2,705 matches
-
sărbătorit în 2004 600 de ani de existență. De asemenea, orașul găzduiește Universitatea Politehnică Torino și Institutul European de Design. Câteva case de editură italiene au sediul la Torino, printre care UTET, Einaudi, Bollati Boringhieri. La Torino se află orchestra simfonică națională a Radioteleviziunii Italiene. La Torino se află multe colecții de artă importante: opere ale artiștilor italieni Leonardo da Vinci, Antonello da Messina, Beato Angelico, Andrea Mantegna, dar și ale unor artiști străini precum Van Eyck, Rembrandt și Van Dyck
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
de amanta sa, mamă a celor trei copii ai săi, iar în 1848 s-a stabilit la Weimar, alături de prințesa Sayn-Wittgenstein. Atenția sa a început să se concentraze pe compoziție și, în special, pe creerea unei noi forme muzicale, poemul simfonic. În anul 1861, Liszt s-a mutat la Roma. Din 1869 s-a întors cu regularitate la Weimar, unde a avut numeroși elevi, mai târziu acceptând să predea muzică la Budapesta, unde era privit ca un erou național. Franz Liszt
Franz Liszt () [Corola-website/Science/299317_a_300646]
-
2)”. La începutul anului 1992, ulterior terminării turneului național, Nicu Covaci împreună cu Dan Chișu au pus bazele următorului proiect al formației: noul album „SymPhoenix/Timișoara”. Acesta urma să fie realizat la un nivel superior celor anterioare, prin cooptarea unui grup simfonic (Orchestra Filarmonicii din București) și a două grupuri vocale („Song” și „Grupul de «popi»”). Dan Chișu a reușit să îi aducă la București și să îi cazeze acolo, "„într-o perioadă cumplită de iarnă”", pe Mani Neuman — care va fi
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York - d. 11 iulie 1937, Los Angeles) a fost unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Reușind să reunească elementele de jazz simfonic cu muzica ușoară, Gershwin a compus atât pentru teatrele muzicale de pe "Broadway" cât și pentru sălile de concert clasic. S-a bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii ("songs"), interpretate de cei mai cunoscuți instrumentiști și cântăreți americani că
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
cu titlul de "femeie a curajului" în anul 2014. A fost numită cetățean de onoare al orașului său natal - Liov și a fost propusă pentru titlul de "Erou al Ucrainei" de Parlament. Este o cântăreață, compozitoare, producătoare, dirijoare de orchestră simfonică, pianistă, dansatoare, actriță, și activist social. Își scrie, compune și produce propriile cântece și videoclipuri. Din data de 28 decembrie 1995 este căsătorită cu Oleksandr Ksenofontov, un important producător din Ucraina. Împreună au înființat studioul "Luxen" în anul 1993 unde
Ruslana () [Corola-website/Science/298948_a_300277]
-
o scoală atașată Conservatorului Ucrainean studiind pianul ca instrument principal. Apoi, Ruslana a intrat la Institutul Muzical de Stat din Livoi, la facultatea de cor și dirijor. Atunci a hotărât că muzica ei va cuprinde atât sound modern cât și simfonic. După ce a absolvit liceul de muzică din orașul Liov a fost admisă la Conservatorul ucrainean unde a obținut două diplome, una de pianist și cealaltă de dirijor profesionist. În anul 1993 și-a întâlnit viitorul soț, Olexandr Ksenofontov, în culisele
Ruslana () [Corola-website/Science/298948_a_300277]
-
din Strasbourg, Karlsruhe, Freiburg și Basel (100.000 de studenți și cea mai mare concentrație de cercetători din Europa). complexe de cinema, în cursul anului având loc nenumărate evenimente culturale. La Filature este un loc cultural unic, care adăpostește Orchestra Simfonică din Mulhouse, Opera Națională și mai multe săli de spectacole. cele mai importante sporturi practicate fiind: fotbalul, handbalul, hocheiul pe gheață, natația și voleiul. celebra colecție Schlumpf, Electropolis - cel mai important muzeu din Europa consacrat energiei electrice, Muzeul Căilor Ferate
Mulhouse () [Corola-website/Science/297743_a_299072]
-
de ani de existență, la pupitrul dirijoral al corului s-au aflat pe rând nume ca: Elena Vicică, Therodor Carțiș, Nicolae Vicleanu, Eugenia Văcărescu și Voicu Popescu. Activitatea sa cuprinde peste 50 de turnee, numeroase concerte "a capella" și vocal - simfonice, înregistrări, filmări și premii recunoscute internațional. A concertat alături de orchestre renumite precum Orchestra Națională Radio, Orchestra de Cameră Radio, Orchestra Filarmonicii George Enescu, Filarmonica din Munchen, Orchestra de Stat Bavareza,și sub bagheta unor mari maeștri români și străini ca
Corul de Copii Radio () [Corola-website/Science/297769_a_299098]
-
Montréal, Cirque du Soleil, un circ netradițional, fără numere cu animale, în care trapeziștii, jonglerii și acrobații de toate felurile creează un spectacol în rapidă mișcare, aproape magic, un spectacol al culturii francofone în America de Nord. În lumea muzicii clasice, Orchestra Simfonică din Montréal, cu dirijorul său Kent Nagao, se bucură de un renume mondial. Între interpreții canadieni faimoși s-a numărat și virtuozul pianist Glenn Gould, de curând dispărut din viata. Țara se fălește cu mai multe companii de operă, în
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
acestea au fost realizate: în 1997, cu ajutorul tehnologiei s-a pus în scenă un concert extraordinar numit "Elvis în Concert '97" în Memphis la Mid-South Colloseum. Elvis a fost acompaniat de peste 30 dintre foștii săi colegi de turnee împreună cu Orchestră Simfonica din Memphis. Ulterior, în 1999 a avut loc un turneu și în Europa. Sute de discuri de aur sau platina primite pentru numărul record de discuri vândute (peste un miliard), 14 nominalizări la premiile Grammy, dintre care trei câștigate (pentru
Elvis Presley () [Corola-website/Science/297788_a_299117]
-
de preludii corale pentru orgă cu puțin timp înainte de moartea sa, care au devenit astăzi o parte importantă din repertoriul standard al orgii. Brahms nu a compus niciodată vreo operă, nici nu s-a folosit vreodată de forma de poem simfonic caracteristică secolului al XIX-lea. Brahms era un adept înverșunat al muzicii absolute - muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem simfonic. Pentru o listă de lucrări, vezi Listă de compoziții de
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
nici nu s-a folosit vreodată de forma de poem simfonic caracteristică secolului al XIX-lea. Brahms era un adept înverșunat al muzicii absolute - muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem simfonic. Pentru o listă de lucrări, vezi Listă de compoziții de . Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalți compozitori romantici. În casa compozitorului, un bust de marmură a lui Beethoven privea în jos spre locul unde compunea
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
Muzeu al Artelor Frumoase, un Muzeu de Artă Contemporană, diferite muzee de istorie (cum este McCord și Pointe-à-Callière), de artizanat sau muzee specializate. Complexul din "Place des Artes" adăpostește Muzeul de Artă Contemporană, câteva teatre, Opera din Montreal și Orchestra Simfonică. Complexul olimpic din estul orașului include un modern muzeu ecologic ("Biodome"), un insectar și a doua cea mai mare grădină botanică din lume. Poreclit "Cetatea sfinților", Montreal este faimos pentru frumoasele sale biserici. Sunt patru biserici romano-catolice: Catedrala "Marie-Reine-du-Monde", Bazilica
Montréal () [Corola-website/Science/297833_a_299162]
-
mlăștinoase, chiar sub Ainola. El a savurat îmbobocirea primăverii la fel de mult ca aromele și culorile toamnei"". Anul 1926 a adus un declin al compozițiilor sale după "Simfonia a șaptea", acesta a compus doar câteva opere majore, cum ar fi poemul simfonic "Tapiola" și muzica incidentală pentru piesa lui William Shakespeare Furtuna. În ultimii 30 de ani ai vieții sale, Jean Sibelius a evitat să vorbească despre compozițiile sale. Există dovezi substanțiale că Sibelius a lucrat la Simfonia a opta. În 1931
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
baza renumelui său în Finlanda. Din prima perioadă de creație a lui Sibelius, numită "romantico-națională", face parte și lucrarea „Finlandia” op. 26. Reputația lui internațională a început să se contureze în Germania, dar înainte de acest moment, el a însoțit orchestra simfonică din Helsinki, dirijată de Robert Kajanus, în 1900, la Paris. În 1901 participă împreună cu Richard Strauss la Heidelberg, la cel de-al 37-lea festival al „Societății muzicienilor germaniˮ, iar în 1903 se află pentru prima oară, din cele șase
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
cvartetul de coarde Voces Intimae op.56, unica partitură de muzică de cameră de mare anvergură a compozitorului. Cu ocazia singurei lui călătorii în Statele Unite (1914), chiar înaintea declanșării primului război mondial, Sibelius compune unul din cele mai frumoase poeme simfonice ale sale, Oceanidele op .73. În timpul războiului, călătoriile se limitează la zona Peninsulei Scandinave. La 8 decembrie 1915, la împlinirea a 50 de ani a compozitorului, la Helsinki are loc prima audiție a primei versiuni (în patru părți) a Simfoniei
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
profunzimile ei statice, niciodată sinonime cu imobilitatea totală, izbucnește o considerabilă forță motrică. Succesiunea celor șapte simfonii ale lui Sibelius oferă ocazia de a observa evoluția stăpânirii ideii de mișcare și a autodisciplinei sale. Sibelius declara că ""ceea ce este esențialmente simfonic este curentul irezistibil care parcurge întregul, și aceasta prin opoziție cu pitorescul"." În calitate de simfonist, Sibelius, ca și Mahler, nu renunță la tonalitate, iar procedeele atât de eficace la care a recurge pentru a asigura continuitatea dinamică, integrând-o unei lentori
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
tip orchestrală, deși cu fiecare joc ea suferă mici modificări de stil. Aproape toată muzica din Tomb Raider a fost creată cu ajutorul tehnologiei electronice (instrumente și sintetizatoare electronice), totuși muzica din a fost compusă cu ajutorul unei orchestre adevărate, respectiv Orchestra Simfonică din Londra. Ideea de "Tomb Raider" a fost extinsă dincolo de limita unui joc video, aducând în 2001 filmul iar în 2003 urmarea acestuia, , amândouă având ca protagonistă pe actrița Angelina Jolie. Se zvonește apariția unui nou film Tomb Raider în
Tomb Raider (serie) () [Corola-website/Science/298448_a_299777]
-
compozitor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini face progrese. În martie 1876 asistă în orașul Pisa la o reprezentație cu opera "Aida" de Giuseppe Verdi și din această clipă visează să devină compozitor de opere. În același an compune un Preludiu simfonic, doi ani mai târziu un Motet și un ""Credo"", cu a căror execuție obține un oarecare succes. În toamna lui 1880 pleacă la Milano, unde - cu sprijinul financiar din partea reginei Margherita a Italiei - se înscrie la Conservator, avându-l ca
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
marilor forme ale muzicii europene. Sunt prezente elemente ale unor orientări neorenascentiste și neobaroce (în prima perioadă de creație); pentru ultima perioadă este caracteristică orientarea spre eterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică și concertantă" "Muzică instrumentală de cameră" "Muzică corală" "Lieduri"
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
(n. 22 decembrie 1894 București - d. 4 martie 1974, București) a fost un compozitor român, membru corespondent al Academiei Române. A fost compozitor și profesor universitar (1948-1959), apreciat ca unul din creatorii muzicii simfonice și de cameră în România de inspirație folclorică. A compus 10 simfonii, baletele "Taină" și "Luceafărul", muzică de cameră și instrumentală. În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A fost distins cu titlul de „Maestru emerit al artei
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Rom. (1949), Premiul de Stat (1954), Ordinul Meritul Cultural cls. I (1969). Creație MUZICĂ DE TEATRU • Cenușăreasa, opus 11 (1929), feerie în 2 acte (cântece, coruri, balet), textul de Cecilia Hallunga, premiera la Iași, 1930, Teatrul Național, Carol Nosek (Suita simfonică Cenușăreasa, primă audiție, București, 9 noiembrie 1930, Filarmonică, George Georgescu, Orchestra RTV, Emanuel Elenescu); • Taina, opus 17 (1932), balet în 3 acte, libretul de Maria de Saxa Coburg, premiera București, 8 februarie 1936, Opera Română, Ionel Perlea (Cântec indian, pian
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
și orchestră; Cantata festivă, opus 53 (1950), cor mixt și orchestră, versuri de Maria Banuș, București, 5 noiembrie 1950, Filarmonică, George Georgescu; Prind visele aripi, opus 86 (1959), cantată pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri de Maria Banuș. MUZICĂ SIMFONICĂ • Suita nr. 1 pentru orchestră, opus 2 (1924), primă audiție, București, 26 ianuarie 1925, Filarmonică, George Georgescu (versiunea I-a); idem, 1926 (versiunea a II-a); Trei tablouri simfonice, opus 3 (1925), primă audiție, București, 8 februarie 1926, Filarmonică, George
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri de Maria Banuș. MUZICĂ SIMFONICĂ • Suita nr. 1 pentru orchestră, opus 2 (1924), primă audiție, București, 26 ianuarie 1925, Filarmonică, George Georgescu (versiunea I-a); idem, 1926 (versiunea a II-a); Trei tablouri simfonice, opus 3 (1925), primă audiție, București, 8 februarie 1926, Filarmonică, George Georgescu; • Simfonia nr. 1 de cameră, opus 5 (1926), București, 1949; idem, București, 1969, primă audiție, București, 30 octombrie 1927, Filarmonică, Hermann Scherchen; • Legendă pentru orchestră, opus 6 (1926
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]