3,995 matches
-
nemica de râs... ochii mi s-a roșit plângând, plângeam parcă era să mă omoare pe mine!.., O Doamne, frumos a mai fost, zău frumos. (vrea să treacă pe lângă Histrio) {EminescuOpVIII 439} HISTR[IO] Ce văd? Lizetto! LIZET[TA] (speriată) A!... D-ta ești... m-am speriat! HISTR[IO] De mine? [LIZETTA] Ba nu, da* credeam că-i iar vro umbră ca de-ale ce-am văzut în astă seară... brrr! HISTR[IO] Cum văd ție ți-a plăcut, ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
anonimă și că în curând se va înființa în București o metropolie romano - catolică. Deși aflaserăm încă de pe atunci despre toate aceste, nu le-am dat nici o importanță; la urma urmelor era mai bine ca țara să fie surprinsă, oarecum speriată, pentru ca deodată să-și adune toate puterile. Răspîndindu-se, în sfârșit, știrea despre înființarea metropoliei din București, două dintre ziarele capitalei, "Binele public" și "Romînia liberă", au grăbit a da expresiune simțimântului de jignire pe care știrea aceasta l-a produs
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mi-a dat-o mama. Toate femeile din Câmpie au așa ceva. Bătrânul soldat luă cel de-al doilea lănțișor din mâinile femeii și-l trecu prin urechiușă din partea de jos a spiralei. Imediat, în mâna lui pâlpâi o lumină bizară. Speriat, Mos aproape că scăpă amuleta pe podea. ― Ei, viteazule, vezi că avem și noi pământenii secretele noastre? hohoti Alarik. Las' că-ți spun eu ce e și ai să înțelegi... E o joncțiune trimetalică, un fel de baterie, care generează
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
te aștept în poziția aceea. Te asigur că mi-ar fi fost la fel de simplu să stau în mâini dacă așa aș fi fost camuflat mai bine. ― Nu e nevoie să încerci să mă înspăimînți cu calitățile tale. Sunt deja extrem de speriat, rosti Stin cu voce înceată. Cine ești? ― Numele meu e Rimio de Vassur. Sunt locotenent în gardă și însărcinat oficial cu ancheta privind moartea călugărilor din Biserica Alambicului de Dumnezei. ― Te știu. Tu l-ai omorât pe Jeremiah. ― Am omorât
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
n-o să merg, protestă energic Severus. Pe legea mea că nici măcar întreaga dinastie Boszt nu mă poate... Mas sări asupra lui Severus și se opri cu tăișul cuțitului aproape de gâtul lui. ― De ce ai pomenit numele asta? scrâșni soldatul. De unde știi? Speriat, bătrânul reuși doar cu greu să îngaime. ― Ce să știu? Că omul acela face parte din familia imperială? Dacă n-ar fi fost gestul energic al lui Kasser, cuțitul lui Mos și-ar fi îndeplinit misiunea. ― Toată lumea știe că numai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cea mai mică îndoială, nu ar mai fi putut să ia hotărârea aceea cumplită și l-ar fi trădat pe Domnul Dumnezeul său. Nicicând nu fusese Radoslav mai aproape de moarte. În jurul oului de metal strălucitor, aerul începuse brusc să strălucească. Speriat, s-a aruncat înapoi în cldire și a închis ușa tocmai la timp pentru a vedea, prin crăpăturile lemnului vechi, cum o lumină orbitoare strălucește preț de o clipă și apoi dispare, de parcă sursa ei s-ar fi ridicat repede
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putea să plecăm, precum Xentya, în Câmpie. Vorbele fetei îl șocară atât de tare pe Stin, încît se întoarse spre ea cu un gest violent care se termină însă în momentul în care pieptul lui atinse palma întinsă a Mariei. Speriată, Urella spuse repede: ― Chiar și Sfântul Augustin a spus că nu trebuie să avem un singur soț, ci cât mai mulți pentru a face copii cât mai diferiți. Da, da, așa a spus, iar voi doi ar trebui să fiți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mult cu o armă laser. Îl lipi de tâmpla stângă a lui Stin și apăsă pe un buton. Când acul minuscul atinse pielea capului tânărului, acesta se trezi brusc și, cu o voce straniu de corectă, o întrebă ce face. Speriată, Maria îi răspunse că îi ia câteva probe pentru ca frații-savanți să se poată lămuri dacă sângele lui conține într-adevăr leacul Ciumei. Stin o aprobă și adormi la loc, instantaneu. Maria se grăbi și ea să termine procedura de instalare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în care licărea nebunia, tânărul își proiectă la rândul lui gândurile în ann-xA Preotului. Bucuros să poată întoarce violența la care fusese supusă ea însăși, colonia de ciuperci din mantia lui străpunse toate apărările Preotului, permițîndu-i să urle în mintea speriată a adversarului său. O să te chinui așa cum ai chinuit-o și tu pe Zerri! Jorlee se aștepta ca Preotul să fie uimit și să dea pentru o clipă înapoi. Deși surpriza se putea citi în fiecare cută a feței sale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îl învățase Alaana să fie și între ei existaseră doar puține diferențe de vederi. Numai noului său nume se împotrivise Alaana. Nu dorise să își spună Xtyn, motivând că nu înțelege ce înseamnă numele acela și că, de aceea, este speriată. - Crezi că ar trebui să accept să le devin Preot? Ce se alege atunci de planurile noastre, de... Este timp pentru toate. Nu ești încă pregătit să trăiești singur în pustiu. Eu nu pot fi mereu cu tine... - Dar asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tribul Vrine și o mulțime de bărbați Porro închideau și ei o încercuire care avea drept singur adăpost peștera de la capătul văii. Cu toții erau amestecați cu războinici Ulanni, care duseseră probabil vestea cruzimii lui Xtyn. Sunt prea mulți. Nu par speriați. Ce-o să ne facem? Xtyn dezlănțui întreaga sa putere mentală pentru a potoli vocea ly. Când simți că toți ai lui erau atenți, le transmise: Nu o să se lupte. Vor vrea să știe de ce facem ceea ce cred ei că facem
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un mozaic de pași anonimi. La capătul coridorului coti spre stânga, trecu printr-o încăpere unde fu nevoit să sară peste cadavrele unor clone, iar unul din oamenii săi puse capăt suferințelor evidente ale unui soldat tânăr care îi privea speriat, strigîndu-și nebunia. Kasser își imagină că fusese probabil atacat de operatori, care nu se pricepeau să mânuiască arme, dar puteau rătăci definitiv o minte mai puțin hotărâtă. Într-un târziu, Kasser ajunse în imensa sală centrală a psiacului și văzu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sosirea lui, unde nu-l așteptau decît cîteva pachete de ace de siguranță într-un sertar din odaia de sus; mama, precum spuneam, ședea lîngă focul din cămin în după-amiaza aceea senină de martie, în timp ce afară șuiera vîntul, și era speriată și mîhnită, îndoindu-se că va scăpa cu viață din încercarea ce-o aștepta, cînd, deodată, îndreptîndu-și privirea către fereastra din față, a văzut în timp ce-și ștergea lacrimile o doamnă necunoscută care trecea prin grădină. Cînd s-a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fără mijloace materiale, Dora pur și simplu nu poate crede: Aveam însă un aer atît de serios, încît Dora a încetat să-și mai scuture buclele și, punînd mînuța-i tremurîndă pe umărul meu, mai întîi s-a uitat la mine speriată și neliniștită, și apoi a izbucnit în plîns. A fost îngrozitor. Am căzut în genunchi în fața sofalei, mîngîind-o și implorînd-o să nu-mi frîngă inima; dar o bună bucată de vreme Dora n-a fost în stare să facă altceva
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
îngrozitor. Am căzut în genunchi în fața sofalei, mîngîind-o și implorînd-o să nu-mi frîngă inima; dar o bună bucată de vreme Dora n-a fost în stare să facă altceva decît să exclame: "Vai, Doamne! Vai, Doamne!". Și vai, ce speriată era! Și unde-i Julia Mills! Și s-o duc la Julia Mills, și să plec, pînă ce aproape că mi-am ieșit din minți 509. Cuvintele pe care Dora le aruncă printre plînsete și cu care își invită logodnicul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
interviului nostru. 16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor 1tc "16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor1" Marco Pannella este de mai bine de șaptezeci de zile în greva foamei: a ajuns la limită; medicii încep să fie cu adevărat îngrijorați și, mai mult, speriați. Pe de altă parte, nu se zărește nici cea mai mică posibilitate obiectivă ca să intervină ceva nou pentru ca Pannella să-și întrerupă înfometarea ce riscă deja să devină mortală (trebuie să adăugăm, de asemenea, că alți circa patruzeci de colegi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
astfel la nivel moral. Acesta e principiul pe care ar trebui să-l apere prietenii mei radicali, în loc să se arunce (cu o onestitate donquijotescă) într-o încurcătură de bun-simț, dar destul de demnă de milă alături de mamele nemăritate sau de feministe, speriate, în realitate, de „altceva” (mult mai grav și mai serios). Dar care este de fapt cadrul în care ar trebui să se înscrie noul delict de eutanasie? Iată-l: cândva, cuplul era binecuvântat; astăzi, el este blestemat. Convenția și jurnaliștii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-lea, aceia care au descoperit complexitatea lucrurilor derizorii. S-ar spune că sunt filiații normale la un prozator atras de tragicomicul existenței mărunte. I. aduce în narațiune, înainte de orice, o tipologie și un spațiu original. Este lumea unui Mitică duplicitar, speriat, întristat și păgubos. El e actor fără roluri, mic funcționar mutat de colo-colo, soț slab de înger, asuprit de o nevastă aprigă, subaltern terorizat de serviciul de cadre etc. Singura lui libertate este limbajul. Nu și-a pierdut vocația de
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
trimite Întruna tot felul de lucruri pe care le-a găsit ea pe internet, tot soiul de site-uri care zic că Chile e o țară periculoasă și instabilă, plină de boli și mine de pămînt. Păi și e? zic speriată. Sigur că nu! spune Jess. Îndrugă numai prostii. Ia o gură de vin. — SÎnt doar cîteva mine terestre ici și colo, atîta tot. Și au o mică problemă cu holera. CÎteva mine terestre ici și colo? Holeră? — Jess, să ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șifonierului, unde Luke n-o să caute niciodată. Apoi fac un duș rapid, cu speranța că o să mă ajute să mă simt mai bine. Însă nu are nici un efect. CÎnd mă zăresc În oglindă, Înfășurată În prosop, mă văd palidă și speriată. Haide, Becky. Bărbia sus. GÎndește pozitiv. GÎndește-te la Catherine Zeta Jones. Îmi scot noua rochie unduioasă În culoarea miezului de noapte și mi-o trag pe cap, sperînd ca măcar ea să mă binedispună. Însă, cumva, nu mi se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
doi bani din West Ruislip, au făcut o treabă țais. Le strîng repede la loc și mă Îndrept spre bucătăria rece și goală. Tocmai dau să ridic telefonul să-l sun pe Luke, cînd acesta Începe să sune, și tresar speriată. — Alo? — Bună ziua, doamnă Brandon, aud un glas necunoscut de bărbat. Mike Enwright de la Asociația Presei sînt. — Aha, Îngîn cu privirea fixată tîmp asupra telefonului. — Mă Întrebam dacă ne-ați putea oferi un comentariu asupra zvonurilor care circulă, referitoare la colapsul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
punctul de a-i pierde și pe cei de la Foreland. — E o minciună sfruntată! irumpe mînios glasul lui Luke. Nenorociții ăștia de la Arcodas intoxică presa cu tot felul de aberații. — Dar nu pot să-ți facă rău efectiv, nu? zic speriată. — Atîta timp cît am și eu un cuvînt de spus, nu, zice Luke extrem de hotărît. Se pare c-au renunțat la mănuși. Dacă vor să ne batem, ne batem. Dacă e nevoie, Îi tîrăsc În fața instanței. Îi acuz de hărțuire
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
senin, ochii mi se umplu de lacrimi. Știu că e. — Bex? vine Suze repede lîngă mine, ușor Îngrijorată. Ești bine? — Da. Doar că... Înghit În sec, ștergîndu-mi nasul. Habar n-am avut. — Ce? se așază Suze pe marginea patului, ușor speriată. Bex... a fost chiar așa de cumplit? — Nu, nu e vorba de asta. Clatin din cap, făcînd eforturi să-mi găsesc cuvintele. — Habar n-am avut că o să mă simt atît de... fericită. — A, asta, da. Chipul i se luminează
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
coboară niște extratereștri. Tanța și Costel sunt la picnic, Tanța Îl laudă pe Costel cât e el de deștept, cum le știe el pe toate și ce spirit ironic are. Și la un moment dat, din senin, apar niște extratereștri. Speriată, Tanța Îi spune lui Costel: „Costele, ironizează-i! Ironizează-i, Costică, ironizează-i!”. Asta mi se părea că era atitudinea generației ’80 față de sistem: Îi ironiza pe extratereștri. Numai că pe atunci extratereștrii erau, de fapt, optzeciștii. Nu a existat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai sunt doar un joc academic, de bibliotecă, ci dobândesc extensii existențiale, lucrurile se agravează. Am avut eu Însumi parte de anumite reacții de-a lungul acestor ani, dar nu mi-am Îngăduit să râd: dimpotrivă, câteodată am fost chiar speriat. După mine, sunt momente În care jocul devine extrem de serios, mult mai serios decât faptul că pe mine m-a pus destinul În spatele catedrei și pe student l-a pus În bancă, În fața mea: atunci când declanșăm probleme existențiale În conștiința
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]