71,127 matches
-
o navă care părea a fi venită de foarte departe. Peștele Zburător trase la vreo douăzeci de metri de țărm, membrii echipajului coborâră pânzele și catargele, sunară din cochilie în semn de pace și, în cele din urmă, trimiseră doi soli care purtară un lung și dificil dialog cu localnicii, care vorbeau un dialect încâlcit și se arătau extrem de suspicioși față de oricine s-ar fi apropiat de insula lor. Aveau și de ce, căci nu depășeau o sută de persoane, cu tot cu bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ușii mătușii Vanda și-o înfigeau în mijlocul curții. Asta era capra. Apoi, târâiau bara de bătut covoarele din magazie și aveau paralelele. Cum unchiul Dali făcea rost de orice, verișorii dispuneau de o bârnă nou-nouță. Covorul scos din sufragerie reprezenta solul. Gata! Putea începe concursul. Arbitrul se așeza la masă, cu o coală de hârtie în față, pe care își făcea notările. Participantele își alegeau câte un nume de gimnastă care să le reprezinte. Pentru numele Nadiei se ducea un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Adam nu și-a dat seama că era vorba despre o mulțime de oameni strânși la un loc. A văzut doar o pată Întunecată, informă, care părea să plutească peste ce Își Închipuia el că ar fi trebuit să fie solul și care Împiedica să se vadă clădirile de mai departe și ștergea orice urmă de viață. Se zăreau steaguri deasupra Palatului prezidențial, chiar peste acea pată lipsită de culoare, totuși i se părea că orașul dispăruse. Poate că era căldura
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajungă din urmă, pentru că Johan era mai voinic și mai Înalt decât el. Ajunseseră departe de orfelinat, În drum spre mare, pe dealurile joase, stâncoase, adăpostite de copaci care nu creșteau niciodată prea Înalți din pricina apei de mare și a solului sărac, nisipos. Era Întuneric și Adam nu-l vedea prea bine pe Johan. Nici după ce, În sfârșit, l-a ajuns nu i-a văzut chipul prea deslușit. — Du-te Înapoi, Adam, nu trebuia să te ții după mine! Dar tu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
final și mâinile ridicate a victorie pe care Bianca mia le exemplifică cu demnitate, precizie, impecabil... și cumpăna dinainte și țucahara cu dublu șurub în aer, eu sunt campioană la stat în echer, la paralele... ea la măciuci... apoi la sol, eu... ea... la bârnă... după caz, dar comune sunt aterizările, finalurile impecabile în execuție și perplexitate... Filosoful stă zâmbind în spatele mesei pline de colegi, pe o bancă, nu mă privește, deși cu o seară înainte... unul spre celălalt, de pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
universul uman în cel al păsărilor. Oferim ca model o compoziție pe baza textului Puiul, de I.Al.Brătescu-Voinești care avut ca sarcină suplimentară transpunerea în prepelița - mamă: Între cer și pământ Dinspre răsărit adia ușor parfum de primăvară. Printre solii anotimpului începu agitația: ,, Trebuie să ne pregătim de plecare, să părăsim țărmurile dantelate ale Africii și să-i salutăm pe primii ghiocei ai ținuturilor natale. Mâine, în zori, vom pleca, străbătând iarăși ținut după ținut pentru a ne reîntoarce pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
străbătând iarăși ținut după ținut pentru a ne reîntoarce pe meleagurile natale. Cele dintâi trenuri aeriene s-au aliniat deja în gara imensă a văzduhului. Sunt o biată prepeliță, dar mă gândesc dă iau loc printre cele dintâi stoluri, căci solii primăverii vor pleca să-și salute regina. După o călătorie lungă și foarte obositoare, am ajuns în sfârșit la destinație, în țara aceea ca un buchet de flori înfipt în vaza Mării Negre, deasupra bătrânilor Carpați. Uite că văd acolo panglica
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață; un parfum ușor vine pe adierea amurgului; dulce serbare poetică; miresme calde de cimbrișor; iarba este de un verde-crud sălbatic; solii primăverii, ghioceii, își salută regina; ghioceii timizi ies din pământul jilav ca niște sulițe; tânăra domniță țese un covor verde de iarbă; păsările își revarsă trilurile încântătoare; florile sunt sfioase, îmbrăcate-n haine de sărbătoare; copacii primesc musafiri, mugurii, care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cadă pe jos formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un val de brumă argintie s-a așternut peste copaci, peste case, peste cărările și potecile neumblate și neștiute ale codrului. În solul ogoarelor are loc logodna semințelor cu lutul bătrân. De pe dealuri, țăranii au cules rodul bogat al viței de vie. Toate viețuitoarele se găsesc într-o continuă mișcare și se pregătesc pentru sezonul rece; la fel și păsările care sunt într-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puțin de treburi. Copiii sunt veseli, jucându-se cu bulgări, făcând oameni de zăpadă sau trăgându-se cu sania. Iarna, în circuitul anotimpurilor anului are rolul său. Zăpada este asemeni unei mantii călduroase pentru culturile de cereale. Prin topirea zăpezii, solul își redobândește în primăvară umezeala atât de necesară culturilor. Iarna nu este un anotimp mort. În aparență, totul pare adormit, dar este înșelătoare această stare. Sub zăpadă, viața este lentă și așteaptă cu nerăbdare primăvara când totul renaște și pământul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copaci, flori și pace, vă rog să-mi trimiteți și mie un exemplar. Poate voi aduce copilăria înapoi. Ioana Bălan, clasa a VIII-a A Maratonul Zona era împânzită de masa de deșeuri radioactive; pluteau pe ape, în aer, mușcau solul mort. Ozonul dispăruse cu totul și razele ultraviolete invadau Pământul în rostogolirea lor precum bilele de biliard sunt ușor bătute cu tacul timpului: tic-tac! Timpul se oprise pentru Pământ, Soare și Generația Marțiană. La marginea sistemului solar zăceau șaptesprezece nave
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
orașul de sus? Socotind Însă că n-am destul carburant la bord, am intrat cum ți-am spus la „Minerul”. Am alimentat și... Ce să vezi? M-am pomenit În stradă cu inima ușoară și aripile grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate numai stânci și nisip. Potrivit ghidului turistic, grecii antici au defrișat majoritatea copacilor ce creșteau inițial în insule și i-au înlocuit cu măslini. Însă aceștia nu au rădăcini destul de mari ca să fixeze pământul de pe pante, așa că tot acel sol mănos a fost înghițit de mare sau s-a transformat în praf, iar acum insulele nu sunt decât niște cocoașe de oase pietroase, cu petice de iarbă maronie ici-colo și șopârle. Naxos e frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
galbene călcând cu hotărâre, instructori alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele motocicletei huruiau și scrâșneau ascuțit și furios, iar noi înaintam într-o revărsare de noroi și apă. Fata acceleră, făcând motorul să geamă, și trecurăm cu greu pe lângă tufișurile mari și copacii desfrunziți de pe domeniul spitalului. Am fost aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șapte cărți pe tema menționată, din care se degajă rolul benefic al activităților promovate de societatea civilă în vremurile actuale, complementar instituțiilor parlamentare, guvernamentale și cercurilor de afaceri, pentru apropierea dintre țări, popoare, oameni de pe toate meridianele Terrei. Acestea sunt: "Soli africani pe plaiuri moldave" (1995), "Romania and Nigeria ...", "Africani la Chindie" (2001), "România Africa. Cronică prahoveană de două zile" (2003), "Arborele prieteniei româno-africane" (2004), "Gaudeamus România Africa. Punte peste vremuri" (2006). De asemenea, sinteza seminarului pe tema "Relațiile dintre România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
elaborat, împreună cu un adjunct al ministrului minelor, petrolului și geologiei, un studiu privind politica economică a unor țări în curs de dezvoltare din America Latină, vizând consolidarea independenței și suveranității lor prin înființarea de societăți mixte de producție pentru valorificarea bogățiilor solului și subsolului acestor țări. S-a subliniat că este pe deplin posibilă participarea României la forme noi de cooperare economică, cu țările în curs de dezvoltare, fapt care s-a și realizat în anii '70 prin participarea României la constituirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
fi prin mansardă?), că am învățat alfabetul după el. Îmi aduc aminte ce s-a cîntat? Da. Uvertura Coriolan de Beethoven, Clavecinul bine temperat (preludiu și fuga în mi minor prelucrare de Mihail Jora), Lalo, Concertul pentru violoncel, Simfonia în sol minor de Mozart. Și fotografia cețoasă cu tata, la pian, în smoking și pantofi de lac. Greul-greu a venit din '49, cînd a fost nevoit să mă trimită la București, la Liselle; cînd se zbătea în incertitudinea a fi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
minuna în versuri, la 1806, Ioan Ștefanovici Paroh Bolgarseghiului, mă minunez și eu. Greșeli au fost, greșeli sînt încă. Dar lipsa de profesionalism e strigătoare la toate cerurile. Zbîrnîi de nervi. De cîte ori n-am corectat și iarăși corectat: Solului nu soțului; mistic nu mitic; slovă nu slavă. Sînt mai sensibilizată eu de greșelile de tipar? Oi fi, dacă o glumă de lynotipist mi-a terciuit existența. Cine greșește, de greșeală va pieri. În cazul meu a fost altfel. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vremea cînd înotam în lac, așa cum aș fi înotat în cer. Cînd cerul era și el un lac albastru. Timpul se face de semizeu dacă "tu" îl iubești pe "eu"" Îmi cade la picioare o creangă de nuc. O iau sol de pace pe umăr. Ezit în fața gardului înalt, de lemn, dar sun. Rusalin, mai exact cel care-i acum Rusalin, vine la poartă într-o tunică de postav, pusă peste un pulover alb. Merge țeapăn, de parcă duce o oală clocotită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să mă mărturisesc: neînlocuita mea dragoste, neverosimila mea dragoste era ne-dragoste. Iubire din petice. Mestecam mere, nopțile, la volan, să rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi?" Nu spune Ibrăileanu că muzica e "țipăt perfecționat"? Copleșitor vis. Pruncul ieșit din mine, cu capul ud, cu părul ud, lipit de țeasta moale, era Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din genunchi. "Constantin Barcaroiu. Cine se ocupă de mî-Barcaroiu? Pseudonim Barcostan". Îl iau eu", a cedat Franga, frecîndu-și ochii obosiți de lectură. Bancherul poet și dramaturg, Aristide Blank, i-a revenit tot lui. "Lucrezzia Karnabatt, zisă și mî-Calina, și mî-Donna Sol, și mî-Felyne, supralicita Milucă. Cine se mî-...? O băgăm și pe principesa Nocturna în lucrare? Luăm gîsca drept ibis?" a încercat Aurel Tîrziu. "Zur c-am citit Demonica și mi-a plăcut, a zîzîit Violeta. Lucrezzia a fost o hipersenzuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
norii în depresiunea dintre orizont și vale. Pentru prima oară mi-am coborât privirea în colbul roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
densă de fum cum sucombau încet. Apoi, am simțit cum mă clatin, cum mă derulez lent ca o desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de-atunci s-a evaporat de-atunci, se cutremurau geometric desenele de pe covorul de iută, camera râdea cubic și cu clinchete roz, așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]