3,853 matches
-
grădini, trecând peste gardurile-rogojini. Coborâm În sat. Gardul școlii stă În picioare - nu-i de mirare: e din piatră și din leațuri sănătoase de stejar, spre drum; și poarta e Întreagă - dar deschisă de tot. Curtea plină cu armată, geamurile sparte, pereții ciuruiți, ciupiți, Încolo Întreagă, școala. - Bine că n-a luat foc - cu stuful ăsta..., zice mama. Bine că ne-am Întors acasă, că mi se acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Da lăsaț’, doamnă, bine c-au venit ai noștri, Românii! Lucruri s-a’ mai face ele, altele șî mai frumoase șî mai lăptoase!, zice Moș Iacob. Mama nu zice. Nu pare supărată tare. Așa, oleacă, de patefon (Îl găsesc eu, spart, acoperit de cioburi de plăci, În fundul grădinii, acolo or fi ascultat Rușii ’Zaraza’), ceva mai mult de ceasul de mână al tatei - greșeala ei că l-a lăsat acasă, când am plecat În pădure: trebuia să-l ia, că greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el la fel de ambițios, căpos și lacom, c-ar mai fi vrut-o și pe ea pe lângă celelalte. Așa se face c-au dus-o tot într-un balamuc și-un scandal cu certuri și bătăi, și ochi vineți, și buze sparte, și chiloți rupți; trăgea de ea cu forță, abia acum ar fi putut să spună c-o violează, dar nu i-ar fi cedat nici moartă. Până la urmă, tot el a cedat, de vreme ce a băgat divorț. Ducă-se învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o lună-două după ce ar fi schimbat decorul, vizitând-o acasă. Veni însă o dimineață când auzi de la supraveghetorul căruia îi dădu copiii în primire că la Timișoara a pornit răscoala, revoluția, războiul, cu lumea ieșită pe străzi, balamuc și vitrine sparte și armată care trage în oameni și uite că se învârtoșează treaba: românii o fac pă treabă, îl dau jos pe Ceaușescu. A mai auzit ceva la radio peste câteva zile, un discurs al lui Ceaușescu ceva mai vehement decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în permanență, veghind, da, atent la toate semnele și semnalele, ca să răspunzi, fiindcă mereu ți se oferă, ți se propune... Alo, da, io sunt! Ce-ți trebuie, dom’le? Ce suni așa ca disperatu’? — Care ești, băăăă?! urlă o voce spartă, trăsnind a vodcă și a bere. Unde ești? — Măi, omule, nu te enerva degeaba. Nu zbiera la mine, că nu rezolvi nimic. Nu faci decât să-ți înrăutățești situația. — Băăă, îți iau beregata! Zi repede unde ești! — Sunt pă mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
consuma tutun se va situa În stare de răzvrătire Împotriva Imamului Timpului, grăbi-i-ar Dumnezeu venirea”. De azi pe mâine, nici un singur persan nu-și mai aprinse vreo țigară. Narghilelele, celebrele kalyans, au fost puse la locul lor sau sparte, negustorii de tutun au tras oblonul. Până și printre soțiile șahului prohibiția fu respectată strict. Monarhul Își ieși din minți, Îl acuză, Într-o scrisoare, pe conducătorul religios de iresponsabilitate, „pentru că nu-i păsa de consecințele grave pe care privarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa le luase În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un oraș rupt de lume, ci lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a împuținat, umil, eu îl întreb preocupată, a durut, iar el spune, nu, a fost pur și simplu neplăcut, iar Noga ne informează cu mândrie, tati, eu nu voi mânca nimic până când nu te faci bine, el schițează un zâmbet spart, încuviințând apatic sacrificiul ei. Udi, spune-i să mănânce, îl rog eu, spune-i că te vei însănătoși numai dacă va mânca, însă el se holbează la noi ca și cum logica noastră ar fi una ciudată, ca și cum nu ne-ar înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu o zi înainte. Ochii lui sunt înfricoșați, asemenea ochilor micuței Noga, atunci când am adus-o acasă, eu ședeam pe bancheta din spate, ținând-o pe genunchii mei, Udi conducea în tăcere, aplecat de spate, eram cu toții ca o vază spartă atunci, o mână de cioburi tânjind să se reunească, și poate că acum se va întâmpla în sfârșit, poate că acum ne vom reuni din pricina bolii sale, îi mângâi mâna, Udighi, nu îți face griji, important este că am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca un câine credincios, din câte se părea, nici măcar această plecare nu fusese una la voia întâmplării, mă gândesc la ea cu stânjeneală și durere, o fetiță care are de îndeplinit o grea misiune, să pună cap la cap bucățile sparte ale unei vaze, cu asta se ocupă de opt ani de zile, iar odată cu ea, a crescut și misiunea aceasta a ei, răpindu-i copilăria, subjugându-i viața. Din dormitor se aud sforăituri puternice, lovind asemenea unor reproșuri, mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
împietresc de frică, alerg la telefon, repet ca pe o rugăciune numărul Zoharei, numai pe ea mă pot baza, numai ea ne va ajuta. Răspunde odată, mă rog eu, strâng receptorul în mână, în cele din urmă răspunde, cu vocea spartă, parcă aș fi trezit-o din somn, nu este vocea aceea proaspătă pe care o cunosc eu, și strig, Zohara, Noga este bolnavă, te rog din suflet să vii și să o consulți, ea ezită, vocea îi este umedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a pățit, întreabă ea, vocea ei este încă reținută, iar eu cobor din pat și șoptesc, are febră mare și o durere puternică de cap, nu își poate mișca gâtul, nu este bine, trag eu concluzia și adaug cu voce spartă, nimic nu este bine, Udi a plecat de acasă, ea nu va face față situației, el s-a ridicat și a plecat, pur și simplu, nici măcar nu a spus unde anume, totul din cauza acestei boli blestemate, suspin eu, renunțând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu răsuflarea lui straturile de flori pe care le plantasem cu inima îngreunată de frică. Mă ridic greu și mă întorc în camera ei, întunericul din casă este dens și adânc, acoperindu-i fața inocentă, buclele fără viață, cu voce spartă, șoptesc somnului ei, înainte să mă răzgândesc, ne-a părăsit, Noga, se va întoarce numai atunci când va dori, va telefona doar atunci când va vrea, va veni și timpul când noi vom înceta să mai așteptăm. Dar dimineața devreme, o pojghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care stă exact în fața ochilor mei, alb de tot, brațul ei este rozaliu, acoperit de pistrui, ca de bebeluș, o piele care îmbătrânise ascunsă, fără a vedea lumina soarelui, complet diferită de pielea aspră a palmelor sale, apoi cu voce spartă, spun, chiar dacă ai dreptate, tot nu are voie să renunțe la copil, trebuie să merg la ea să încerc să repar nenorocirea, dar Hava întinde un braț puternic, blocându-mi drumul, îmi pare rău, Naama, a cerut în mod explicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asupra mea se prăbușește o trupă de cuvinte înțepătoare, amintindu-mi de jignirea imposibil de iertat, ce spusese atunci, în curtea înflorită a hotelului, în ultima secundă a primăverii, în secunda aceea de rară fericire, dacă poți numi creatura aceea spartă, împovărată, fericire. Îmi este interzis să intru cu tine în hotel, spusese el, îmi este interzis să mănânc și să beau și să mă întorc pe drumul pe care am venit, trebuie să fug de aici înainte ca cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să-mi scrie orice, numai să știu de ea. Nu am primit nici un răspuns. Ceva se rupsese în mine și nimic nu a mai putut umple golul. Mă simțeam ciudat de ușor, iar sunetele din jur răsunau ca niște ecouri sparte. Am început să merg cu regularitate la școală și să particip la toate cursurile. Acestea erau plictisitoare, cu colegii nu vorbeam, dar nu aveam altă soluție. M-am așezat de bună voie în primul rând, nu scoteam un cuvânt, mâncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să vorbim? sare unul dintre ei, care nu vorbise pînĂ atunci. Era furios. — Am zis că nu duc nimic care ar putea vorbi. — Crezi că sîntem lenguas largas? — Nu. — Știi ce e un lengua larga? — Da. Unu’ care are gura spartă. Și știi ce facem noi cu tipii de felu’ Ăsta? — Nu face pe dur’ cu mine, i-am spus. Voi ați venit cu o propunere la mine. Eu nu v-am oferit nimic. — Pancho, taci din gură, Îi spune cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața barului Cunard, de lîngă cafenea. Unul dintre caii care trăgeau rulota se prăbușise și dădea din picioare prins În harnașament, iar celălalt Își zvîrlea capul În toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură, ca niște jamboane, ÎngrămĂdiți peste tot. Își făcuse un locșor printre ei ca să se-ntindă. De cîte ori se mișca, auzea zgomotul Ăla de sticlă spartă venind din saci, și mai era și mirosul băuturii vărsate, care se-mprăștiase peste tot. BĂrbatul se-ndrepta spre Woman Key. Acum Îl vedea bine. — MĂ doare, spuse negrul. MĂ doare tot mai rău. — Îmi pare rău, Wesley. Da’ acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Barca o las În Garrison Bight și dacă e s-o ia, asta e. Tre’ s-ajung la doctor. Nu vreau să-mi pierd și barca și brațul. Încărcătura face cît vasu’. Nu s-a spart prea mult. CÎteva sticle sparte poa’ să miroasă ca dracu’.“ BĂgă cheia-n ambreiaj și dintr-o zvîcnitură ieși dintre mangrove, odată cu Începutul mareei. Motoarele torceau. Vasul căpitanului Willie era la vreo trei kilometri distanță și se-ndrepta spre Boca Grande. „Cred că apele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu binoclul și o să creadă că de-aici este condusă operațiunea. O cauți cu lumînarea, să știi. Își repetă refrenul. Exact atunci ne lovi primul obuz. Întîi s-a auzit un zgomot, ca cel pe care-l face o conductă spartă, combinat cu cel de carton rupt, și apoi explozia asurzitoare și fumul deasupra noastră, În timp ce o duceam pe fată În spatele apartamentului. Ieșeam aplecîndu-mă pe ușă, cînd ceva cu o cască de oțel mă depăși În drumul său spre scări. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a întâmplat. L-am visat când lipsea, ca și când, inconștient, încercam să umplu spațiul dintre noi. La fel se întâmplă și acum. Întâlnirile Alcoolicilor Anonimi seamănă cu filmul lui Ingmar Bergman în care Liv Ullmann își mutilează părțile intime cu sticlă spartă: cu mișcări plictisite, sigure, înspăimântătoare. Un bărbat cu fața distrusă de alcool povestește că, în sfârșit, după patruzeci de ani de băutură (probabil că începuse foarte devreme), AA l-a ajutat să-și înfrunte demonii interiori și să renunțe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în sfârșit, după patruzeci de ani de băutură (probabil că începuse foarte devreme), AA l-a ajutat să-și înfrunte demonii interiori și să renunțe pentru totdeauna. E tras la față, are nasul mare și roșu, pielea plină de capilare sparte, iar porii sunt atât de deschiși, parcă ar avea vărsat de vânt, și mă întreb dacă într-adevăr aceste întâlniri l-au ajutat cu ceva. Poate că i-ar fi fost mai bine dacă ar fi continuat să bea. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la tine. Apa nu e deloc adâncă. Trebuie să merg o mulțime ca să ajung la o zonă potrivită pentru înot. Mă simt ca Mica Sirenă, pentru că la fiecare pas ceva te taie la tălpi; pietrișul coastei este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot niște plescăituri nesuferite la fiecare pas. Mă străduiesc să-i par grațioasă lui Jake, dar renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
le las să se macereze în Pimm’s, pe care l-am făcut din limonadă și suc de ghimbir, așez pe masă câteva pahare drăguțe și un platou cu brânză și pâine proaspătă. Ospitalitatea lui Charlotte, care e cam mână spartă, ne-a silit să oferim și noi mai mult când se ține întrunirea la vreunul dintre noi, ceilalți. Săptămâna trecută am fost acasă la Ben, și el a comandat pizza pentru toată lumea. Este ideea tipică de distracție grozavă pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]