35,079 matches
-
acest lucru. Am făcut în ultimii ani cu bani incredibil de puțini mai mult decît niște ministere și sînt mulțumit. Cît despre Basarabia, situația mi se pare tragică. Nici măcar în etapa podului cu flori nu mai sîntem. Atunci apăruse o speranță, se putea mai mult, credeam în unire. Măcar în spirit. Azi nu mai există nici măcar iluzii fiindcă de un deceniu nu există nici o strategie. Sau n-am descoperit-o eu. Pînă azi nu știm ce vrem cu basarabenii. Și este
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în campanie de vîrfurile de lance ale partidului care se pregătea să preia puterea. Editorialele lui Ion Cristoiu se metamorfozau în mesaje politice ale liderilor PDSR. După ce partidul lui Ion Iliescu a ajuns la putere, Ion Cristoiu a lansat o speranță personală: că va ajunge într-o funcție executivă la un post de televiziune. Asta nu s-a întîmplat. Astfel că, după o vacanță prelungită, Ion Cristoiu a revenit la munca ingrată de editorialist, dar pentru a nu i se reproșa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
niciodată. Revenind la viața reală și la drumul de întoarcere, mâna îmi îngheață pe cutia de lapte. Am omis să îmi iau mănuși, iar frigul nu mă ajută. Norocul meu e că am ajuns înapoi la bloc unde păstrez vie speranța căldurii. Strada e aproape goală. Normal, e 7 dimineața pe un ger cumplit. Totuși, o siluetă neagră se conturează la marginea drumului. Un bărbat, și stă în fața blocului meu. Probabil așteaptă pe cineva. La 7 dimineața?! Oricum, nu e problema
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
toate vîrstele îmi sunt străine/ Și în zadar/ Copilul care sunt/ Caută speriat un timp cărunt/ Sau chiar,/ Mergînd cu visul mai departe,/ O cît mai luminoasă moarte..." (Bătrîni și tineri). Îmbătrînirea devastatoare nu exclude totuși consolarea unicității și nici speranța unei topiri într-un anonimat analog Neantului originar, pe care Meister Eckhardt îl socotește una cu Dumnezeu: "Sunt primul om care îmbătrînește/ Sub soare./ Singură descopăr,/ Și fără să mă poată ajuta cineva,/ Această enormă mirare/ A trupului încă al
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
timp, așteptând ivirea cine știe cărui miracol. În afara câtorva declarații cinice ale premierului ("Domnii nemulțumiți din opoziție n-au decât să mai stea afară o tură!"), înafara proptirii tot mai ferme a regimului în parii securismului, nimic de semnalat. Nici o undă de speranță, nici un curent de aer proaspăt: aceleași figuri smochinit-tuciurii, îmbătrânite cu patru ani, aceeași aroganță stupidă, aceeași suficiență tâmpă și același limbaj primitiv, menit să ascundă o impotență de decenii. Descurajarea populară e atât de mare, încât nimeni nu se revoltă
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
de rău. Dar tot Sebastian are, în mod clar, și o latură naivă, cel mai adesea vizibilă cînd îi vine ideea unui nou roman sau a unei noi piese de teatru. Atunci vedem un Sebastian încă tînăr, încă plin de speranțe, a cărui încredere în talentul lui depășește cu mult orice neliniște sau șovăială. La un moment dat în Jurnal, severul Sebastian se lasă furat de visătoria compensatorie a lui "ce-ar fi fost dacă..." . Ce-ar fi fost dacă ar
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
la Ministerul de Externe. Profit de această specialitate pe care o aveți pentru a vă întreba care sunt șansele de aderare a României la Uniunea Europeană cu Ion Iliescu la putere? T.P.: Ion Iliescu a devenit, în conjunctura știută, purtătorul de speranță al societății civile românești. Dar, cum spuneam, România are de străbătut o cale lungă și va avansa și cu o conducere în fruntea căreia se situează Ion Iliescu. Dar împreună cu forțele societății civile, conservatoare, reprezentate în parlament - mă refer la
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
la liberali, la partidul minorității maghiare... - care dacă se vor angaja, vor reuși să dinamizeze un astfel de guvern. R.B.: Domnule Thomas Prinz vă mulțumesc pentru acest interviu vă doresc mult succes în scrierea romanelor dumneavoastră viitoare și-mi exprim speranța că foarte curînd și o editură din România va publica în traducere romanul Ankunft im Bukarest.
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
ființa. * Oportunismul ucide literatura. Dar, vai, literatura nu ucide oportunismul. * "Singurul mod de a evita răzbunarea este justiția. Iertarea creștină e un pretext pentru delăsare" (Monica Lovinescu). * "Esența Adevărului este Libertatea" (Heidegger). * Nici o valoare morală nu e mai curată decît speranța neîmplinită. * A gîndi e, într-un fel, a lenevi. A gîndi substanțial: a lenevi în profunzime. * Frumusețea e o formă imanentă de inteligență cosmică. Nefiind obligată a se autoreflecta conceptual, produce suspiciuni în planul conceptului gelos. * Teoria tipicului, la modă
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Gheorghe Grigurcu * Privindu-te în oglindă, realizezi cea mai elementară metaforă a ființei tale. * Ambiția e în sine o formă a revoltei. * A preciza sensuri înseamnă a obliga. Tirania sensurilor. * Imensa spaimă de propriile tale speranțe. * Nu putem gîndi fără a ține seama de vraja calității umane, misterios individuale: "Greșeala lui Descartes, scria Alain, e de mai bună calitate decît adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
din lumea noastră. Cît despre consecințele legale, mă tem că nu vor exista, deși legea prevede pedepse grele pentru punerea în circulație a unor neadevăruri care lezează persoana și imaginea ei publică. Am nutrit și eu, ca și alții, oarecari speranțe în "curățenia" pe care CNSAS o va impune, măcar ca principiu, dacă nu ca fapt, în viața publică românească. Și, cu prima ocazie care i se oferă de a-și dovedi utilitatea morală, ce face CNSAS? Publică doar parțial lista
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]
-
patul cazon, începînd să rîcîie din nou. Era ca și cum ar fi săpat un tunel, să evadeze, cîndva; iar pușcăriașii săpau acolo cu nădejde, deși, ca să ajungă la celălalt capăt al tunelului, le-ar fi trebuit cel puțin două secole; dar speranța nu se sperie de timp...
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
un trandafir, îți va fi fața rumenă ca el. Volumul Credințe și superstiții românești după Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu, este un minidicționar alcătuit de Irina Nicolau și Carmen Huluță, în care pot fi găsite toate neliniștile, spaimele și speranțele "românești". Am procedat astfel, spune Irina Nicolau în prefață, spre folosul cititorului tînăr sau bătrîn, instruit sau mai puțin instruit, pe care am dorit să-l confruntăm direct cu un fond bogat de date revelatoare pentru mentalitățile românului vechi, pentru
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
Gheorghe Grigurcu * Privindu-te în oglindă, realizezi cea mai elementară metaforă a ființei tale. * Ambiția e în sine o formă a revoltei. * A preciza sensuri înseamnă a obliga. Tirania sensurilor. * Imensa spaimă de propriile tale speranțe. * Nu putem gîndi fără a ține seama de vraja calității umane, misterios individual: "Greșeala lui Descartes, scria Alain, e de mai bună calitate decît adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
Să încerce să se purifice, să scape de sub tirania răului care îi domină... În această încercare mi-au stat alături români, evrei, maghiari, țigani, armeni, sârbi, albanezi...Cu toții sau dovedit nu doar europeni, ci adevărați cetățeni ai universului... Ei sunt speranța mea că vor remodela o nouă umanitate... nu există păcat mai mare în univers decât să batjocorești sufletul unui om! Să fii binecuvântat maestre Cezar Ivănescu!
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
agață, la fel ca un om aflat în pericolul de a se îneca, și de un pai. De pildă, venind din Chicago la Herkimer, unde se ținea procesul, Louisa Gillette află pe tren o poveste care i-a dat mari speranțe: în urmă cu câțiva ani, un tânăr, Jack Marion, din Nebraska, fusese acuzat de crimă după ce prietenul său dispăruse fără urme. La câțiva ani după execuție, presupusa victimă a revenit în oraș, spunând că a fost în America de Sud, dar că
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
în Rică Venturiano, dublată mai întîi de agresivitatea timidului și pe urmă de disperarea vinovatului. Dintr-un motiv sau altul, Ștefan Iordache pleacă de la "Nottara" și se stabilește la Teatrul Mic. Un alt om, cu alt tip "de nas", îmbrățișează speranța ce devenise certitudine, în special cu Hamlet-ul lui Cernescu și începe să-i construiască statutul de vedetă. Dinu Săraru a mizat pe aura pe care o vedea formîndu-se în jurul numelui lui Iordache. Și a cîștigat. Și teatrul românesc. Cine poate
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
Speranța Rădulescu * Pentru că acest "înainte" se situează undeva în tinerețea noastră, când bolile, deziluziile și moartea erau mai departe; * Pentru că așteptările noastre de la începutul anului '90, uriașe dar fără temeiuri, au fost urmate de împliniri slăbănoage și precare; * Pentru că pentru majoritatea
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
inteligenței, se dovedește o realitate, în domeniul vieții bancare. Cel puțin un faliment bancar răsunător este necesar unei guvernări care se respectă. Mai multe devin sâcâitoare... A privatiza băncile înseamnă a tăia o mână guvernului, celor ce-și pun toate speranțele în ajutorul discret al acestuia. Cealaltă mână ar trebui, ne atrage atenția dl. Iliescu, să stea întinsă la bănci străine, care ar băga ele în buzunare profitul, și nu cine spusesem mai dinainte. N-am semnat manifestul acelor intelectuali dintotdeauna
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
unui om. Hedwig își vede visul împlinit: face din oligofrena Renate o fetiță normală. Prin tenacitate, rigoare, încredere suprafirească. O viață aproape imposibilă are și tânăra învățătoare Alexandra, victima unui grav accident rutier. Alexandra suferă enorm ani la rând, între speranță și deznădejdea pierderii "independenței", context agravat de defecțiunea soțului, moartea mamei etc. Supraviețuiește totuși nenorocirii prin confesiune epistolară, jurnal critic, autocritic, colportaj, autoterapie sufletească. Rămâne vie, feminină. Un eșantion de rezistență. Fără să dorească imposibilul, din dragoste de epica vieții
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
verii. Cînd țara a fost salvată de la o catastrofă finală, prin intervenția din ultimul minut a Coroanei, Mihai I nu mai avea atuurile de care dispunea în primăvară. Acum, nu se mai punea problema de negocieri". Și condamna acele deșarte speranțe întreținute la București că anglo-americanii se vor bate cu rușii și că e necesar un guvern puternic precum cel al lui Rădescu, care, credea naiv de Weck, "poate fi susținut de americani și de englezi". Jurnalul se încheie în 5
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
și filozofică, odată cu îndepărtarea de matricea părintească, onest mic-burgheză, și înregimentarea în partidul comunist ilegal, cu disciplina și rigorile lui impuse de împrejurări; apoi arestarea la frageda vîrstă de 20 de ani, închisorile, lagărul, rezistența morală și fizică, gîndurile, temerile, speranțele, credința lui nestrămutată în partid, relațiile cu tovarășii și reprezentanții represiunii; terminînd în fine, după miraculoasa lui salvare de la moarte, cu anii maturității trăiți sub zodia regimului comunist, cu noi răspunderi și munci, alte prietenii inclusiv cele feminine, și mai
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
Andreea Deciu Nu cunosc traduceri românești ale romanelor lui Bohumil Hrabal, pe care eu l-am descoperit grație filmelor lui Jiri Menzel. Întîlnirea dintre cei doi a creat, cum se știe, capodopere cinematografice, unice prin trist-suavul amestec de speranță și disperare, naivitate și cinism. Dar ceea ce m-a surprins la lectură unui român de Hrabal care a cunoscut un succes ieșit din comun peste ocean, O singurătate prea zgomotoasă, este dizolvarea amestectului mai sus amintit, pe parcursul cărții, nu atît
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
bine îngrijit, nu e descris deloc. Cu totul altfel stau lucrurile cu mânăstirea de la malul mării, unde se retrage Cezara după fuga lui Ieronim și moartea tatălui ei: aici grădina în paragină, potrivită cu starea de spirit a îndrăgostitei fără speranță, e numită "frumoasă": "ea privea oare întregi (...) la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbăticită, care înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm, sau alte dăți, perzându-se pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
care înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm, sau alte dăți, perzându-se pintre aleile umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță". Până la urmă, această grădină e un fel de vagă anticipare a insulei lui Euthanasius, "raiul pământesc" pierdut de om odată cu păcatul originar (dobândirea cunoașterii, nașterea rațiunii), și regăsit prin depărtarea îndrăgostiților de lumea "rațiunii sterpe", prin întoarcerea lor în sânul
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]