2,499 matches
-
fericit de singurătate, îți trebuie preocuparea constantă a unei obsesii sau a unei boli. Dar în simțurile mărite-n vid de plictiseală și în spiritul golit de lume, izolarea devine apăsătoare și searbădă - și zilele par absurde ca un sicriu spânzurat de un cireș înflorit. Plictiseala e senzația bolnăvicios de clară a timpului ce te așteaptă, în care trebuie să trăiești și cu care n-ai ce să faci. Încerci zadarnic să te înșeli, dar soarele-l întinde, noaptea-l îngroașă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de ființă. Universul nu e serios. El trebuie luat tragic în glumă. A face este antipodul lui a ști. Nehotărârile între cer și pământ te sortesc unui destin de Ianus, ale cărui fețe ar deveni una în durere. Cu inima spânzurată între freamăt și îndoială: un sceptic deschis extazului. În după-amiezele de duminică - mai mult decât în celelalte după-amieze ale timpului - rațiunea se dezvăluie ca o absență de cer, și ideile - stele negre pe fondul de vid al veșniciei. - Plictiseala se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prea pătimaș viața, ce-ai căutat printre gînduri? Spiritul e o eroare imensă de câte ori slăbiciunile acordă vieții prestigii de axiomă. Sânt o Sahară roasă de voluptăți, un sarcofag de trandafiri. Străzile pustii în marile orașe: parcă în fiece casă se spânzură cineva. ... Și apoi, inima mea - spânzurătoare pe măsura cine știe cărui diavol. Sfințenia e cel mai înalt grad de activitate la care putem ajunge fără mijloacele vitalității. Nihilismul: forma de limită a bunăvoinței. Plictiseala e rând pe rând vulgară și sublimă, după cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
peste gânduri se așază o spuză și mintea se retrage. Nefericirea e cel mai puternic stimulent al spiritului. Dacă inima ar fi redusă la esența ei ideală, adică la Răstignire, ar răsări cruci pe meleagurile ei, de care s-ar spânzura nădejdile - cu tot farmecul zadarnic al nebuniei lor. Luciditatea: o toamnă a instinctelor. Nu mi-e frică de suferințe, cât de resemnarea ce le-ar urma. De-aș putea suferi veșnic, fără împăcare și fără milogeală! Boala te așază la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul, ca voi, ci viața. Rufus nu-i răspunde. Îl impresionează violența tânărului, deși n-ar recunoaște-o în ruptul capului. Pusio mârâie îmbufnat: — La noi, trădătorii și fugarii de oaste sunt spânzurați de co paci. Dar ceea ce văd eu aici, la Roma, nu sunt lupte, nici măcar vânătoare adevărată, ci măceluri inutile. Respiră adânc: — Inutile și josnice. După o secundă, indignarea clocotește din nou în vocea lui: — Chiar crezi că îți trebuie coaie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Împing către Înalt nervurile puternice, iar pe acestea, respinse de cheia bolții, că fixează la bază coloanele, bolta fiind În schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Demiurgului? Un șir de tuburi de sticlă care, dintr-un uter În formă de bol, trec, prin niște sfere și conducte susținute de niște suporți bifurcați, Între două bășici, transmițând nu știu ce esență de la una la cealaltă prin niște serpentine care spânzură În gol... Fermentație putredă? Balneum Mariae, sublimarea hidrargirului, mysterium conjunctionis, producerea Elixirului! Iar aparatul pentru studiat fermentația - iarăși - a vinului? Un joc de arcuri de cristal care merge din atanor În atanor, ieșind dintr-un alambic ca să sfârșească În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nogaret pun pe tapet un caz de răsunet care-l implică pe episcopul de Troyes, acuzat de vrăjitorie, pe baza delațiunii unui intrigant misterios, un anume Noffo Dei. Mai apoi se va descoperi că Dei a mințit - și va fi spânzurat -, dar Între timp asupra bietului episcop s-au revărsat acuze publice de sodomie, sacrilegiu, desfrâu. Exact aceleași culpe ca și În cazul templierilor. Probabil că regele vrea să le arate fiilor Franței că Biserica nu are dreptul să-i judece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
E același lucru, n-ai auzit? Pitagora, Dante, Fecioara Maria și masonii. Mereu ca să ne păgubească pe noi. Faceți umbanda, nu faceți amor”. „Atunci cea sincretizată ești tu. Hai să vedem. Și asta e cultură”. „Există o singură cultură: să spânzuri ultimul preot cu mațele ultimului rozacrucean”. Agliè ne făcu semn să intrăm. Dacă exteriorul era modest, interiorul era tot numai o vâlvătaie de culori violente. Era o sală dreptunghiulară, cu o zonă rezervată dansului de cavalos, cu altarul În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la catacombele ardeatine, refuzam să inventăm un slogan pentru Coca-Cola, pentru că eram antifasciști. Ne mulțumeam cu câțiva bănuți la Garamond pentru că măcar, cartea e democratică. Iar voi, acum, ca să vă răzbunați pe burghezii pe care nu ați izbutit să-i spânzurați, le vindeți videocasete și fanzines, Îi imbecilizați din nou cu zen-ul și cu Întreținerea motocicletei. Ne-ați impus la preț de subscripție exemplarul vostru cu Învățăturile lui Mao și cu banii ăștia v-ați dus să vă cumpărați petarde pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În tunici purpurii, dar fără podoabe. Toți purtau pe piept ceva aurit, pe care mi s-a părut că-l recunosc. Mi-am amintit de un portret renascentist, cu un nas mare, habsburgic, de mielul acela ciudat, cu picioarele atârnând, spânzurat În talie. Cei de acolo erau deci Împodobiți cu o imitație acceptabilă a Lânii de Aur. Bramanti vorbea, cu brațele Înălțate, ca și cum ar fi rostit o litanie, iar asistența Îi răspundea din când În când. Apoi Bramanti ridică spada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ți-ai pierdut biletul? — N-o să te mint, zise el privind Într-o parte. Aveam un permis de călătorie, dar mi l-a luat un tip la un joc de cărți... Dar nu, controlorul poate să se ducă să se spînzure, În ce mă privește. Adevărul este... ei bine, adevărul este că nu vreau să ies și să dau nas În nas cu piloții ăia cretini. Mă privesc de parcă aș fi un moșneag. SÎnt bătrîn, În comparație cu niște băieți ca ei! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el. — Ei bine, nici eu nu prea țin, răspunse Alec. Uite ce, nu ne putem permite să fim năzuroși. S-o facem cu gaz, și să riscăm. — Vrei? — Da. — Bine. Sau... Hopa, am găsit! Alec pocni din degete. Să ne spînzurăm! Ideea era aproape o ușurare. Lui Duncan nu-i mai păsa cum o să facă, de vreme ce nu mai era vorba de apa de baie a lui taică-său. Puseră capacul la loc pe cadă și se uitară la pereți și tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capacul la loc pe cadă și se uitară la pereți și tavan, În căutatea unor cîrlige, ceva de care să lege funiile. Hotărîră că lanțul de la stativul de rufe poate să-i țină pe unul dintre ei; celălalt se putea spînzura, se gîndiră ei, de cîrligul de haine din spatele ușii de bucătărie. — Ai funii? urmă Întrebarea lui Alec. — Am chestia asta, zise Duncan, Într-un moment de inspirație. Se referea la cordonul halatului, și-i Încercă rezistența cu mîinile. Cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scoase cravata. Îl auzea pe taică-său sforăind, și rămase o secundă În Întuneric, cu cravata În mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se uita la lama lui ca vrăjit - de parcă ar fi trebuit să se forțeze să-și dezlipească ochii de la ea și să-l privească pe Duncan. — O să folosesc asta, zise el. Asta o să fac. Dacă vrei, tu poți să te spînzuri. Dar eu o să folosesc asta. E mai bună decît o frînghie. E mai rapid și mai curat. O să-mi tai gîtul. — GÎtul? spuse Duncan. Se uită la gîtul alb și delicat al lui Alec - la corzile din interior, la mărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plânge Peter Inglis. Inglis e prea schilod pentru un polițai de peste treizeci de ani. I-a căzut victimă Împuțitei de SIDA, dacă măntrebi pe mine. — Io mi-aș păstra calmu și le-aș da puțoilor drumu din laț suficiensă se spânzure cu iel, Încuviințez eu din cap. Mai Încolo Îl sun pe micul meu prieten funcționar public Bladesay și-i zic să ne Întâlnim mai târziu la Lojă. Apoi o tai la Crawford’s la un rulou cu ou. Afară e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la bulău cu monstruăla și ieși altu diacolo, zâmbesc eu. ⎯ Asta dacă mai ieși vrodată. Mi s-a zis că a provocat vro două sinucideri dia lungu anilor. — Mda, iar un alt gagiu tinerel s-a dus și s-a spânzurat după câteva luni de libertate. Experiența aiai schimbă pe puțoi. Pe bune, mă răstesc eu la gagiul Înfricoșat care sare dintr-un iad viitor Înapoi În cel prezent. — Poate tipu-ar fi făcut-o oricum, un bulangiu, un infractor ordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nimic despre caz. Îmi aduc aminte că am aruncat o privire pe el, pe ultima pagină și pe editorial, dar n-am reținut decât un articol despre meciul În cinstea lui Tom Stronach: Publicul microbist din Edinburg poate să se spânzure de rușine din pricina prezenței derizorii de sub două mii de persoane la meciul onorific În cinstea unuia dintre fii săi favoriți, Tom Stronach. Garantat, recesiunea Înseamnă că pentru mulți fani, meciurile extra au devenit acum un lux, mai ales cu o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele castanilor mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru a face loc oștii ce urma să iasă. Din cetate nu ieșiră decât șase oameni, trei dintre ei ducând câte un rănit în spate. Regele s-a înfuriat foarte tare și a poruncit mai întâi ca plăieșii să fie spânzurați, dar apoi a renunțat, considerând că ei și-au făcut doar datoria, datorie vrednică de toată lauda. Astfel, oastea poloneză își văzu mai departe de drum, iar plăieșii plecară în munți, lăsând în urma lor cetatea ca un mare schelet uriaș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se socotește... De ce nu zici mai bine că am avut noroc cu întîrzierea?... Ce ne făceam dacă soseau la patru, cum era ordinul? Ne lua naiba pe toți... Ce-i drept, sunt militar vechi, dar n-am mai pomenit să spânzure oameni așa, aproape pe întuneric... Apoi tăcu brusc. Privirea lui se oprise asupra spânzurătorii, al cărei braț parcă amenința pe oamenii din groapă. Și în aceeași clipă ștreangul prinse a se legăna ușor... Caporalul simți un fior rece și întoarse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ofițerul întoarse repede ochii spre dânsul. Dar văd că e cinci și încă n-au sosit... ― Da... da, murmură căpitanul coborând privirea asupra groparilor care săpau tăcuți, cu capetele în pământ. Apoi întrebă iar, mai sigur: și cine va fi spînzurat? ― Noi nu putem ști, domnule căpitan, zise caporalul cam încurcat. Se aude c-ar fi un domn ofițer, dar nu putem ști bine... ― Și pentru ce fel de vină? stărui ofițerul, privindu-l cercetător, aproape mânios. Caporalul se zăpăci de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bine-ați venit! Fața căpitanului se însenină, parcă în sinceritatea locotenentului s-ar fi dezvăluit un om nou. Privirile lor se încrucișară într-o licărire de simpatie. O clipă. Apoi Klapka avu o cutremurare și întrebă aproape înfricoșat: ― Pe cine spînzurați? În ochii lui Apostol Bologa, albaștri și adânciți în cap, se aprinse o mândrie stranie. Răspunse cu o indignare abia stăpînită: ― Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mare rușinea pentru corpul ofițeresc... A fost prins tocmai când era să treacă la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pălăgieșu l-a pârât că-i periculos pentru liniștea comunei. O, Doamne, mare-i răbdarea și îndurarea ta! Ba Pălăgieșu se mai laudă, chiar și față de mine, că, de ar fi vrut el, ar fi putut face să-l și spânzure, că ― zice ― mâna lui e grea când vede că oamenii nu se astâmpără. Dar zice că i-a fost milă de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mulțumit numai cu internarea. Că, zice, protopopul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]