KorAP: Find »[drukola/base=sferă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...1618 >

40,428 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

necesarul privind nevoile curente (R. Titmuss, 1974). În principal, este recunoscut rolul economiei și al mecanismelor naturale ale pieței. Se poate vorbi despre state ale bunăstării restrânse, orientate spre piață 26. Acestea se regăsesc ca model de funcționare în toate sferele sociale, inclusiv cele legate de familie. Ponderea nevoilor, structurarea consumului sunt reglate prin raporturi de tip cerere-ofertă. Astfel, instituțiile de producere a bunăstării sunt complementare pieței, iar rolul redistribuirii bunăstării este secundar. Principiile și practicile universaliste sunt considerate drept pârghii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
faptul că în cadrul familiei se articulează inegalitățile de roluri, familia este prima matrice existențială, unde copiii învață ce este nedreptatea 34. Pentru femei, chiar și atunci când este remarcată necesitatea de a da vieții un sens personal, soluțiile propuse vizează tot sfera publică: femeile vor lucra în afara casei (Betty Friedan, 1963)35. Soluția pentru împlinirea personală este realizarea unei combinații între familie și carieră. Deci, familia se păstrează; ea reprezintă în continuare prima sferă de interes pentru femei. Emanciparea acestora înseamnă faptul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
vieții un sens personal, soluțiile propuse vizează tot sfera publică: femeile vor lucra în afara casei (Betty Friedan, 1963)35. Soluția pentru împlinirea personală este realizarea unei combinații între familie și carieră. Deci, familia se păstrează; ea reprezintă în continuare prima sferă de interes pentru femei. Emanciparea acestora înseamnă faptul că pot avea o educație corespunzătoare, acces pe piața muncii, apoi o carieră. Aceasta pare să sugereze feministele liberale, de la Harriet Taylor la Betty Friedan. Faptul că, în accepțiunea feminismului liberal clasic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
indivizilor la autonomia lor ca persoane. De aici, s-ar putea vorbi despre drepturile părinților naturali, despre drepturi privind viața de familie. Tot în spirit liberal se poate acredita ideea responsabilității față de familie. Agenții raționali sunt agenți responsabili. Opțiunile în sfera privată ar fi favorabile unui parteneriat real între soți. Acestea permit, dacă se aplică consecvent parteneriatul, strategii de autoafirmare a persoanei, de dezvoltare a autonomiei. 4. Feminismul marxist: revoluționarea familieitc "4. Feminismul marxist \: revoluționarea familiei" Mă refer la revoluționarea familiei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
37 dacă aduceau pe lume mulți copii, pe care, evident, îi și aveau în îngrijire. În orice caz, principala formă de emancipare era posibilă prin muncă. Deși la nivel teoretic se intenționa eliberarea femeilor de o parte din atribuțiile din sfera privată, prin sprijin acordat din partea statului, în mod real, povara dublei zile de muncă a fost resimțită de către femei, mai ales în contextul rarității produselor. Femeile continuau să presteze un tip de muncă salarizată în sfera productivă și o muncă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
parte din atribuțiile din sfera privată, prin sprijin acordat din partea statului, în mod real, povara dublei zile de muncă a fost resimțită de către femei, mai ales în contextul rarității produselor. Femeile continuau să presteze un tip de muncă salarizată în sfera productivă și o muncă neremunerată în sfera privată (legată de îmbunătățirea condițiilor de trai, de creșterea și îngrijirea copiilor, de asigurarea unui climat optim în familie, de menținerea legăturilor cu familia lărgită, de păstrarea obiceiurilor etc.)38. Într-un fel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sprijin acordat din partea statului, în mod real, povara dublei zile de muncă a fost resimțită de către femei, mai ales în contextul rarității produselor. Femeile continuau să presteze un tip de muncă salarizată în sfera productivă și o muncă neremunerată în sfera privată (legată de îmbunătățirea condițiilor de trai, de creșterea și îngrijirea copiilor, de asigurarea unui climat optim în familie, de menținerea legăturilor cu familia lărgită, de păstrarea obiceiurilor etc.)38. Într-un fel, viața lor privată (sub aspectul reproducerii) se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
obiceiurilor etc.)38. Într-un fel, viața lor privată (sub aspectul reproducerii) se afla sub un plan de stat, acela al unei politici demografice pronataliste, care să asigure pentru viitor o forță de muncă numeroasă și viguroasă. Neintervenției statului în sfera familiei, din paradigma liberală, i se opune, în experiența țărilor comuniste, o intervenție brutală a statului, devenit paternal. Familia reprezenta un refugiu în fața persuasiunii publice 39. Ea era însă controlată, indivizii nu mai erau stăpâni pe viețile lor: nu mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
statului, devenit paternal. Familia reprezenta un refugiu în fața persuasiunii publice 39. Ea era însă controlată, indivizii nu mai erau stăpâni pe viețile lor: nu mai divorțau așa ușor, dacă voiau asta; făceau mai mulți copii decât și-ar fi dorit. Sfera privată este dominată de politicul persuasiv care asaltează de pretutindeni 40. Totuși, pentru supraviețuire, încă se fac diverse compromisuri cu politicul. În sfera lui de retragere, privatul devine semnificativ din punct de vedere politic. Totul trebuia controlat de către Partidul Comunist

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
nu mai divorțau așa ușor, dacă voiau asta; făceau mai mulți copii decât și-ar fi dorit. Sfera privată este dominată de politicul persuasiv care asaltează de pretutindeni 40. Totuși, pentru supraviețuire, încă se fac diverse compromisuri cu politicul. În sfera lui de retragere, privatul devine semnificativ din punct de vedere politic. Totul trebuia controlat de către Partidul Comunist și de către statul subordonat lui. Statul proteja familia, intervenind de la politicile de locuire la cele de consum (sferă în care devenise apăsătoare mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
diverse compromisuri cu politicul. În sfera lui de retragere, privatul devine semnificativ din punct de vedere politic. Totul trebuia controlat de către Partidul Comunist și de către statul subordonat lui. Statul proteja familia, intervenind de la politicile de locuire la cele de consum (sferă în care devenise apăsătoare mai ales raționalizarea alimentelor)41. Politicile publice aveau, în perioada comunismului, în România, temeiuri de factură socială. Prin acestea, statul se legitima în fața cetățenilor ca un adevărat stat al bunăstării sociale bazate pe muncă 42. Se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
constant, indiferent de organizarea politică a societății 47. 4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistătc "4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistă" Feminismul marxist evidențiază bazele economice ale aservirii femeilor, consideră drept temei al inferiorității acestora inegalitățile din sfera economică. Treburile casnice funcționează similar modului de producție, doar că forța de muncă a femeilor este folosită fără a fi recompensată. Are loc o veritabilă înstrăinare a muncii 48. Femeile se străduiesc să mențină condițiile normale de supraviețuire pentru familiile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de bunăvoință pentru familie. Spațiul privat apare drept un cadru semnificativ al existenței lor. De acasă nu au unde fugi, nu există un alt loc pentru o eventuală retragere 49. În timp ce bărbații se pot reface acasă după stresul suportat în sfera publică prin activitatea desfășurată, ei având o alternativă de a petrece timpul liber, pentru femei nu există o separare a sferei muncii și a celei destinate pentru recreere (S. Rowbotham, 1973). De altfel, timp liber acasă nu există pentru femei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
există un alt loc pentru o eventuală retragere 49. În timp ce bărbații se pot reface acasă după stresul suportat în sfera publică prin activitatea desfășurată, ei având o alternativă de a petrece timpul liber, pentru femei nu există o separare a sferei muncii și a celei destinate pentru recreere (S. Rowbotham, 1973). De altfel, timp liber acasă nu există pentru femei, activitatea domestică nu se termină niciodată. Din perspectiva ideologiei comuniste, faptul că familia poate dispărea este de neconceput. În primul rând

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
soluții de factură economică. Am arătat cum Engels (Originea familiei, a proprietății private și a statului, apărută în 1884), de pildă, arăta că relațiile în spațiul privat sunt o reflectare a modurilor de producție și a relațiilor interumane aferente din sfera economică. Soluția de tip marxist se baza pe presupunerea că, prin eliminarea proprietății private și dizolvarea modului de producție capitalist, se va ajunge la depășirea inegalităților. De aici decurgea eliminarea formelor de discriminare care le afectau pe femei. Exploatarea acestora

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de producție capitalist, se va ajunge la depășirea inegalităților. De aici decurgea eliminarea formelor de discriminare care le afectau pe femei. Exploatarea acestora lua sfârșit odată cu toate tipurile de exploatare generate de sistemul capitalist. În România, în tranziție, neajunsurile din sfera economică, disfuncționalitățile sociale ce decurg, în principal, din starea de sărăcie generală a populației, par să sugereze, ca în abordarea marxistă, că economicul este cheia tuturor problemelor celor mai mulți oameni, care fac mari eforturi pentru a atinge un nivel de trai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
numai 15 % „Nu”, 9% nu știu sau nu răspund (p. 51). Rolul important al statului se observă și din modul în care asociațiile profesionale, sindicatele, marile firme intră în negocieri cu instituțiile acestuia pentru obținerea unui acord de participare în sfera socială controlată, supervizată, influențată de stat. Recunoașterea de către stat le permite, în fond, să funcționeze (pot primi, de pildă, într-o ordine de prioritate, acces în abordarea anumitor aspecte de interes din sfera publică). În acest sens, România se încadrează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pentru obținerea unui acord de participare în sfera socială controlată, supervizată, influențată de stat. Recunoașterea de către stat le permite, în fond, să funcționeze (pot primi, de pildă, într-o ordine de prioritate, acces în abordarea anumitor aspecte de interes din sfera publică). În acest sens, România se încadrează modelului de stat de tip corporatist (A. Miroiu, M. Rădoi, M. Zulean, 2002, p. 49)53. Aspecte conservativ-corporatiste pot fi identificate pentru România și privind modelul de regim al statului bunăstării (G. Esping-Andersen

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în mod secundar libertatea. Scopul care primează este siguranța. Schimbările la scară largă produc anxietate fizică fiindcă au efecte imprevizibile. De adaptat ne adaptăm spontan la schimbările în bine din viața noastră personală. Așa cum am arătat, în viziunea liberală clasică, sfera privată era concepută ca un spațiu al libertății familiale, protejat de amestecul celor din afară, un spațiu al intimității, fără imixtiuni din partea statului sau a opiniei publice. Pe lângă faptul că baza garantării libertăților individuale este susținută prin egalitatea în fața legilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
că baza garantării libertăților individuale este susținută prin egalitatea în fața legilor, celelalte tipuri de inegalități între femei și bărbați se păstrau (inegalitatea privind accesul la resurse, inegalitățile de venituri, inegalități privind recunoașterea socială etc.). La acestea, se adaugă inegalitățile din sfera privată în ceea ce privește diviziunea muncii în gospodărie, a responsabilității față de persoanele dependente din familie. Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
legea privind protecția familiei monoparentale), România a făcut pași importanți spre modernizare. Pentru ca acestea să fie respectate efectiv, ar trebui depășite practicile ce presupun mentalități conservatoare. În paradigma liberală, se presupunea că nu este cazul ca statul să intervină în sfera privată, în familie, receptată ca un întreg (de aici, drepturile indivizilor în cadrul familiei nu erau luate în considerare în mod distinct). Conform cu paradigma liberală, dacă totuși este oferit sprijin public, statul o face doar în ideea asigurării unui cadru social

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
educație și la menținerea sănătății (de pildă, prin oferirea de asistență în creșterea copiilor). Ca o reacție față de amestecul brutal din partea statului în perioada comunistă, în România, așteptarea comună a fost ca, odată cu instaurarea democrației, statul să fie rezervat față de sfera privată sub aspectul planificării vieții de familie, dar să se păstreze avantajele unui suport cât mai larg (de exemplu, privind gratuitățile în creșterea copiilor). În perioada de tranziție, problemele din sfera publică (restructurarea economică și integrarea europeană, în principal) sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
ca, odată cu instaurarea democrației, statul să fie rezervat față de sfera privată sub aspectul planificării vieții de familie, dar să se păstreze avantajele unui suport cât mai larg (de exemplu, privind gratuitățile în creșterea copiilor). În perioada de tranziție, problemele din sfera publică (restructurarea economică și integrarea europeană, în principal) sunt primele pe agenda politică, iar preocupările privind asistarea familiei au rămas secundare. De aici, nu s-a mai realizat, în perioada imediat post-revoluționară, nici măcar o politică socială coerentă privind protecția copiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
dezechilibru între drepturi și îndatoriri. Femeile au mai multe obligații, bărbații au mai multe drepturi unii față de alții și față de minorii și persoanele dependente din familie. Într-o relație de cuplu nelegalizată, în care gama de opțiuni privind aranjamentele în sfera privată este mai mare, bărbații vor fi puși în situația de a negocia raporturile existențiale cu partenerul feminin dacă doresc să păstreze relațiile cu copiii sau să primească sprijin personal ori pentru persoanele apropiate care se confruntă cu diverse probleme

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
dacă doresc să păstreze relațiile cu copiii sau să primească sprijin personal ori pentru persoanele apropiate care se confruntă cu diverse probleme de viață. Astfel, vor exista constrângeri obiective care să-i conducă pe toți spre un parteneriat privat. Din sfera publică, se fac însă presiuni spre legalizarea cuplurilor heterosexuale care își propun să devină părinți. De la obiceiuri, prejudecăți, practici cotidiene până la aspecte de politică publică privind protecția familiei, totul concură spre valorizarea pozitivă a relațiilor legalizate. Temeiul îl constituie oferirea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]