popular. În ziua următoare, într-o discuție între patru ochi, vicepreședintele își reînnoi promisiunile în legătură cu biletul de tratament într-o stațiune și cu demersurile pentru mărirea pensiei. 3 Într-o duminică Stelian se pomeni la el acasă cu Grigore Gospodin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
loc, fără să mai lămurească de ce-i spunea ginerelui său Gâgă, și nu Marinică, așa cum era firesc. Peste vreo săptămână îl vizită Sever, care nu mai dăduse pe la țară de multă vreme și nu știa nimic în legătură cu serviciul său de la sfatul popular. Ginerele său îl găsi la masa din chioșc, scriind de zor la un raport privind posibilitatea înființării unui magazin alimentar în locuința unui fost primar al comunei, băgat la închisoare ca dușman al regimului. Casa fostului primar era situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
băgat la închisoare ca dușman al regimului. Casa fostului primar era situată în centrul comunei și ar fi avut un vad comercial foarte bun. Ce faci, tată socrule aici, te-ai apucat să lucrezi pentru analfabeții ăia de cioloveci de la sfatul popular?!... Matale, care ai lucrat în Institutul Cooperației Române, să te cobori acum la nivelul ăstora!!... îi spuse cu reproș Sever, văzând cu ce se îndeletnicea socrul său. Cu o mutră posomorâtă, el scoase în tăcere dintr-o plasă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ia vezi-ți de treabă, frate, că tăticul n-a fost niciodată comunist!... Ce-ai vrea, mă rog, să facă?... Să moară de foame cu pensia aia a lui de mizerie?... Cum vrei să se descurce?... Ce dacă lucrează la sfatul popular!... Tăticul nu se-amestecă în politică!... E un funcționar și el acolo și nu face rău nimănui!... 4 Pe la jumătatea lunii august veni în vizită pe la Vărăști și Ticu. El îi trimisese lui Stelian o scrisoare mai demult, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian o scrisoare mai demult, ca să-i aducă la cunoștință, cu regret, că Victor al său se îmbolnăvise și ratase admiterea din acel an la politehnică și ca să-i amintească să mai vină pe la oraș. Stelian, prins cu treburile de la sfat, nu se dusese, ci doar îi răspunsese, exprimându-și regretul pentru ghinionul fiului său. Cu ocazia vizitei sale, Ticu îi dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își aprinse o țigară și ieși afară din bucătărie împreună cu tatăl său, așezându-se amândoi pe marginea prispei, ca să mai stea de vorbă ca de la om la om. Spre deosebire de alții, Virgil nu se arătase nemulțumit că tatăl său lucra la sfat, în schimb îi plăcea, între patru ochi, să critice regimul și să-i prezică sfârșitul apropiat și inevitabil, eveniment în care el unul continua să creadă cu tărie. Și când crezi tu că o să vină americanii?... îl întrebă tatăl la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o dată la cimitir, singur, ca să se roage și să se reculeagă la mormântul soției sale. Se apropia de vârsta de șaptezeci de ani, era singur și viitorul îi apărea trist și în ceață. Nu-i rămânea decât serviciul lui de la sfat, care îi dădea sentimentul că mai putea fi cuiva de folos. În cursul acelei toamne, el continuă să se ocupe cu conștiinciozitate de contabilitatea cooperativei de consum din comună, să-i ajute pe gestionarii mai puțin pricepuți să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dinaintea iernii îi stârni, în schimb, vechile-i reumatisme, care cu timpul se făcuseră tot mai greu de suportat, așa că un tratament într-o stațiune balneoclimaterică i-ar fi fost într-adevăr de mare folos. Știind bine acest lucru, vicepreședintele sfatului, cu bunăvoința sa complezentă, își reînnoi de multe ori vechile-i promisiuni, dar de-abia la începutul lui decembrie, când iarna bătea la ușă, reuși să și le onoreze, în fine. El îi înmână, de față cu președintele sfatului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vicepreședintele sfatului, cu bunăvoința sa complezentă, își reînnoi de multe ori vechile-i promisiuni, dar de-abia la începutul lui decembrie, când iarna bătea la ușă, reuși să și le onoreze, în fine. El îi înmână, de față cu președintele sfatului, cu Tarbacea și cu Ilici Vasile, zelosul activist raional, ca pe un fel de diplomă de merit, un bilet de tratament pentru trei săptămâni, de categoria a doua, la Băile Herculane. Stelian se declară mulțumit și cu atât și, încheindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scris foarte îngrijit, cu litere de tipar, pe care-l adoptase nu de mult, Stelian îi dădea de veste că se afla de mai multe zile în munți, la Herculane, unde primise un bilet de tratament prin bunăvoința șefilor de la sfatul popular și a celor de la raion, și îl încredința cu satisfacție că acolo, la băi, avusese norocul de-o cazare bună, într-un pavilion rezervat pe vremuri senatorilor și miniștrilor, și că reușise să lege prietenie cu o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o perioadă mai calmă. Înarmat cu răbdare și cu încredere, Sever renunță, spre ușurarea soției sale, la plănuitele și riscantele lui demersuri pe lângă înalta curte a Partidului sau cine știe mai unde. Ei, ai văzut, frate, dacă pleci urechea la sfaturile altora?... La ce ți-ar fi folosit să te duci cu jalba-n proțap la Gheorghiu-Dej?... Ne-ai fi băgat pe toți în gura lupului!... Așa, uite, poate că Uritescu ăsta al tău, cu care zici că ai fost prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nebună să îi aștepte, iar ei să nu mai vină!... Așa ceva nu era cu putință!... Ei, și atunci când avea să vină ceasul mântuirii, el, Grigore Gospodin, îi garanta cuscrului său că avea să se ducă așa, într-un suflet la sfatul popular, ca să rupă cu mâinile lui actul de donație din '52 și să-i oblige pe comuniști să-i dea înapoi pământul pe care i-l luaseră cu japca... Și, ca să fie totul cum trebuie, aveau să-l aleagă cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ați făcut o treabă clasa-ntâia, domnule Stelică! se porni el să vorbească, scuturându-i mâna în chip de mulțumire. Mama lui de Marangoci! înjură el râzând. Așa-i trebuie! Afară, și la pârnaie cu el!... Dar dorința secretarului de la sfat nu se împlini decât pe jumătate. După ce Stelian le aduse la cunoștință celor de la raion rezultatele inventarului, Ghiță Marangoci zbură de la cooperativă, dar peste puțin se întoarse Tarbacea și fostul gestionar, în loc să fie ridicat cu duba și băgat la închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
moară dușmanilor de clasă și înveninatei propagande occidentale, oferindu-le pe tavă încă un martir! În postul de gestionar rămas vacant veni la scurtă vreme Lazăr Popescu. 3 După istoria cu inventarul, într-o zi de sâmbătă, către seară, la sfatul popular din comună sosi, cu o limuzină neagră, de protocol, o delegație de ștabi de la Comitetul Central, însoțiți, așa cum se cuvenea, de ștabii mai mici din părțile locului: prim-vicele Casapu și mâna sa dreaptă, Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
neagră, de protocol, o delegație de ștabi de la Comitetul Central, însoțiți, așa cum se cuvenea, de ștabii mai mici din părțile locului: prim-vicele Casapu și mâna sa dreaptă, Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional. Fără nici o zăbavă, cu toții dispărură în clădirea sfatului și se instalară în biroul președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ștabii mai mici din părțile locului: prim-vicele Casapu și mâna sa dreaptă, Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional. Fără nici o zăbavă, cu toții dispărură în clădirea sfatului și se instalară în biroul președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încă nu se știa. Cert era că mașina cu activiștii de la centru plecase, pe la trei noaptea, mai departe, înspre Herăști și Hotarele și nu mai revenise. În schimb, a doua zi, pe la prânz, Stelian se trezi și el chemat la sfat. Spre surpriza sa, în biroul lui Girolteanu mai erau adunați Tarbacea, Casapu și Ilici Vasile, care tocmai evoca foarte elocvent cele mai noi și mai avansate metode de creștere a taurinelor și porcinelor în patria sovietică, unde-l trimisese nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și sec Tarbacea. Să-i tai o zi din leafă, dispuse prompt prim-vicele Casapu. În birou se făcu deodată liniște și Stelian, care asistase la spectacolul dat de Tarbacea cu un zâmbet în colțul buzelor, își întoarse privirea spre secretarul sfatului, cel care îl invitase acolo și care îi era dator cu o explicație. Domnule Stelică, uite despre ce e vorba, începu Girolteanu să spună, luând-o în mod diplomatic pe departe. În cel mai scurt timp vrem să înființăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asumase și îl jucase în deplină cunoștință de cauză și de care se străduise să se achite întotdeauna cât mai bine. Ce nu știau consătenii săi, toți acești Gospodini sau Caloieni, era că și sfătuitorul înțelept avea uneori nevoie de sfaturi, dar că aceste sfaturi el nu le putea pretinde nici Gospodinilor, nici Caloienilor... ...Și, oricum, nu putea să se ducă la Caloianu sau la Gospodin în bătătură, ca să le ceară așa, tam-nisam, părerea dacă ei socoteau că era bine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în deplină cunoștință de cauză și de care se străduise să se achite întotdeauna cât mai bine. Ce nu știau consătenii săi, toți acești Gospodini sau Caloieni, era că și sfătuitorul înțelept avea uneori nevoie de sfaturi, dar că aceste sfaturi el nu le putea pretinde nici Gospodinilor, nici Caloienilor... ...Și, oricum, nu putea să se ducă la Caloianu sau la Gospodin în bătătură, ca să le ceară așa, tam-nisam, părerea dacă ei socoteau că era bine sau nu ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
București. Nu luase până atunci nici un fel de hotărâre, regretând moartea cumnatului Șanticleru, unul dintre puținii oameni cu care ar fi putut sta de vorbă deschis, frățește despre orișice lucru și care, cu siguranță, i-ar fi putut da un sfat folositor, izvodit de mintea lui malițioasă, dar pătrunzătoare și clarvăzătoare. Atât de clarvăzătoare, că-și putuse proroci cu precizie lui însuși jalnicul sfârșit de care avusese parte: alungat de comuniști din propria casă, așteptând la modul parodic un parașutist rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că Mișu Leibovici murise în iarnă, iar nevasta lui și alte rude emigraseră cu puțin timp în urmă în Israel. 6 După întoarcerea sa de la București, Stelian continuă să lucreze pentru cooperativă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Secretarul sfatului, căruia îi declară că sănătatea cam precară îl împiedica să se angreneze în activități politice ca acelea pentru care fusese solicitat, păru să-l înțeleagă și chiar să-i dea dreptate în mod tacit, deoarece el încetă să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
face impresia că vărăștenii noștri o să scape cu pământurile necolectivizate, începu și Stelian să spună de la o vreme. De câteva luni încoace, nu se mai spune nimic despre colectivizare... Și remarcile sale păreau îndreptățite. După sărbătorile de iarnă, nimeni de la sfat sau de la raion ori de mai sus nu-l mai bătuse la cap cu comisia aceea de lămurire, din care i se ceruse cu insistență în anul precedent să facă parte. Într-adevăr, în sat domneau o liniște și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
La oră de după amiază târzie, profesorul bate cu timiditate la ușa camerei de gardă din spital, în căutarea doctoriței Alindora Bosch. Simte nevoia să plângă pe umărul cuiva, să își descarce conștiința prea încărcată de reproșuri, să găsească înțelegere și sfat. Alindora îl ascultă cu calm și îi pune cu delicatețe întrebări. Se pare că profesorul a ales într-adevăr interlocutorul cel mai potrivit căruia îi poate istorisi fără rezerve drama vieții lui. Alindora ascultă și întreabă, întreabă și ascultă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
caii și șareta să încerc să le scot de acolo. Dar el nu și nu, că riscul e mare, că nu cunosc locurile, că se vede cât de colo că nu-s de pe aici... Până la urmă am venit să ținem sfat, poate vii cu mine până la neamurile din Frătăuți și vedem cu ei cum se poate face. Plătesc cât o fi să fie." Și atunci, ca și acum, trecerea graniței, noaptea, în goana cailor, ocolind izvoarele Siretului prin locuri cunoscute doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]