575,306 matches
-
ci funcționalitate și folosire intensă. Desigur, m-am văzut în acord cu noua mentalitate și, de pildă, am descoperit cu încîntare mormanele de lucruri, unele în stare bună, înșirate pe trotuar din timpul zilei pentru a fi ridicate noaptea. O societate în care nu se mai repară și nu se mai transformă, iuțeala timpului măsurîndu-se și prin fluxul accelerat al obiectelor. Ideea că totuși s-ar putea ca în acest progres să existe risipă mi-a venit mai tîrziu și s-
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
se mai transformă, iuțeala timpului măsurîndu-se și prin fluxul accelerat al obiectelor. Ideea că totuși s-ar putea ca în acest progres să existe risipă mi-a venit mai tîrziu și s-a tot accentuat pe măsură ce am înaintat în observarea societății de consum, apropiindu-mă de înțelegerea resorturilor intime. Ca o piersică frumoasă din care muști cu poftă ca să descoperi un vierme lîngă sîmbure, încît ți se apleacă ce ai apucat să înghiți. Mi-am modificat perspectiva și am continuat s-
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
că dacă în democrație libertatea religioasă e o realitate, pe de altă parte ambianța culturală e impregnată de ateism și materialism, acestea două mergînd împreună. în țară sărăcia și viața mohorîtă favorizau sentimentul religios, și propaganda oficială rămînea ineficace; aici, societatea de consum, ajunsă la maxima ei dezvoltare, încurajează toate dorințele, toate poftele, de la cele mai legitime pînă la cele mai fanteziste și vicioase, și, făcînd marfă din orice, a reușit să creeze ateul pe care dorea să-l creeze dictatura
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
și, făcînd marfă din orice, a reușit să creeze ateul pe care dorea să-l creeze dictatura comunistă și n-a reușit. Și care ateu spontan, nu mă îndoiesc, va apărea în țările din Est, dacă vor reuși trecerea spre societatea de consum. Cîteva emisiuni m-au convins că fenomenul a și apărut la tînăra generație, mai ahtiată după bogăția occidentală decît pătrunsă de valorile democrației. Pot să mă gîndesc la viitorii copii din țară, așa cum îi jelesc pe cei lipsiți
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
a V-a într-a IX-a. Iată-l scriind, sub noile îndrumări, în caietul de lucrări la limba română (1948-1949): Se știe că literatura, ca formă suprastructurală, nu este altceva decît reflexul structurii social-economice. Cunoscînd acest lucru și aspectul societății din secolul al XVII-lea, cu clasele în care era împărțită, ne putem da seama că cronicarii " în mod mai mult sau mai puțin conștient " se găseau pe pozițiile clasei boierești, ale cărei interese le apărau." (Literatura istorică și Școala
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
-lea, cu clasele în care era împărțită, ne putem da seama că cronicarii " în mod mai mult sau mai puțin conștient " se găseau pe pozițiile clasei boierești, ale cărei interese le apărau." (Literatura istorică și Școala Ardeleană) "Poetul critică defectele societății burgheze, dar nu vede (și nu indică) soluția." (Actualizarea ș...ț lui Gr. Alexandrescu) "în general, se poate spune că Anton Pann n-a fost în stare să îmbrățișeze cu căldură cauza celor asupriți, el punînd înainte de orice interesele personale
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
intriga, conflictul. Acesta trebuie echilibrat între forțe echivalente, a căror abordare exclude simplificarea maniheistă, satira, pamfletul. Pentru că ele ar substitui, într-un mod fatalmente eșuat, romanescul similar lumii reale, cu reducționismele publicisticii. V. Duda este un prozator realist, pentru care societatea socialistă există și trebuie avută în vedere. Dar, din păcate, scriitorul o face și el, ca numeroși alții, prin schemele de gândire ideologică ale diriguitorilor ei. Eroarea este aceea de a vedea în lumea comunistă o lume a forțelor în
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Călinescu nu o singură dată, ci de trei ori. Reproduc doar cel de-al treilea citat din Călinescu, marxist de voie sau de nevoie: "Cu cât scriitorul de azi e mai solicitat să trateze contradicțiile (adică conflictele) neantagonice în sânul societății noastre, el va avea grijă ca fiecare erou-teză să-și reprezinte, oricât de larvar și antiteza celuilalt erou, contradicția devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât de armonioasă, aproape ideală, chiar și în democrațiile stabile
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
El descoperă acolo tocmai acea lume echilibrată, echivocă, enigmatică, relativistă, greu de distins în elanul ei edificator și vanitățile individualiste travestite ori camuflate. Catedrala este un roman cu teză, structurat demonstrativ, despre putere și presupusa umanizare a puterii chiar în societatea care a demonizat-o, un roman despre sfințenia muncii tocmai în lumea care a distrus disciplina și proprietatea muncii. Motoul cărții, din Malraux, descoperă uzina drept noua catedrală. Așa credea Malraux, autorul citat adesea cu aserțiunea că secolul XXI va
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
nu este, însă, decât la prima vedere, un deconstructor antifrastic. El rămâne mai ales un constructor, un idealist, dar unul lucid și comprehensiv. În seria extinsă a romanului "uzinal" trebuie inclus și Cora, 1977, un roman al educației sentimentale în societatea "industrială" socialistă, curajos și poate riscant, prin perspectiva ironică și sarcastică, a punctului de vedere narativ, cu candoarea afectivă a protagonistei. Un roman-anchetă, dar într-un mediu nou, acela medical, este Măștile, 1979. Aici, conjunctura "juridică" face ca prietenul anchetatorului
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
fiul unui ilegalist comunist, între timp dispărut. Se alege doar cu ponoasele după urma fapului că mama deținea o prăvălie în timpul regimului antisemit antonescian, care-i ridicase soțul pentru muncă obligatorie. Tema eșecului este privită și aici dinspre individ și societate spre politică și istorie. Naratorul-autor își susține opțiunea literară, estetică și morală, în concurența cu subiectele de demascare a atrocităților politice suferite de alții, de alți oameni și de alte personaje, în vremea cu totul bolnavă a lărgirii Gulagurilor. El
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
de comunicare cu cititorul. Duda devine și mai decis autobiografic, fără a se dispensa de protocolul ficțiunii. Restructurate și adecvate în funcție de substanța reflexivă și factologică, romanele sale par lipsite de evoluție. Mult mai mult se modifică relația cu materia literară, societatea "socialistă", din perspectiva lumii libere și a celei postcomuniste. România. Sfârșit de decembrie, 1991, este un volum care ajunge la non-ficțiune. Memoriile reflexive despre viața în comunism au ca interes încercarea de a o înțelege, în sensul de a lămuri
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
critica dejismului. Un exemplu ar fi Galeria cu viță sălbatică al lui C. }oiu. Dincoace de Cortina de fier a fidelității politice monopartidiste, femeile și bărbații se dădeau oricărui rest de infidelități, cu deosebire acelora sexuale, într-o întrecere tipică societății care se credea cea mai avansată. Scopul frecvent și intens erotic "acuza" orice mijloc, inclusiv, dacă nu mai ales, pe acela politic. Partidul era-n tot și în toate și, deși nu se dezvăluia, se dădea în vânt după amorul
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
P.C.R., dar asta înseamnă pentu el anularea independenței de spirit și a personalității lui de până atunci. Doctorul în filosofie de la University of Southen din California, autorul studiului Kalokagaton, începe să frecventeze cu prudență Biblioteca americană, asistă neputincios la dispariția Societății "Amicii Statelor Unite" și a Revistei româno-americane, unde fusese unul dintre cei mai însuflețiți colaboratori. Este pur și simplu derutat citind articolul lui Kamenev "contra artei burgheze", unde chiar și Picasso, deși luptător comunist, se vede pus la index. După abdicarea
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Dumitru Mureșan E ca și cum ai merge Printr-o gură uriașă Cu măsele de pămînt O societate de păsări s-a așezat Să-și destindă aripile pe acest drum îndepărtat Se văd cîteva capete mai înalte Doi turiști grăbiți, vorbind între ei și în același timp Unul dintre ei cu cineva de departe Prin telemobil, Fac să
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el în ceea ce privește folclorul, societățile zise "primitive ", definiția și funcțiile mitului, nu puteau fi decăt opera unui geniu. Tulburător e și faptul că, perfect conștient de propria-i genialitate, Mircea Eliade o proclama în numele unor lucrări pe care încă nu le scrisese, ci doar le
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
de debordant, pe atăt de irațional: "Cănd reflectez la tot ce mi s-a întămplat în ultimul timp, îmi dau seama că fiecare lovitură a urmărit un sens precis și fiecare durere a împlinit un rol anume. Recapăt libertatea față de "societăți ", mă regăsesc, redevin singur în fața lui Dumnezeu " (21 ianuarie 1945); Mizeriile aceste spirituale și mentale în care mă zbat mă împiedică să lucrez, să scriu, să iau note. Dar e ciudat căt de lucid sănt uneori... Mă întorc în lume
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
calapoadelor anchilozate ale existenței, contestări când mai domoale („Să n-ai nici un gând călcat pe dungă“), când ușor hazlii („Să te strâmbi după madam Rifca“), izvorâte din dorința discreditării rânduielilor curente („Să șterpelești ouă din toate cuiburile/ și dacă doamnei societăți îi ghiorăie mațele/ și-și ascute dinții...“), ca să ajungă a profera nedeghizate amenințări („Să scuipi pe stăpâni“), epurate cu tact în forma hotărâtă pentru publicare. Ceea ce nu înseamnă că se șterg definitiv orice tendințe de emancipare. Tonalitatea aspră a versurilor
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
la operele ce urma să le scrie etc. Numeroase texte sunt protocolare, de mulțumiri adresate lui I. Al. Brătescu-Voinești sau N. Iorga, care l-au propus (primul) și l-au susținut să obțină mari premii literare, oficiale, în calitate de președinte al Societății Scriitorilor Români și de director al Teatrului Național, „circulări”, „scrisori deschise”, rapoarte către Comitetul de lectură al Teatrului Național. Ele completează sau confirmă informația despre fuga în Moldova în 1918, dau relații despre viața teatrală și a S.S.R. Pe acest
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
prima apariție a Luceafărului în România. Aceasta s-a produs într-o revistă de provincie, Dunărea (25 iul. 1883) din Brăila, înainte de aceea din Convorbiri literare (nr. 5, 1 aug. 1883). Confruntând cele trei variante (Convorbiri literare, Dunărea și Almanahul Societății „România Jună” din Viena - aprilie 1883) cercetătorul constată că ultimele două sunt aproape identice. De o atenție constantă se bucură și studiile hasdeene ale lui I. Oprișan (B. P. Hasdeu sau setea de absolut, B. P. Hasdeu și folclorul), dar
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
unul în care totul se întoarce, diafan, discret, de la sine. Ceea ce o interesează pe autoare este ființa umană și încercările ei de a se construi și de a-și găsi o identitate, prin iubire, artă, relația cu divinitatea și cu societatea. Experiențe fundamentale, nu?! Ce reușește?! Reușește să creeze personaje, nu atît duse de un fir epic, cît, mai ales, ghidate de un fir al reflecției ce le conduce către o adevărată filosofie. A fi creator de personaje, știm bine, e
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
asistăm și la drame exterioare (orbirea pictorului, de pildă, cu toate disperările ce decurg de aici în viața unui artist bazat pe vizual), cele mai multe se consumă în interior, fiindcă inadaptarea personajelor nu rămîne pasivă, ele încearcă să rezolve conflictul cu societatea, modificînd-o, aducînd-o la același numitor cu ei, cu idealurile lor. Esențială însă în Coborîrea de pe cruce este neîmpăcarea dintre credință și lipsa credinței, o antinomie care, crede pictorul (Theo) înseamnă a avea (prin lipsa credinței) destin sau a nu avea
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
bla-bla-bla Știu acum cum îmbătrînesc revoluțiile și ce se alege de principiile frumoase pe care le-au promovat. Revoluțiile le fac cei mulți, dar de avantajele cucerite beneficiază întotdeauna, foarte puțini și umanitatea n-a reușit încă să construiască o societate perfectă. Aceasta ar fi, așa cum spunea un filosof scandinav "Foarte puțini să aibă foarte mult și și mai puțini să aibă foarte puțin și o societate în care, predominantă să fie clasa mijlocie. Încerc să găsesc un horoscop încurajator, dintr-
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
cucerite beneficiază întotdeauna, foarte puțini și umanitatea n-a reușit încă să construiască o societate perfectă. Aceasta ar fi, așa cum spunea un filosof scandinav "Foarte puțini să aibă foarte mult și și mai puțini să aibă foarte puțin și o societate în care, predominantă să fie clasa mijlocie. Încerc să găsesc un horoscop încurajator, dintr-o nevoie obscură de a afla viitorul. Știu că e un joc, că nu creditez decît prezicerile pozitive și că, de mulți ani refuz să ghicesc
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
un apartament mai bun sau cu o aprobare pentru o mașină Lada - privilegiile epocii, mărunte în raport cu cele hărăzite minorității de la putere, dar cât se poate de reale, cât se poate de truculente și de vizibile pentru condiția socială într-o societate în principiu justă. Dacă mârâiturile, înjurăturile și bășcălia erau o formă de revoltă, atunci fusesem cu toții niște revoltați care se ignorau. Dar nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]