2,620 matches
-
minuțiozitate, pentru a nu rămâne nimic neîndeplinit, neprevăzut, nehotărât, În urma mea. Și cum vreau să cred că voi avea mintea Întreagă În pragul marelui meu drum, când ultimul cuvânt pe care sper că Îl voi putea rosti, cu o adâncă smerenie, va fi mulțumesc. Să-ți fie sfârșitul binecuvântat și nu mă uita”. Aici se Încheie corespondența lui G. D. către cel mai apropiat prieten al său, În care Îi relatează intenția, pregătirea și actul morții. Această corespondență este urmată de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nouă” din Început de toamnă, vinul cu mirodenii din Crama mănăstirească răspândesc miresme ușor de aflat și pe tărâmul poeziei lui Octavian Goga: „Părinte, vinu-i beat de mirodenii,/ dar cum n-alungi cu brațul ori cu plânsul/ și cu monahiceștile smerenii/ atâția diavoli ce se zbat într-însul?”. Adio la Târgoviște trimite, prin rezonanțe, la Ion Heliade-Rădulescu și la Grigore Alexandrescu: „Peste orașul nostru cu caterinci și vinuri,/ ca o pecete veche pe-un pergament de lut,/ trona mâhnita pace a
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
misterios care uimea laicii prin hlamida albă de lână, vegetarianismul sever, enciclopedism și maiestatea pe care o impunea celor din jur. Evident, discipolii cărora le cerea cu severitate echemythia (evcemuqía = „tăcerea, obligația de a-ți înfrâna limbuția”) îl priveau cu smerenie și îi atribuiau minuni. Hegel s-a burzuluit în legătură cu „miracolele pitagoreice”, pe care le-a calificat drept „scorneli insipide”. Dar unele dintre acestea sunt cât se poate de veridice, putând fi explicate științific, și este de presupus că erudiția lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al sfintei libertăți”, martir al lui Hristos; în fine, Închinare Sfintei Fecioare Maria se intonează ca un imn dedicat suferinței, jertfei, visului și minunii, smereniei omului care tentează atingerea „Celui ce-n totul este,/ Și-n totul pretutindeni se ascunde”. Poezia religioasă - adunată îndeosebi în volumul Prinos de lumină și har (1995), supraintitulat În duhul adevărului. Crez și mărturii și care cuprinde multe teme biblice
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
lumii”. Ca o închidere cu tâlc a cercului, „psalmii luminii” din Voce încearcă să comunice jubilația „unei noi resurecții” după „iarna letargică”, fără nevoia de a mai „țese distanța dintre gura mea și enorma ureche a lumii” și exersând „cu smerenie” instalarea în tăcere, sub efigia „Cumințeniei pământului”, „această făptură închisă-n muțenie: talpă de piatră”. Prozatoarea, fără vocația ficțiunii, a practicat de la început notația biografică sumar disimulată. La capătul lui ‘38 asambla minuscule decupaje din „jurnalul de dăscăliță” într-o
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
mărunte”, „puține”, „mică”. „Ironia, mica noastră Grecie” se proiectează acum în lucirile crepusculare ale epilogului imperiul de umbre și deghizamente ale prințului Jumătate. Păpușarul a fost înghițit de propriile-i plăsmuiri. „Și dacă sunt eu, Dumnezeule/ eu/ degetul tremurător al smereniei care ne scrie încet?” De aici, din punctul central al îndoielii, nu se deschid decât două drumuri: cel alienant („să-ți bați joc de tine însuți, da, însă cu entuziasm”) și cel prin care conștiința pierderii de identitate se confundă
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
culte și secte religioase, dincolo de structura și ținta morală a comentariilor, rememorările duc inevitabil spre anii de detenție și spre perioada de dominație a regimului comunist ateu. Ca și în celelalte studii cultural-religioase, și în aceste dezbateri dialogate se simte „smerenia prelatului”. În literatura de ficțiune P. rămâne cu romanul Trei ceasuri în iad. Este o carte a cărei narațiune se desfășoară pe mai multe planuri, cu toate că prima impresie este de roman SF. Imediat după terminarea războiului, unui german, Peter Gast
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”). A mai scris în „Dacia literară”, „Propășirea” - unde a fost redactor - și în presa unionistă („România literară”, „Steaua Dunării”, „Zimbrul”, „Tribuna română”). Ca redactor la foaia sătească „Săptămâna” (1853-1854), atitudinea scriitorului rămâne una retrogradă. Propovăduind smerenia înaintea lui Dumnezeu și a stăpânirii, el consideră că adevărata cauză a mizeriei țăranilor ar fi lenea și beția. Structura intimă a lui N. e duală: în el sălășluiesc, după cum mărturisește singur (în Pentru ce țiganii nu sunt români), „românul
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
zidite cu pricepere, ce încep cu purificarea minții. Textul țese cu subtilitate momentele obligatorii ale „urcării” isihaste: „Că mai întâi de toate iaste tăcerea. Deci tăcerea face oprire, oprirea face umilință și plângere, iar plângerea face frică, și frica face smerenie. Smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, și dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. Atunci va pricepe omul că nu iaste departe de Dumnezeu...”, dar „depărtarea de lume”, moment de maximă altitudine
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cu pricepere, ce încep cu purificarea minții. Textul țese cu subtilitate momentele obligatorii ale „urcării” isihaste: „Că mai întâi de toate iaste tăcerea. Deci tăcerea face oprire, oprirea face umilință și plângere, iar plângerea face frică, și frica face smerenie. Smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, și dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. Atunci va pricepe omul că nu iaste departe de Dumnezeu...”, dar „depărtarea de lume”, moment de maximă altitudine spirituală
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
fie vărsare de sânge, nici să să ude mâinile noastre în sânge de om. Iar ei poate că doar să potrivescu puterii tale cei mari; că noi, Doamne, Dumnezeul nostru, știm că tot cel ce va veni cătră tine cu smerenie și cu plecăciune nu-l vei goni de la tine. Deci și noi am plecat smereniia noastră lor, iar ei n-au vrut să priimească smereniia noastră, ce s-au potrivit să fie mai puternici decât tine. Că tu, Doamne, însuți
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
lumea” se aseamănă „raportului lui Dumnezeu cu natura” prin aceea că bărbatul vrea să stăpânească pentru că vrea să ordoneze și ordonează prin bunătate și iubire. Etica lui P. unește, paradoxal, doctrina iubirii creștine, eroismul nietzschean și pragmatica unui „curtean” baroc: smerenie, vizionarism, orgoliu, voința de a fi „propriul tău ideolog”, grija de a-ți construi o imagine. Autorul Manualului... este un zoon politikon, un ideolog al propriei personalități, amintind de Baltasar Gracián prin aceea că elogiază bunul-simț, discreția, decența, distincția și
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că o să-ți fie frig”. Izbăvirea vine tot de sus, când va călători „ca Saul spre Emaus” și „va sparge singurătăți de smalț” cu ajutorul Atoatefăcătorului. Adesea P. descoperă totuși, cu smerenie și bucurie, lumea înconjurătoare (Freamăt de holde, 1944). Spațiul pierdut al satului natal se suprapune cu cel al copilăriei, aici găsindu-și loc chipuri de odinioară: Ion, Maria, popa Ilie cădelnițând pe cei duși în cimitir. Și viața pare un
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
din dărâmături; Insomnii teologice în România postcomunistă Părinților mei Mândrindune cu multă nerușinare față de cei simpli, iar uneori și față de cei ce ne întrec, socotim viața virtuoasă ca pe o îndreptățire la asuprire, dar nu ca pe o pricină de smerenie și de îngăduință. De aceea suntem socotiți, chiar de cei ce trebuie să ne cinstească, ca o turmă ușuratică. Până când vom rămâne la jocurile copilărești, neprimind cuget bărbătesc? Avva Nil Ascetul, Cuvânt ascetic (sec. V) Va fi fără formă și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu rugăciunea. Teologia le cere slujitorilor săi o judecată a temeiurilor vieții comunitare, fără dispreț sau condamnare, adusă la lumina Cuvântului „destoinic să judece simțirile și cugetările inimii”. Ni se impune astăzi un exercițiu critic și autocritic, ca temei al smereniei din care se naște tot lucrul bun. Am putea uita pentru totdeauna ideea că teologia ar fi o facultate pe care o absolvim, eventual, în anii tinereții. Raportul e invers. Teologia ne absolvă neștiința și păcatul. Pentru aceasta, ea smulge
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai credeam, după Revoluție, că un episcop ar face bine să încerce măcar să fie sfânt ori să nu fie deloc. Mă așteptam ca experții în microfoane și cu epoleți sub patrafir să practice, măcar la îndemnul rușinii, virtutea publică a smereniei 3. Slujbașii cu steluțe și epoleți au învățat însă mai repede alfabetul oportunismului politic 4. Cuvântul „demisie” nu figura în vocabularul pe rol al puterii ecleziastice tolerate de comuniști. Mărturisirea sinceră a păcatelor înșelării, mi s-a spus, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru câțiva ziariști dedicați meseriei 1. Ne-am obișnuit să fim mințiți și am renunțat să mai luptăm împotriva măsluitorilor și demagogilor de serviciu. Pietiștii au decretat divorțul între „adevărul istoric” și „adevărul spiritual”, abolind obligația dezgropării, în duh de smerenie, a mușuroiului de isprăvi prin care ortodoxia oficială s-a făcut de rușine. Pentru că adevărul istoric ne-ar putea incomoda prea des, folclorul mitologic stă mereu ca soluție la îndemână. Nevoia de spiritualitate e compensată prin câteva reverii sămănătoriste, rezumată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu greșelile comise în domeniul privat. Odinioară, ierarhii și preoții trădători puteau fi recunoscuți la intrarea în sediile Securității. Tot în văzul lumii s-ar cuveni să urce și astăzi treptele CNSAS, printr-o asumare tăcută, chiar dacă tardivă, a virtuții smereniei. Căci „ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri” (Luca 12, 3). Prologul căderiitc "Prologul căderii" Rareori actul delațiunii se naște dintr-o inițiativă privată, liberă de coerciții, spontană și autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care se bucură episcopii ortodocși în România - prin statutul obiectiv, dar și prin forța împrejurărilor personale -, actul de pocăință ar trebui să asume, ideal, o dimensiune vizibilă, in forma Crucis. Numai prefațându-și discursul public cu un asemenea gest de smerenie colectivă și individuală Biserica va putea avea un adevărat ascendent față de liderii societății românești, predicând prin pacea lăuntrică atât perfecțiunea morală, cât și împăcarea cu semenii. Epistola unui păstortc "Epistola unui păstor" Tuturor celor pe care i-am trădat, smintit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-și experiența diplomatică, dl Baconsky insistă asupra faptului că nu există soluții integrale la crize săpate timp de secole. Apelul se îndreaptă atunci mai cu seamă către intelectualii români dornici să descopere nu atât voluptățile cozeriei, ci, în primul rând, smerenia însoțirii parohiale. Fără această expunere în fața realității concrete a Bisericii, cu greu va putea descoperi cineva adevărata față a României profunde, asfixiată de enorme contradicții. Aici se conturează poate un răspuns asupra căruia ar trebui insistat. Pentru ortodocșii din Estul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu frivolitatea goală a vameșilor îmbrăcați în haine de farisei. Arta orientală a mușamalizării nu va putea rezista asalturilor din afară. Da: gura păcătosului grăiește, adesea, un adevăr spinos. Când uniformele răutății vor defila în paginile presei, vom avea oare smerenia de a ne recunoaște ipocrizia? Se vor cerne rândurile? Despre îngrijorătorul spectru al clericalizării vieții bisericești Teodor Baconsky a vorbit în altă parte1, fără prea multe consecințe. Numărul mare de locuri pentru secția pastorală a Facultăților de Teologie a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fac, între noi, punte. Cine a spus că nu rugăciunea, lacrima, dacă se poate metaniile, mâna întinsă nevoiașilor, tăcerea ziditoare în slujbe, zama de cartofi și coaja de pâine, zâmbetul senin, iar nu încruntarea, lumina ochilor și răsuflarea stinsă în smerenia faptei sunt adevărul credinței și viața în Dumnezeu? Cine a negat că babele cu psalmi pe buze - câte mai sunt - pot să ne învețe lucruri mai de preț decât un doctorat saturat cu note la subsol în douăsprezece limbi? Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nostalgii, nici pentru reverii utopice. Este suficientă urgența pragmatică a unei compasiuni față de întreaga făptură. Iar pentru aceasta, ne amintește povestea Micului Prinț, on a besoin des rites. Despre cele trecute și viitoare, tradiția ne dă dreptul să spunem, cu smerenie, însă lipsiți de ușurătate: „Nu știu”. Din fericire, viața în Biserica apostolică nu distribuie răspunsuri gata făcute pentru orice întrebare. Epistemologia sfinților beneficiază mereu de un corectiv apofatic, diferit de orice agnosticism. Vederea lor deschide o perspectivă infinit generoasă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
contact cu aproapele. Foarte mult timp, interesul pentru neamurile străine de Evanghelia lui Hristos n-a avut în spate decât un calcul politic. Dorința de convertire a păgânilor la religia oficială a Imperiului nu s-a remarcat decât rareori prin smerenie și inocență. Viziunea eshatologică din primele secole apostolice a fost absorbită aproape exclusiv în spiritualitatea monastică, dar nu și de agenda expansionistă a Bisericii imperiale. Creștinismul urban a suferit un proces de secularizare treptată. Cu Eusebiu din Cezarea avem o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Memoria suferințeitc "Memoria suferinței" Interesul pentru istorie - slujit atât de bine în teologia ortodoxă de autori ca George Florovsky (1893-1979) sau John Meyendorff (1926-1992) - nu reprezintă doar prilejul unei „pogorâri la iad” din care putem desprinde mai bune temeiuri pentru smerenie. Asceza lecturii este întotdeauna un test al integrității conștiinței noastre morale. Cititul impune uitarea de sine și virtutea monastică a ascultării celuilalt. N-am putea face cu adevărat un sondaj într-o mină de perplexități fără să ne asumăm riscul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]