9,106 matches
-
unui păcat originar. Omul e rau de la natură și așa va fi pînă la sfîrșit. În al cincilea rînd, reacționar e cel care cultiva estetică sublimului, avînd convingerea că, vorba lui Edmund Burke, „tot ce acționează într-o manieră similară spaimei este o sursă de sublim.“ (p. 133) Așadar, reacționar e cel care, resimțind prezentul că pe ceva înspăimîntător, caută să-i descrie avatarurile într-o formă artistică cît mai apropiată de sublim. A da peste o expresie reușită este revanșa
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
fiecare postare "curajoasă", speră să se fi păstrat capturi și "să se ia pielea" de pe Mihai Bendeac, pentru a fi dat exemplu. "Contul lui Bendeac nu mai există pe facebook. Dacă luptătorul pentru libertatea cuvântului și l-a șters de spaimă că-l arde-n instanță Intact cu 3.000 euro pentru fiecare postare curajoasă, sper din tot sufletul meu meschin să aibă capturi ai lui Voiculescu și să ia și pielea de pe el. Ca să fie un exemplu viu pentru toți
Ciutacu, despre Bendeac: "Să ia și pielea de pe el" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65687_a_67012]
-
sînt dovada însăși a afirmațiilor mele. Poate m-a surprins că „Elling" s-a întîmplat la Teatrul de Comedie. Desigur, dintr-o prejudecată...Am urmărit acest spectacol făcînd abstracție complet de film. Am lăsat la intrare mimica sau zîmbetul sau spaima de pe fețele actorilor norvegieni. Fabuloși actori!... Impresionant în spectacol este, pe de o parte, simplitatea construcției - simplitatea ca deziderat - iar, pe de altă parte, credința și iubirea cu care cei doi actori, Marius Florea Vizante și Sandu Pop caută să
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
nici un amănunt. Mijlociul, sub covată. Mezinul, iute în horn. Numai blegul ăl mare se duce să deschidă ușa ca prostul și lupu-l mănîncă pe loc. Căutarea celorlalți mă umpluse de groază. Aici Lixandra coborîse glasul pînă la șoaptă, înzecindu-mi spaima. E știut, tehnica prozatorului modern, de la romanul polițist pînă la romanele distinșilor noștri critici de azi, este să provoace frica. Să bagi în cititor, încet și cu profit, frica; iar frica, iarăși se știe, ne înarmează, ne vitalizează pe toți
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
albă. Mai mulți oameni îl plângeau, când, l-a un moment dat, acesta s-a ridicat și s-a repezit spre o sticlă cu apă, din care a băut. ”Este prea cald. Nu mai suport”, a spus apoi bărbatul, spre spaima celor aproape 300 de persoane, care asistau la "înmormântare". China se confruntă cu un val de căldură record, în urma căruia au murit în ultimele zile cel puțin zece persoane.
Care a fost primul lucru pe care l-a făcut un bărbat după ce a înviat by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63657_a_64982]
-
După o săptămână a murit, cu demnitate, așa cum dorise". Sorana Gurian a avut marele curaj să excludă narcoticul de la hotarul dintre conștiința vieții și conștiința morții. Admirația lui Eugène Ionesco trebuie înțeleasă din această perspectivă, știindu-se starea patologică de spaimă în fața morții de care suferea dramaturgul.
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
o secvență parabolică („ani de zile / bătuse la o poartă / în spatele căreia / erau doar hăul și pustia"). Într-un loc este confesiv asumat, deși nu fără adjuvantul unei plasticizări: „golul care mă absoarbe în fiecare dimineață / o încăierare cu propria spaimă / fără vreun zid / să-mi adăpostesc spatele / biciuit de cotidiene trădări" (absența). Dar nu golul specifică această producție în care de fapt predomină o aglutinare a materiei, o încleștare a ființei cu materia, ca o probă liminară a existenței, ca
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
pe acest „maidan" plin de scursorile existenței, ca un rezervor cu rebarbativ aspect al energiilor materiei. Convenționala mizerie, „urîtul" conțin potențialitatea unor noi „flori ale răului", îndreptățite la ratificarea lirică: „am dat pe gît toată otrava / mai frumos au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată de agresiunea lucrurilor uzate, rejectate de optica obștească, poeta le îmbrățișează în numele unei ordini absconse, reparatoare: „lumea e făcută din benzină / gunoaie sudori și duhori reciclate / flori și parfumuri artificiale / împodobind un stîrv sau altul
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
toate timpurile; cred că eu voi fi complet uitată și poate sever denigrată peste vreo cincizeci de ani." Scrisorile trimise din închisoare nu au, decât în puține cazuri, relevanță literară. Dostoievski îi scria din închisoare fratelui său, Mihail. Imediat după spaima prin care trecuse crezând că urma să fie executat imediat, i-a povestit: „Ni s-a spus să sărutăm Crucea, ne-au frânt spadele deasupra capetelor noastre, ni s-a făcut ultima toaletă (cămăși albe). După aceea, trei dintre noi
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
a Norei Iuga Despre cum a intrat „în rândul lumii" digitale, povestește cu umor Nora Iuga într-un interviu acordat Andrei Rotaru și publicat în HYPERION, nr. 1-2-3/ 2010: „Dacă nu erau tinerii, aș fi rămas pentru totdeauna în ghearele spaimei mele, aproape animalice, de tot ce ține de tehnologie, care m-a terorizat încă din pubertate. La doisprezece ani îmi era frică de telefon, de ascensor, de patefoane, că dacă sărea un cățel din pâlnie? Corina Sabău, care a pășit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6398_a_7723]
-
Anca Murgoci O îndrăgită vedetă TV a făcut niște declarații șocante. Cutremurele din ultima perioadă au băgat spaima și în rândul vedetelor. Cu această ocazie, Elena Lasconi și-a amintit de o perioadă mai puțin fericită a vieții sale. În anul 1999, realizatoarea TV a transmis din Turcia, unde avusese loc un seism foarte puternic. Acele momente cumplite
Vedetă de la Pro TV a făcut declarații șocante: "E cumplit" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60744_a_62069]
-
japonezii trăiesc cu frica unei catastrofe nucleare. „Situația generală la centrala din Fukushima rămâne foarte gravă. Estimările mele nu se schimbă. Situația e în continuare extrem de gravă“, a declarat Yukiya Amano, directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (IAEA), citat de . Spaima japonezilor a fost amplificată după ce deasupra centralei s-au zărit nori de fum. Pentru a opri răspândirea particulelor toxice în aer, autoritățile au decis să pulverizeze nisip și beton peste reactoare. Citește și: Ministerul Săntății le-a cerut oamenilor să
Zona de evacuare de la Fukushima, extinsă de la 30 la 90 de kilometri. IAEA: Situaţia generală la centrala din Fukushima rămâne foarte gravă () [Corola-journal/Journalistic/60982_a_62307]
-
mai puțin întâlnită, profitând de pe urma fricii oamenilor. Acesta percepe o taxă pentru a ajuta diferite persoane să traverseze un pod ce îi înspăimântă pe trecători. Podul William Preston Lane Jr. Memorial, cunoscut drept Bay Bridge, din SUA, reprezintă o adevărată spaimă pentru cei nevoiți să îl traverseze. Structura este una dintre cele mai lungi și cele mai de temut de acest gen din lume, potrivit ziarulalb.ro. “Toată lumea vorbește despre teama de a traversa podul. Când le-am spus oamenilor că
Cum face un bărbat bani din spaima oamenilor - VIDEO by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64196_a_65521]
-
se retrage tot mai mult din domeniul teoriei figurilor în cel al lingvisticii pure. Desigur, el este eminent și la acest capitol, iar școala românească de stilistică îi datorează enorm. Criticul literar nu poate, însă, să nu remarce, în subtext, spaima lui Tudor Vianu de a mai face referiri la reperele filosofice și culturale cu ajutorul cărora a deschis, începând din 1930, un nou orizont în eminescologie. Clasificând categoriile lexicului eminescian sau analizând formele negației din opera poetului, Vianu fuge, de fapt
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
zel revanșard, asemeni unui ghid, un sfătuitor calm care-l îndeamnă să urmeze cursuri în închisoare, aproape un ghid spiritual. Cu Audiard plonjăm într-un univers paralel, un univers în care timpul curge altfel, unde momentele se repetă exasperant, unde spaimele stau agățate în colțul privirii, unde există ceva din acea patrulare maladivă, obstinată, a marilor carnasiere în cuști. Luciani privește prin fereastra cu gratii, privirea sa de o tristețe mohorâtă relevă limita puterii sale. Chiar și controlând operațiuni în exterior
Profetul, drogurile și italienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6441_a_7766]
-
acută sensibilitate. Falia identitară, cum ar spune Le Clezio, pe care Cecilia o simte cu atât mai dureros în condiția ei de orfană, adăugându-se recluziunii și rigorilor monastice de conviețuire, generează un soi de alienare și autism, inclusiv acea spaimă de moarte (vezi dialogurile ei cu Maddalena), dar totodată și puterea de a-și sfida condiția prin recurs la imaginație, la o anume independență de gândire și reculegere. Esențială pentru Cecilia este acea insomniacă nevoie de identificare, de regăsire de
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
al celeilalte vieți, onirice, în orizontul conștiinței este chiar condiția vindecării eroinei. Romanul Ceciliei, o formă sistematizată de delir autoscopic, este de fapt viața propriei minți, acest sanctuar în care existența dobândește valoare, în care ies din ascundere dorințele și spaimele eroinei, în care dă expresie liberă anxietății, construiește himere simultan cu desfășurarea vieții obișnuite, cu automatismele și țelurile ei inevitabile. Fuga eroinei din orfelinat este epilogul firesc al aducerii în lumina clară a conștiinței, a fobiilor și conflictelor de care
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
și tocmai mi venea să strănut, când la ușă sună tata. M-am speriat atât de tare, încât am rupt vârful creionului, și în loc să strănut - am tușit. Diferența dintre bine și rău este certă. Ca diferența dintre teama justificată și spaima fără motiv.
Tadeusz Dabrowski by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6315_a_7640]
-
său, nu rară și moale ca aburul chiciurii, ci prăfoasă, murdară și apăsătoare. Din acea noapte în care Nehi Duhul luase toate făpturile, trăgân-du-le după el până la o ascunzătoare din munți, sătenii trăiau și-și îngrijeau livezile în tăcere și spaimă. Fără nici un animal în casă, fără nici un animal în bătătură. Singuri. Numai râul mai trecea prin sat, învârtejind cu spuma lui prundiș, crengi rupte, bulgări de noroi. Zi și noapte, iarnă și vară, râul acela nu avea nici o clipă de
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
repede ca să se îndepărteze, și totuși zăbovind o clipă pe acolo ca să blesteme întregul sat. Maya și Matti erau singurii copii din sat pe care îi atrăgea codrul întunecat. De fapt, tocmai din pricina tuturor înștiințărilor și a tăcerii și a spaimei erau ei atât de ispitiți de pădure, și închipuirea îi îmboldea să încerce să afle ce se ascunde în adâncul ei. Matti mai avea și un plan încă neurzit până la capăt, de care îi spusese Mayei, pentru că știa că Maya
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
că, de fapt, nu se pune problema unei asemenea ceremonii. Cimitirul e gol, fără vreo urmă de pământ răscolit: „Reveni de la una la alta. Întârzie descumpănit încă două minute, apoi, brusc, ca mânat de-o decizie subită sau de-o spaimă sau de-o amenințare, o rupse la fugă, călcând la nimereală, mușcând cu talpa din morminte, răsucindu-și pe-alocuri gleznele, alunecând, împiedicându-se și iar ridicându-se, regăsind cu greu arterele. Vru să treacă în goană pe lângă mormântul mamei
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
Un fapt este, totuși, cert: schimbarea din 1948 nu va rămâne fără urmări pentru Onicescu. Urmărirea sa se va intensifica, devenind, din preventivă, intruzivă și extrem de insistentă. Ca și celelalte ediții ale dosarelor de urmărire, și aceasta ne convinge că spaimele noastre legate de Securitate - în care se amestecau filajul, urmărirea corespondenței, ascultarea telefoanelor, racolarea de informatori din anturajul imediat - erau justificate. Toate aceste instrumente au fost folosite pentru a-l ține sub control pe matematician, chiar și când acesta împlinise
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]
-
adevărului factologic, vizibil la suprafața documentelor, avem nevoie ca de aer de asemenea studii menite să descifreze mecanisme secrete ale culturii de sub totalitarism. O reconstituire a „lecturii clandestine” din această perioadă, cu ipostaze și funcționalități, dă seama, de pildă, de spaimele și de aspirațiile scriitorului - de nu ale cititorului român în general. Matei Călinescu, Ana Blandiana, Radu Cosașu, Adriana Bittel sau Nicolae Manolescu sunt chemați de Sanda Cordoș să depună mărturie cu privire la relația nefirească - dar atât de nuanțată - cu cărțile interzise
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
a sugerat nimeni vreodată despre ce și cum să scriu. Dar cum majoritatea intelectualilor pe care-i cunosc au capitulat în fața unei mișcări politice conjuncturale, a unei combinații dubioase, fără pic de substanță, în care se adună violența minerească și spaima pierderii privilegiilor, precum și refuzul reformei statului, firește că e nevoie de indivizi care să funcționeze pe post de țapi ispășitori. Dar, vorba poetului: „bucuroși le-om duce toate!” Am încetat să scriu cronică literară în momentul când mi-am dat
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
s-au detașat de mine și au rămas tăcute în urmă, tot mai departe. Eram anonim ca un puștan înconjurat de dușmani în curtea școlii. Farurile mașinilor erau tot mai puternice. Mă luminau în timp ce țineam strâns de volan într-o spaimă transparentă și lunecoasă ca albușul de ou. Secundele erau tot mai mari - aveam loc în ele - crescuseră cât clădiri de spital. Parcă ar mai fi rămas ceva timp să respir o clipă înainte să fiu zdrobit. Atunci, deodată, o pavăză
Singurătate () [Corola-journal/Journalistic/5008_a_6333]