4,282 matches
-
Îngraș. Un puști slăbănog ca tine n-are de unde să știe ce-i asta, nu-i așa? La Început, atunci când te-am văzut pe marginea drumului, am crezut că ești gagică. N-am băgat de seamă costumul. Am observat doar silueta. Și m-am gândit: Doamne, ce naiba caută o gagică tânără ca asta la autostop? Nu mă mai simțeam În stare să-l privesc În ochi pe Presto. Începea să-mi fie teamă din nou și mă simțeam foarte incomod. ― Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din populație visează la asemenea transmutații sexuale. Dar clienții veneau la grădina noastră subacvatică În fiecare noapte și se Înghesuiau În cabine ca să ne privească. După Sirena Melanie venea Ellie și Țiparul ei Electric. Țiparul nu se vedea de la Început. Silueta care se cufunda În adâncimile de acvamarin părea să fie o fată subțirică din Hawaii, Îmbrăcată cu un costum de baie din nuferi. Înotând, Își scotea sutienul și rămânea fată. Dar când se punea În cap, Într-un grațios balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fațete arctice. Când vorbea, observai cum i se Întinde pielea peste acei pomeți și cum se adâncește Între maxilare, observai masca strâmtă a pielii ca de zână, cu ochii albaștri străpungându-te de deasupra. Și apoi mai era și silueta ei, sânii de doică, abdomenul de campioană la Înot, picioarele de atletă sau de dansatoare la Martha Graham. Chiar și dezbrăcată, Zora părea femeie În toată regula. Nu exista nici un semn vizibil că nu avea nici uter, nici ovare. Sindromul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de ceramică japoneză și privind În sus, la Zora, cu ochii mei mari, plini de speranță, curioși și atenți. Cum aveam părul scurt, ochii mei păreau acum și mai mari, mai mari chiar decât ai sfinților din icoanele bizantine, acele siluete care urcă pe scara raiului, privind În sus, În vreme ce tovarășii lor cad Înspre diavolii fioroși de dedesubt. După toate necazurile, nu era oare dreptul meu să mă aștept la o formă de răsplată sub forma cunoașterii sau a revelației? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Snyder. Deși nu ne asemănam deloc, Zora sublinia Întotdeauna solidaritatea noastră. Ne luptam cu aceleași prejudecăți și neînțelegeri. Mă bucura acest lucru, dar Zora nu mi-a fost niciodată ca o soră. Nu Întru totul. Eram tot timpul conștient de silueta ei de sub halat. Mă plimbam de colo colo, ferindu-mi privirea și Încercând să nu mă holbez. Pe stradă lumea mă lua drept băiat. Capetele se Întorceau după Zora. Bărbații o fluierau. Dar ei nu-i plăceau bărbații. Numai lesbienele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dată, Sourmelinei Îi destăinuiseră aici secretul lor. Și acum fiul lor, care nu-l aflase, se oprea În spatele gării, tot În taină. O scenă de genul acesta, cu o acțiune de răscumpărare, cere o atmosferă de film de acțiune: umbre, siluete sinistre. Dar cerul nu coopera. Era una dintre nopțile noastre roz. Aveau loc foarte des, În funcție de temperatură și de nivelul poluării din aer. Când În aer erau suficiente particule, lumina de pe pământ era captată și rflectată Înapoi și Întreg cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum, jumătate mai târziu. Cum de nu se gândise la asta Înainte? Ce naiba era cu el? Era prea stresat... Totuși tatăl meu nici nu ajunsese bine pe peron, când Împietri. La mai puțin de douăzeci de metri de el, o siluetă Întunecată, cu o căciulă lunguiață, băga mâna În pubela de gunoi. Lui Milton Îi Îngheță sângele În vine. Nu știa dacă era cazul să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
explozie de note muzicale. Vechile magazine de chilipiruri și cofetării erau acum Închise: Kresge’s, Woolworth’s, Sanders Ice Cream. Afară era frig. Erau foarte puțini oameni pe stradă. La un colț stătea un bărbat cu un aer impenetrabil, cu silueta profilându-i-se artistic pe cerul hibernal. Haina de piele Îi ajungea până la glezne. Pe ochi avea niște ochelari de soare de motociclist, a căror bandă elastică Îi Înconjura figura impunătoare, cu maxilare prelungi, iar În vârful capului era proțăpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
este heathen, „păgîn“. Cuvîntul de la mijlocul ultimului vers din fiecare strofă a imnului Statelor Unite (O’er the land of the free and the home of the brave), care marchează cea mai Înaltă notă a melodiei. Saluki - ogar persan, cu o siluetă de o mare frumusețe, folosit la vînătoarea de gazele. Dorothy Hamill - triplă campioană a Americii, campioană mondială și campioană olimpică la patinaj artistic, personaj care pentru americani Întruchipează frumusețea, grația și măiestria artistică. În limba germană În original. TÎrfe (germ.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a scăpat de obezitate, care devenise o epidemie cu câțiva ani înainte. Acum o înlocuise cu malnutriția. Grozav! Cei mai grăbiți erau elevii. Îți puteai da seama care sunt după imensele ghiozdane pe care le cărau în spinare și prin silueta lor, incomplet dezvoltată. Un gard înalt de vreun metru jumătate reprezenta granița dintre trotuar și terenul școlii. În spatele său, o grădină mică, populată în principal de buruieni și arbuști, se întindea pe o distanță de zece metri. Prin ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un pic atmosfera încremenită a cancelariei în care, cu câtva timp înainte, unele cărți au fost date pe față, făcând astfel obiectul primei lupte pentru putere internă. Oare câte vor mai urma? În pragul ușii stăteau două fete înalte, cu siluete de invidiat și trăsături diferite ale feței. Cea din stânga, pe numele ei Marcela Plumbariu, avea părul lung până la umeri, dar și-l ținea mereu într-o coadă. Culoarea naturală a podoabei capilare era brunet, dar acum era vopsit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
le prindeam când mă plimbam cu pași mici, îmi confirmau faptul că în școală deja se știa că cineva se ducea și venea cu niște roabe mari de la parter la etajul unu. Uitându-mă pe geam, am putut vedea multe siluete ambigue în lumina confuză ce scăpa prin geamurile școlii. Probabil au fost atrași de prezența misterioasă a străinilor. Ce era mai uimitor era faptul că îi vedeam, poate nu tot pe aceiași elevi, întorcându-se cu brațele pline de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cel puțin așa mi se părea, căci erau foarte incomode de dus, dat fiind că se opreau din când în când pentru a le schimba poziția, după care porneau din nou. Printre ei, se plimbau, cu mult mai multă viteză, siluete mai bine făcute decât corpurile încă plăpânde ale elevilor, ducând roabele încărcate. Era noapte, așa cum e noaptea în Ieșiron. Câteva triluri triste ale celor puține păsări care mai existau și care mai îndrăzneau să iasă din cuiburile lor se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei s-a suprapus o altă imagine. Într-o fracțiune de secundă văzui un Arvon Mircea mult mai tânăr în fața unei table negre pe care era desenat ceva, l-am văzut pe Orande jucându-se cu tatăl său și o siluetă într-un minunat costum negru ce atingea elegant pământul, asemeni unui fulg plimbat de adierea rece a vântului... Durere! O durere m-a săgetat în acel moment în frunte. M-am dat câțiva pași în spate. Noaptea răcoroasă mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Deși totul părea amorțit, dealul pe care era situat liceul părea mai plin de activitate ca oricând, și motivul îl găsii curând. Pe lângă acea imensă clădire, și spațiul din jurul ei, pe o rază de cel puțin cincizeci de metri, erau siluete îmbrăcate în negru. La început rare, dar cu cât mă apropiam de școala unde învățam, cu atât deveneau mai dese și mai apropiate, dar parcă și mai amenințătoare. Incidentul de ieri a ajuns la urechile guvernanților și aceștia au decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Împărăției. Guvernul a pus mâna pe proiect imediat și de atunci tot încearcă să facă la fel, dar fără prea mult succes. Elevii noștri erau mai buni decât specialiștii lor de doi bani! Acum, în grădină, am putut vedea clar silueta călăuzei. Era un elev, căci părea a avea cel mult doisprezece ani, și era destul de scund pentru câți ani îi dădeam eu. Avea cel mult un metru și jumătate. Deși era mic, se mișca rapid, căci îmi era cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Al șaptelea unde-i? Mort! Am ridicat pentru o clipă capul să mă uit. Era să fiu omorât pentru a doua oară în cinci minute! Gloanțele zburau pretutindeni! Cu toate astea, am zărit ceva. Prin praful alb se distingea o siluetă întinsă pe pământ. Avea pe cap o cască simplă și era îmbrăcat într-un costum de un verde cenușiu pe umerii căruia se găsea un cerc negru, iar în interiorul lui era centrat un pătrat alb. TEG! Era la baza baricadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era cel puțin a cincea oară cînd se Întîlneau. Prima dată, bărbatul se oprise brusc, și fața i se luminase ca sub efectul unei jubilări. Voise să deschidă gura, ezitase, În timp ce comisarul, Încruntat, se străduia zadarnic să și-l amintească. Silueta și fața i se păreau familiare. Dar cine naiba putea să fie? Unde Îl mai Întîlnise pe insul acela ilar și pe nevasta lui parcă făcută din marțipan colorat? — Zău că nu-mi dau seama... Dar nu avea nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ori, zîmbetul lui vag exprima mulțumirea, firește, dar și parcă o ironie tristă. — Poartă șalul alb... Străbătînd zilnic, la aceleași ore, aleile parcului și malurile rîului Allier, bulevardele Împînzite de plante, străzile Înțesate de lume sau pustii, descoperiseră cîteva chipuri, siluete, care făceau deja parte din universul lor. Oare nu toți executau aceleași gesturi la aceleași ore ale zilei, și nu doar În jurul izvoarelor pentru a bea veșnicele paharele de apă? Privirea lui Maigret remarcă pe cineva În mulțime și deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
zile! Unii făceau comentarii. Se pare că e vorba de o crimă pasională... — Haida-de! Avea aproape cincizeci de ani... La primul etaj, În spatele geamului, se zărea fața cuiva cu păr negru, nas ascuțit, și, uneori, În planul secund, se ghicea silueta unui bărbat Încă tînăr. Ușa era albă. Pe stradă trecea mașina lăptarului, care se oprea aproape În fața fiecărei case. Comisionarul se apropie de ușa albă, cu o sticlă de lapte În mînă. Polițistul Îi spuse ceva, dar lăptarul dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
așeză alături și pe a lui, o pălărie de paie, pe care soția i-o cumpărase În același timp cu haina de mohair și de care Îi era puțin rușine. — Intrați, șefule... O voce veselă, familiară, o față și o siluetă pe care Maigret le recunoscu imediat. — Lecoeur! Nu se mai văzuseră de cincisprezece ani, de cînd Désiré Lecoeur, atunci inspector, Încă făcea parte din echipa lui Maigret de la Poliția Judiciară. — Ei da, șefule, așa Îmbătrînește omul, face burtă și Înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mai tîrziu, și Hélène a venit la Marsilly pentru partaj. Nu era mare lucru de Împărțit. Prăvălia nu făcea doi bani. — Cu ce se ocupa sora dumneavoastră la Paris? Mairget o observa tot timpul cu mare atenție, evocînd În minte silueta și chipul moartei. Cele două femei nu semănau prea mult, iar Francine nu avea fața lungă și ochii negri ai surorii sale. Ea avea ochii albaștri și părul de un blond poate accentuat prin vopsire, pentru că, În față, avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mate. Era ora teatrelor, cazinourilor, cinematografelor. Oamenii ieșeau din hotel, din pensiune, din camerele Închiriate, unde luaseră o gustare, fiecare grăbindu-se spre direcția aleasă. Mulți se mulțumeau cu scaunele de fier galbene cu profil romantic, iar Maigret căutase instinctiv silueta dreaptă și demnă, fața prelungă, bărbia ridicată, privirea nostalgică și dură totodată. Hélène Lange murise și, Într-o cameră de hotel, Francine discuta probabil cu amantul ei despre locul unde să-și Înmormînteze sora. Undeva În oraș, un om cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pipa și dădu pagina ziarului la știrile locale. Se Încruntă văzîndu-și poza pe două coloane, o fotografie pe care nu o cunoștea, făcută fără știrea lui, În timp ce bea un pahar cu apă. LÎngă el, se zărea aproape un sfert din silueta soției sale și, În spate, mai neclar, două-trei fețe anonime. Maigret anchetează? Din discreție, n-am semnalat cititorilor noștri prezența printre noi a comisarului Maigret, care se află la Vichy nu În interes profesional, ci pentru a profita, ca multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
semănară perfect cu cele făcute În fiecare dimineață, iar cînd doamna Maigret apăru Îmbrăcată În taior roz, se Îndreptară cît se poate de normal spre scară. — O zi bună! Era inevitabilul salut de dimineață al patronului. Maigret zărise deja două siluete pe trotuar și strălucirea obiectivului unui aparat fotografic. — Vă așteaptă de o oră. Nu sînt cei de la La Montagne, unde scrie de dumneavoastră În dimineața asta, ci de la La Tribune, din Saint-Etienne. Omul cu aparatul foto era Înalt și roșcovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]