4,200 matches
-
cu care are de-a face generalul Stumm. Acesta a găsit Într-adevăr mijlocul de a se orienta dacă nu printre toate cărțile lumii, măcar printre milioanele de cărți pe care le conține biblioteca sa. Tehnica lui, de o mare simplitate, e la fel de ușor de aplicat: Cum eu tot nu voiam să-i dau drumul, și-a Îndreptat dintr-odată tot trupul, ca și când ar fi crescut de-a dreptul din pantalonii care bâțâiau pe el, și-mi zice cu o voce
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră atât de măsurată și stilurile strălucitoare sau extrem de complexe elaborate din toate direcțiile. Părea că ușurința, claritatea, simplitatea s-au Întors printre noi. Sunt zeițe care plăceau majorității. Era de Îndată Îndrăgit un limbaj ce putea fi gustat fără a reflecta prea mult la el, care seducea printr-o aparență atât de naturală și a cărui limpezime, fără
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Încredere cu cât a fost el Însuși implicat În evenimentele pe care le povestește și pare prea puțin Înclinat spre lingușeala celor mari. Al doilea exemplu este Philippe de Commines, pe care nu mai contenește să-l elogieze, admirându-i simplitatea limbajului, puritatea narațiunii și absența vanității. A treia evocare are În vedere Memoriile lui du Bellay, autor la care apreciază faptul că a ocupat funcții de răspundere, dar pentru care se teme că ar pleda În favoarea regelui. Citindu-și notele
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Înflorit, pe dinăuntru lac Împuțit”.) „Veșmintele costisitoare sunt dovada sărăciei spiritului nostru.” (Sf. Bernard) „Toate gătelile nu fac decât să ascundă defectele: adevăratul triumf al frumuseții constă În a străluci prin ea Însăși”. (J.-J. Rousseau) Adevărata distincție o dă simplitatea. (Așa cum frumosul din natură nu cunoaște expresii complicate sau emfatice, la fel, frumosul din comportamentul uman este dat de atitudinile sincere și firești, proprii bunului-simț din gândirea și simțirea persoanei În cauză.) E destul să ai bun-simț, restul vine de la
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o face, o face în mod organizat, colectiv. Este un fiu bun și-și iubește mult părinții renegați, este supus și leal (într-adevăr, deseori își amintește cu o afecțiune prost mascată de familia sa adevărată). Poate datorită bunătății și simplității sale (înspăimântătoarea sa vulgaritate de limbaj este de natură socială, nu personală) și-a câștigat stima și prietenia lui Marco Pannella, care a scris prefața acestei cărți. Prefața de zece pagini a lui Marco Pannella este, în sfârșit, textul unui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
intelectual de aceeași cultură, sărind peste cultura „claselor inferioare”, văzută, mai întotdeauna, ca o realitate despre care pot vorbi doar „ceilalți”. „Autoapărarea” lui Camon este foarte frumoasă, repet; scrisă în „jargon”, este adevărat, dar în același timp cu spontaneitate și simplitate (după cum cere destinația sa practică). Pledoaria acuzatului care se apără valorează - într-un alt univers cultural - cât pledoaria bătrânei rude biblice care îl acuză. Conține același fanatism și aceeași incertitudine existențială: rușinea de a fi țăran. În cele din urmă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
zorile, nu apa vântului, / ci chipul de alt somn al pământului”. Poezia pendulează între două polarități: „aur” și „scrum”, primul fiind simbol al voluptății de a gusta clipa, iar celălalt al melancoliei de a contempla trecerea. M. agreează firescul și simplitatea, expresia armoniei clasice ori folclorice. A publicat și literatură pentru copii. Astfel, Orarul păstrăvului și al mierlei (1982) este un roman al mărturisirii autobiografice, care uzează, într-o manieră accesibilă, de liric și poematic. Scriitorul recompune pitorescul localității natale când
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
de toamnă, Cântec peste umăr, Sfârșit de poem ș.a. cristalizează blândețea franciscană a impresiei și o muzicalitate subtextuală: „Și dac-ar fi mai liniște în mine,/ Tristețea ar putea să se audă” ( Liniște grea). Spiritul acestei poezii, care mizează pe simplitatea nu lipsită de o nuanță de frondă a expresiei, continuă în culegerea Întâlnirea cu focul. Tema morții, prezentă și anterior, este contextualizată aici prin experiența războiului. „Mai mult poet decât ostaș” (Cântec la Odesa), cel ce scrie în carnetul său
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
sensibilității sale, ca „poet al unei noi georgice”, „glas original, mai ales în cântecele dedicate pământului și plantelor” (Emil Manu). Dicțiunea poetică păstrează discret legătura cu modernismul, însă vizează mereu, dincolo de asociația contrastivă și imaginea epatantă, densitatea senină, transparentă și simplitatea spontană, muzicală. În acest sens, reprezentative pentru efigia poetului sunt și versurile din Ultima pălărie (1984). SCRIERI: Odihna neagră, cu un portret de M. H. Maxy, București, 1936; Muntele ascuns, Iași, 1938; Întâlnirea cu focul, cu un portret de Eugen
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
și compasiunea față de oameni în vremuri de restriște. Regina încurcăturilor (1993) reia texte mai vechi, dar abordează teme sau situații mai noi, integrate în aceeași viziune ironic-înțelegătoare. Optimiștii înfrânți (1994) marchează o schimbare de ton: balansul ironie-grotesc este echilibrat de simplitatea uneori extremă cu care naratoarea se înfățișează pe sine însăși într-o lume aflată în schimbare și degradare. Este confesiunea unei femei care a traversat trei epoci istorice (de la încă binele din ’44 până la bulversarea postdecembristă), vorbind despre câte a
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
rurale din Muscel, ai cărei reprezentanți de seamă, familia Solomon, se înalță și decad odată cu prăbușirea civilizației rurale sub comunism, și de frescă istorico-sentimentală. Apar aici personaje izbutite, contaminate poate de diverse modele (Slavici, Rebreanu, Preda), lăsate să evolueze în simplitatea lor complexă: Solomon, Vinița, femeia care nu și-a iubit soțul niciodată și a cărei dragoste și-o revarsă întreagă asupra copiilor, murind în cele din urmă, ca și bărbatul ei, înfrântă, neîmplinită; copiii lor, covârșiți de reacții sufletești intense
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
Însă capul moare mai devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine” (Pasărea tăiată). Poemele, în linia unui expresionism întunecat, au uneori o expresivitate frustă, alteori o simplitate și o ingenuitate ambiguă, de joc de copii. Structura este adesea narativă, dar narațiunea nu este decât veșmântul unei alegorii, al cărei sens rămâne obscur sau poate fi doar unul din semnele neliniștitoare ale absurdului. Al doilea volum, Către Ieronim
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
luminează visând. // Se preface numai că e piatră albă / Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-ți fie frică, / De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă, / O pojghiță de gheață se ridică” (Să bem vinul de nuntă). Poeta regăsește simplitatea și directețea din versurile de debut, acum cu o tendință spre abstractizare și obiectivare, în câteva panouri alegorice ce par tablouri chagalliene. Ardere de tot (1976) este un volum de tranziție, mai monoton, în care emoția se convenționalizează, iar expresia
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
mult mai simplu de analizat efectele pe care le aveau variabile precum Îngrășămintele, precipitațiile și stârpirea buruienilor asupra unor arbori de aceeași vârstă și aparținând aceleiași specii. Era cel mai bun laborator silvicol ce se putea imagina În acea vreme. Simplitatea acestei păduri a făcut posibilă pentru prima dată evaluarea unor noi tipuri de management forestier, În condiții aproape experimentale. Deși pădurea uniformă și aranjată geometric era menită să faciliteze administrarea și scoaterea copacilor tăiați, ea a devenit În scurt timp
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
deosebit de complex ce include formarea solurilor, aportul de substanțe nutritive și relațiile simbiotice dintre ciuperci, insecte, mamifere și floră - aspecte ce nu erau și nu sunt nici acum pe deplin cunoscute. Consecințele au fost dramatice și majoritatea lor se datorează simplității extreme a pădurii amenajate științific. Numai un tratat cuprinzător de ecologie ar putea aborda cum se cuvine acest subiect și indica ce anume nu a funcționat. Vom menționa aici câteva din principalele efecte ale simplificării, pentru a arăta cât de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
simplu” În acest context este atât relativă, cât și una care ține de perspectivă. Sistemul de proprietate modern este mediat de stat și, În consecință, nu este descifrabil decât de către cei care au suficientă pregătire și cunosc legile. Relativa sa simplitate dispare În ochii celor care nu pot sparge codul, tot așa cum și cutuma este obscură pentru cei din afara comunității. Obiectivul fiscal sau administrativ spre care aspiră toate statele moderne este acela de a măsura, codifica și simplifica proprietatea funciară cam
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cel puțin la fel de important ca și adaptarea la epoca mașinismului. „Arhitectura”, insista el, „este acea artă superioară tuturor celorlalte care atinge o stare de măreție platonică, de ordine matematică, de contemplare, de receptare a armoniei ce domnește În relațiile emoționale”. Simplitatea formală și geometrică și eficiența funcțională nu erau două obiective distincte Între care trebuia găsit un echilibru. Dimpotrivă, prima era o condiție pentru obținerea celei de-a doua. Le Corbusier și-a asumat el Însuși sarcina de a inventa orașul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
găsit un echilibru. Dimpotrivă, prima era o condiție pentru obținerea celei de-a doua. Le Corbusier și-a asumat el Însuși sarcina de a inventa orașul industrial ideal, În care „adevărurile generale” de la baza epocii mașiniste să fie exprimate prin simplitate grafică. Rigoarea și unitatea acestui oraș ideal impuneau acceptarea unui număr cât mai mic de concesii făcute istoriei orașelor existente. „Trebuie să refuzăm orice compromis, fie el cât de mărunt, În favoarea situației prezente, care este una de haos”, scria el
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
făcea referire cu atâta drag - locomotiva, avionul și automobilul - aveau forme rotunjite sau eliptice, fără unghiuri drepte (forma lacrimii fiind cea mai aerodinamică). Cât despre știință, aceasta consideră orice formă ca fiind geometrică: trapezul, triunghiul, cercul. Dacă singurul criteriu era simplitatea sau eficiența, de ce să nu fi preferat cercul sau sfera - având În vedere că, În cazul acesteia din urmă, unei suprafețe date Îi corespunde volumul maxim - În locul pătratului sau dreptunghiului? Natura, după cum pretindea Le Corbusier, poate să fie matematică, Însă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
planuri de rețea rutieră se poate face În termeni de eficiență relativă. O asemenea logică este extrem de justă dacă acesta este obiectivul pe care ni-l propunem atunci când construim un drum pe respectiva distanță. Să remarcăm totuși că la această simplitate se ajunge neglijând numeroase alte scopuri pe care le-ar putea avea șoselele: posibilitatea de a face călătorii În scop turistic, frumusețea estetică sau interesul vizual, facilitarea transportului de mărfuri grele etc. Criteriile strict legate de eficiență pun, așadar, În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
părea să fie ferm convins că formele cele mai eficiente vor fi Întotdeauna de o limpezime și o ordine clasice. Mediile fizice pe care le-a proiectat și construit el erau, ca și Brasília, caracterizate de armonie globală și de simplitatea formelor. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, ele nu reușeau să fie locuri În care oamenii să-și dorească să trăiască și să lucreze. Tocmai acest eșec al modelelor urbanistice generale o preocupa pe Jacobs. Concepția urbaniștilor cu privire la ce Înseamnă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
proiectarea de cartiere multifuncționale proiectarea de cartiere unifuncționale orașe geometrice ca ordine spațială formală grila ca bun standard În lizibilitatea de sus miniaturizarea și redezvoltarea Parisului idealul utopic al orașe extrem-moderniste perspectiva aeriană asupra capitale administrative estetica segregarea funcțională În simplitatea geometrică a ierarhia funcțiilor În proiectele nerealizate ale lui Le Corbusier clădiri prefabricate În proiecte de curățare a mahalalelor din inconsistența scopul transcendental al zonele neplanificate ale ca utopie ordinea vizuală vs. Ordinea trăită vezi, de asemenea, Brasília; Chandigarh Cetățenie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
problema proprietății comune simplificarea Landau, Paul Soiuri locale Langston, Nancy Limbă artificială impunerea unei limbi oficiale mētis-ul exprimat În Le Bon, Gustave Le Corbusier perspectiva aeriană fascinația pentru avion influența asupra planului Brasíliei fascinația pentru Uniunea Sovietică doctrina zonificării funcționale simplitatea geometrică preferată de despre fericire influența asupra arhitecturii clădirile prefabricate despre problema mahalalelor despre rolul autorității proiectele urbane nerealizate ale Leach, Edmund Liga Timpului Lizibilitate prin adoptarea supranumelor și intervenția autoritară În procesul bolșevic de restructurare a Rusiei rurale prin
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ÎNDREPTAR, revistă apărută la București, lunar, între 21 ianuarie și 21 aprilie 1936, având subtitlul „Literatură, artă, critică”. Redactor este Dan Smântânescu. Revista propune, în spiritul „Sămănătorului”, „întoarcerea la simplitatea pe care ne-o oglindește în fiecare clipă viața; plăsmuirea poeziei și artei plastice prin mijloace firești și necosmopolite”, critica deformării limbii și „a siluirii gândirii în creațiunea actuală - străină de sufletele noastre”. Versurile și proza nu fac dovada aplicării
INDREPTAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287546_a_288875]
-
alcătui o „suită patetică”, dacă dicția crispat modernistă nu ar goli de fior ambițioasele texte. Într-un decor cu o recuzită simbolistă binecunoscută („roze”, „cavouri”, „parcuri moarte”, pietre prețioase) se consumă iluminările poetului, ca și bâjbâielile lui prin indestrămabile neguri. Simplitatea, chiar în tonuri de romanță, priește mai mult liricii lui I. A publicat în periodice traduceri din Baudelaire (pentru care pare să aibă o preferință), Gérard de Nerval, Leconte de Lisle, Émile Verhaeren, Henri de Regnier, Paul Valéry și, de
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]