3,671 matches
-
aranjate, nu văd decât afaceri în spatele meciurilor. Fac mai bine sport în baie. Două sticle normale cu apă în ele și o sfoară mai groasă să țină și le ridic. Mai am două bidoane de câte cinci kile și cu sfoară groasă pe ele, zic eu că merge puțină mișcare. Normal, nu poți avea un lucru mai deosebit și mă descurc cu ce am. Am un radio și ascult muzică. Comercială. metalul Eu prefer Metallica, dar aici n-am casete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de pierdut: se pierde timpul. Și să vezi cum trece... Și-aici de multe ori nu-mi ajunge timpul care îl am. N-am timp. 18 Uite, aveam ceas chinezesc la Craiova: puneam pe țeava de la chiuvetă un fir de sfoară, picătura încetinea și noi măsuram timpul așa. „S-a dus cu viața mea!“ - Medragoniu Grupul Medragoniu-Târtan este cel mai creativ în proteste. Agățat tot pe un carton, de gratii: „Datorită consumului excesiv de produse din carne care conțin un număr ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în închisoare, îi zdrobeam. După șase luni i-am acceptat, apoi m-am împrietenit cu ei. Le-am dat și nume. Favoritul meu era Homer. Îl hrăneam cu firimituri de pâine și mă jucam cu el. Țineam o bucată de sfoară pe care se cățăra. De atunci n-am mai omorât nici un gândac. Cei care mureau în celula mea mureau de bătrânețe. Am primit o agendă cu coperți de piele și gândacii i-au ros colțurile și i-au ciuruit paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bani de la noi, cu condiția să scoți o gazetă de mare tiraj, - și ai scos o gazetuță de seară, numai bună ca să-ți plasezi în redacție ciracii dumitale favoriți! Asta înseamnă că ne-ai mîncat banii! Ne-ai tras pe sfoară! Dar Bogdan-Pitești - care cu banii nemților cumpărase tablouri plătite galantonește lui Luchian, Pătrașcu, Ressu, Iser sau îi cheltuise în ospățuri princiare, sau trimisese lui Alexandru Macedonski, poet famelic împovărat cu o casă de copii, curcani fripți plini cu napoleoni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ressu, Iser sau îi cheltuise în ospățuri princiare, sau trimisese lui Alexandru Macedonski, poet famelic împovărat cu o casă de copii, curcani fripți plini cu napoleoni de aur! - V-am mîncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați închipuit dumneavoastră că un trădător de țară ca mine s-ar fi putut să nu fie dublat de un escroc?” (Beldie, op. cit., pp. 166-167). Momentul 1910. Antiacademismul postimpresionist și critica de artă. Theodor Cornel, Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fi nu un avangardist autentic, ci un avangardist de provincie și de... prisos, condamnat să vegeteze în minoratul unui loc uitat de lume: „În sfîrșit o săptămînă furăm la putere, solicitați, recunoscuți de oficialitate. Apoi lucrurile și-au reluat sfoara. El a plecat petrecut de flori și noi am rămas să putrezim aici. Rester c’est beaucoup mourir, Tristane”. Pe modelul vizitei lui Marinetti, Costin propune o vizită a „marelui” Tzara în România: „Succesul ăsta m-a făcut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Rolul acestui teatru este de a exprima cu ajutorul pantomimei, pentru a fi pe înțelesul tuturor popoarelor cîteva din ideile fundamentale ale sistemului cooperatist elvețian. Această împletire a teatrului cu economia e făcută să ispitească pe artiștii timpului. Perdele, reflectoare, păpuși, sfori, oameni, fonograf - iată mijloacele. În numărul următor vom da scenariul unei pantomime co-op” (nr. 50-51). Însă promisiunea va rămîne... promisiune: prommettre c’est noble, tenir c’est bourgeois. Deschiderea către toate formele de expresie novatoare în domeniul teatrului e constantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un hipopotam! Nu-mi vine să cred că acest Gaston îl are strămoș pe curajosul erou care a reușit să traverseze Alpii pornind la cucerirea Italiei.“ Dar, deodată, o bănuială puse stăpânire pe ea. Nu ne trage oare pe sfoară individul ăsta? Nu prea cunoștea ea legile lui Mendel și Lysenko, dar i se părea ciudat ca primul și ultimul membru al unei familii să se deosebească atât de mult în toate privințele. Dacă erau într-adevăr înrudiți, atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fi plecat Gas-san?“ Trecuse o lună și nu primiseră nici un semn de la Gaston. Bagajul ciudatului străin a rămas mai departe în alcovul din camera lui Takamori. Era neatins. Mă rog, greu să numești bagaj sacul acela din molton legat cu sfoară. Altceva nu mai avea. „De ce naiba ai venit în Japonia, Gas-san?“ Takamori avea senzația că sacul acela de molton ascunde multe enigme și secrete. Tomoe a urcat scările ca o pisicuță. Așa proceda de fiecare dată când voia să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Michael să obțină cea mai bună masă de la restaurant, dar arată de-a dreptul spectaculos. SÎntem pe platforma de la etaj, cu vedere la marea turcoaz, iar vremea, peisajul și Întreaga ambianță sînt perfecte pînă În cele mai mici detalii. Orice sfori va fi fost nevoit să tragă, oricît Îl vor fi costat seara și excursia asta, e sigur că totul merită fiecare bănuț, căci n-am văzut de cînd mă știu un loc mai aproape de imaginea paradisului ca acesta. Pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Am adăugat: - Aici n-o să ai parte de agonia pe care-o dorești, ci de prietenie. I-am făcut un semn servitorului să pună lângă el haina, pâinea, ceva carne și o cană de vin. Drept care și-a smuls mânios sforile de pe el și a început să mă blesteme și să mă insulte. La fiecare injurie a lui, îi răspundeam cu fraze de genul: - Fratele meu, nu vrei pâine? Fratele meu, nu vrei vin? Și, deși mă îmbrâncea, încercam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care și-o scoteau doar atunci când trudeau, înlocuind-o cu scapularul. La brâu aveau o curea lată de piele, de care agățau cosoare și alte ustensile folosite în ocupațiile lor. Atunci când nu lucrau, se legau peste șolduri cu o sfoară. Aveau mereu o glugă care le acoperea nu numai capul, ci și gâtul și umerii. În picioare aveau niște tălpici de piele, legați de picioare și de glezne cu nojițe. Iarna își trăgeau pe picioare niște cizmulițe de lână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În picioare aveau niște tălpici de piele, legați de picioare și de glezne cu nojițe. Iarna își trăgeau pe picioare niște cizmulițe de lână pe care le numeau ciorapi, și apoi își puneau opincile. Dormeau îmbrăcați și nu-și dezlegau sfoara de la brâu. În timp ce benedictinii de la mănăstirile obișnuite făceau o baie pe lună, ei se mărgineau la două pe an, din care pricină miroseau cam urât, deși își spălau deseori hainele, fiecare având câte două rânduri. Era trist să constați cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mister Verità subiectele..., ezită Sasha slab. Deci tipul care o urmărea este fostul soț al Emmei, tatăl Valentinei. Povestea asta o auzise deja. Și nu-i plăcea. Uite cum facem, profesore, Îi spuse Olimpia. Obișnuită de o viață să tragă sfori și să țesă intrigi, Încântată de faptul că tânărul acela educat Îi spunea doamnă, lucru care nu i se mai Întâmplase de ani de zile, continuă: — Eu voi da numărul de telefon secret pe care Îl știu doar băieții, avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care stăpânea Balta Icoanei, în anul 1794, și care poate mai este încă acolo. Era o namilă fioroasă, din cap până-n picioare neagră ca păcura și cu carnea răsucită în toate părțile, precum ar fi fost strânsă în plasă de sfoară și pusă la afumat. Părintele Nicolae, fost Gligore Ionașcu al logofătului, 1806, februarie, 10. Zogru însă n-a citit-o și a uitat cu desăvârșire să se mai intereseze de Gligore. În 1812 a plecat glonț spre Therapia. Era puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Sărindar ori de pe la Capșa, știa că Achile era un bărbat taciturn și neprietenos, dar inofensiv. N-avea prieteni, dar știa să se descurce. Puțini știau că pentru el scrisul era mai mult o ambiție. Moștenise după moartea mamei lui o sfoară de moșie în Argeș, care îi aducea ceva venit, și avea în Lipscani un mic magazin de coloniale. Viața lui era confortabilă și discretă. Se întâlnea cu unul și cu altul, de care avea nevoie, fără să se lege de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața galeș ți-a zâmbit. Dacă melancolia te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l pe sforile trecutului. Dacă nu mai ai cuvinte, Le găsești la capătul viitorului. Plouă Mă plimb pe poteca nesfârșită Și un fior mă cuprinde. Plouă... Mă ascund sub un copac, Dar ploaia mă ia de mână Și mă îmbrățișează... Alerg, dar ploaia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o sfoară roșie pe care s-o lege în jurul unui copac din Mamre, a șoptit o binecuvântare în urechea femeii sterpe și a trimis-o să se consulte cu o Debora specialistă în ierburi. Apoi a venit un negustor care voia noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Rahelei cu Inna, care încremenise acolo și poate am fi adunat împreună pietre frumoase ca să împodobim un altar ridicat în memoria unicei ei fiice. Inna le-a învățat pe femeile din vale să spună numele Rahelei și să înfășoare o sfoară roșie în jurul stâlpului ei, promițându-le că, în schimb, pântecul lor va da numai rod viu. S-a asigurat astfel că numele mătușii mele va trăi mereu în gura femeilor. Dacă Ruben m-ar fi găsit, aș fi văzut blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pungă mare de hârtie și o cheie franceză, ne-a măsurat din priviri, mai aproape, bă, fără frică. N-a mișcat nimeni, eu mă uitam la bocancii muncitorului, un șiret, cel original, era roșu, celălalt, făcut în casă, era din sfoară răsucită, n-a mișcat, deci, nimeni, muncitorul a desfăcut gura pungii și a întins-o spre noi, caramele adevărate, a spus, hai, toată lumea, băgați mâna și luați. Atunci ceilalți s-au apropiat, era o pungă foarte mare, de cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
față, cu toate astea mai aveam în nări mirosul de pământ mucegăit, la început mă mai uitam pe ce pun mâna, că era un vraf de cărți legate cu o curea sau o mulțime de cutii de conserve înșirate pe sfoară, dar apoi am început să scot toate lucrurile, la nimereală, dându-i-le lui Csabi mai departe, m-am oprit din treabă numai când n-am putut urni din loc o canistră verde de benzină, de vreo douăjde litri, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jandarmilor prin intermediul lui Ronan băuturi În care a turnat somnifere! Departe de a-l calma pe Philippe, cuvintele lui Lucas Îi intensificară mînia. - Nu pricepi că PM e cel care v-a drogat oamenii? El e cel care a tras sforile pentru ca ea să iasă! Ea, care se credea mereu cea mai tare, a crezut că voia să-i vorbească despre copii, despre moștenire, despre Dumnezeu știe ce, iar el a ucis-o! - Philippe... Încercă Marie să intervină. Nici măcar n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu se poate! Privi din nou În detaliu trăsăturile desenate, sprîncenele, modul În care creșteau firele de păr, totul confirma neverosimila senzație de ansamblu... Ridică spre Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de aia ne-am lăsat trași pe sfoară de tîmpitul ăla de Morineau. - Stéphane, șopti ea, Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea celui care a scos dosarul necunoscutei din Molène. Leit Morineau. - Nu-mi vine să cred... dar care e legătura Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și eu zâmbetul și simt că încep să mă relaxez. Sunt sigură că Arnold e cel care trage sforile ca să fiu făcută parteneră. Cum sunt la fel de sigură de Ketterman, că el e cel care se va opune. Arnold e rebelul firmei ; cel care încalcă regulile ; cel căruia nu-i pasă de lucruri irelevante precum dezordinea de pe birouri. — Ai primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
m-apucă involuntar râsul. O știu pe Freya de când aveam șapte ani și am fost amândouă la internat. În prima noapte, mi-a zis că părinții ei sunt artiști de circ și că știe să meargă cu elefantul și pe sfoară. Un trimestru întreg am crezut-o și am ascultat povești despre viața ei exotică de copil din lumea circului. Până când au venit s-o ia părinții ei și s-a dovedit că ambii sunt contabili din Staines. Și nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]