2,116 matches
-
tratate prin Internet. Nici o erezie, prin Internet, în ceea ce privește îndrumarea duhovnicească? Spovedania e mai mult decât îndrumare duhovnicească. Poate să vină cineva la biserică, își descarcă sufletul, tu să nu ai ce să-i spui: e o spovedanie fără îndrumare duhovnicească. Spovedania e această taină a dezlegării de păcate, putem să luăm o imagine adevărată a unei dezlegări, a unei ruperi de păcatele proprii și coborârea acestui har care vindecă rănile create de păcate, și de greșeli, și de neputințele noastre. Deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
putem să luăm o imagine adevărată a unei dezlegări, a unei ruperi de păcatele proprii și coborârea acestui har care vindecă rănile create de păcate, și de greșeli, și de neputințele noastre. Deci sunt niște lucruri care se dau în spovedanie și care nu pot fi înlocuite. Deși există cazuri în istorie. De exemplu, Sf. Vasile cel Mare, care a trăit în sec. 4: o doamnă a vremii i se confesează prin scrisoare. Ea se află în condiții cu totul speciale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Sf. Vasile cel Mare, care a trăit în sec. 4: o doamnă a vremii i se confesează prin scrisoare. Ea se află în condiții cu totul speciale, fiind dintr-o familie nobilă, scăpătată. Sf. Vasile cel Mare primește, acceptă această spovedanie prin scrisoare. Dar care dintre preoții de pe Internet va putea judeca cu adevărat că e vorba de un caz în care nu s-ar putea altfel? Totuși, și prin răspunsurile care se dau prin Internet omul se ușurează oricum, omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Totuși, și prin răspunsurile care se dau prin Internet omul se ușurează oricum, omul se folosește și merge mai departe, vedeți? Sigur că există ceva care se transmite. Dar eu evit orice confuzie între ceea ce se întâmplă pe Internet și spovedanie. Deși pentru cazuri cu totul excepționale nu exclud ca cineva să poată considera, la un moment dat, lucrul acesta ca posibil. Dacă a fost posibil prin scrisoare, de ce n-ar fi posibil prin Internet? Există un părinte contemporan care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
unde ești. Se povestește că oameni pe care i-a cunoscut îl sunau de peste tot din lume. Din America de Sud, de pildă, și părintele închidea ochii și spunea: „A, ce frumos e acolo la tine!“. Sigur că părintele putea să facă spovedanie prin telefon, pentru că era, de fapt, prezent acolo unde era și omul. Asta e: Sf. Vasile cel Mare a făcut spovedanie prin scrisoare, părintele Porfirie a făcut prin telefon, dar eu nu fac spovedanie prin Internet! (râde). Se va găsi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
și părintele închidea ochii și spunea: „A, ce frumos e acolo la tine!“. Sigur că părintele putea să facă spovedanie prin telefon, pentru că era, de fapt, prezent acolo unde era și omul. Asta e: Sf. Vasile cel Mare a făcut spovedanie prin scrisoare, părintele Porfirie a făcut prin telefon, dar eu nu fac spovedanie prin Internet! (râde). Se va găsi însă cineva să o facă. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Lucian Dan TEODOROVICI Traian Băsescu și inteligența sa politică L-am bănuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Sigur că părintele putea să facă spovedanie prin telefon, pentru că era, de fapt, prezent acolo unde era și omul. Asta e: Sf. Vasile cel Mare a făcut spovedanie prin scrisoare, părintele Porfirie a făcut prin telefon, dar eu nu fac spovedanie prin Internet! (râde). Se va găsi însă cineva să o facă. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Lucian Dan TEODOROVICI Traian Băsescu și inteligența sa politică L-am bănuit pe Traian Băsescu, ani de zile, de o inteligență politică superioară oricărui alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
plumb. Nu realizează că ochii îi fuseseră închiși și abia când face efortul să îi redeschidă își dă seama că nu este în lumea spiritelor, ci în camera încăpătoare din locuința Teodorei. În aer plutește un parfum îmbătător de liliac. Spovedania Dorei Dora nu reușește nicicum să adoarmă. Întâlnirea cu spiritul tatălui ei a tulburat-o peste măsură. Nu sperase să îl mai simtă vreodată atât de aproape cât i-a fost în prea scurtul răstimp cât i-a simțit prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru Sidonia, din simplul motiv că ea miza mult pe capacitatea lor, și prin urmare, îi căutau mai des compania, ca să beneficieze cât mai mult de focarul mobilizator. Atunci când îi vedea gata aprinși, Sidonia găsea de cuviință că venise vremea spovedaniei, venise timpul să intre ea însăși în scenă, în rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea nu mai era capabilă să mai trieze nimic, îi mărturisea totul cu cea mai mare sinceritate, ca la spovedanie, chiar și așa avea o mulțime de necazuri, el nu credea, relatările ei i se păreau prea sterpe, gândea că este imposibil, cum să ducă ea o viață atât de insipidă, așa că relua interogatoriul. Acasă, în compania părinților se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuprinsă de descumpănire. Treceau zilele, treceau și ea nu găsea nici o soluție. Când plecase, crezuse că totul va fi mult mai ușor. Intra în pat se înfășura în pătură. Repeta singură, cu voce înceată toate întâmplările zilei, un fel de spovedanie făcută acum de bună voie, din obișnuința de a lua seama la toate câte se petrec în jur. Repeta ca pe o lecție ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora șapte, am așezat pătura și cearceaful pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să renască. Sânge-n apă nu-și preface neamul nici aerul, nici dorul, nici visarea Când toate ale noastre râul, ramul Un bocet nesfârșit ne e cântarea. Cu moartea nemiloasă față-n față Iertați-ne cât mai suntem în viață SPOVEDANIE Doamne nu pot să împart Trupu-acesta în trei țări că e mult prea mic și slab pentru asemenea încercări cum să împart, Doamne, strămoșii și copiii ce îi am cum să împart o țară-n trei și în două același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
275 CHIAR AȘA 277 CĂZUT ÎN RIMĂ, LA PARIS 279 VASILE TĂRÂȚEANU 280 ȚARA FAGILOR 280 DOMNUL VAMEȘ DIALOGÂND CU POETUL 282 RUGĂ ÎN TREI 285 LECȚIE DE GEOGRAFIE 288 UN MUNTE-NGENUNCHIAT 291 UN BOCET NESFÂRȘIT NI-I CÂNTAREA 292 SPOVEDANIE 293 LUCIAN VASILESCU 295 [ieri am vorbit despre poezie...] 295 [eu lucrez în ascuns la o pasăre...] 298 [în țara mea... ] 299 [când a început... ] 301 [sălbatică odinioară... ] 303 LUCIAN VASILIU 305 NARAȚIUNE (EUROPA) 305 POEM SUGERAT DE MONTAIGNE 307
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lui Maiorescu” nota ed.) 15-II-957. Dragă Ioane, [...] Ne-am întâlnit când am fost acasă; am discutat;aveam iluzia că în preajma noastră fâlfâie aripile aceleiași prietenii care ne-a legat odată... Am simțit aceeași dulce mireasmă răspândită altădată de lungile noastre spovedanii. Spunându-mi că o să-mi scrii am așteptat un răvaș de la tine. Dar zilele au trecut și trec mereu cu aceeași nepăsare, și eu, omul care am dorit să am în fiecare om un prieten, sunt uitat de toți. (sublinierea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lui Maiorescu” nota ed.) 15-II-957. Dragă Ioane, [...] Ne-am întâlnit când am fost acasă; am discutat;aveam iluzia că în preajma noastră fâlfâie aripile aceleiași prietenii care ne-a legat odată... Am simțit aceeași dulce mireasmă răspândită altădată de lungile noastre spovedanii. Spunându-mi că o să-mi scrii am așteptat un răvaș de la tine. Dar zilele au trecut și trec mereu cu aceeași nepăsare, și eu, omul care am dorit să am în fiecare om un prieten, sunt uitat de toți. (sublinierea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
discursul evenimențial, intercalează un discurs de justificare, de mărturisire, dar care, la momentul respectiv, aparținea subiectiv Patriarhului, nu ierarhiei, nu instituției în ansamblu. Este un discurs asumat, ca să folosim accepțiunea Danielei Rovența-Frumușani81. Pornind de la discursul de mărturisire (în sensul de spovedanie), Patriarhul de atunci al BOR justifică măsurile reparatorii pe care dorește să le aducă istoriei BOR, reparatorii și pentru sufletul românesc. Miercuri, 3 ianuarie 1990, au început lucrările ședinței extraordinare a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. În deschidere, Prea Fericitul Părinte
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
discurs de apărare-justificare a măsurilor. Tot în discursul justificativ se încadrează alte două subcategorii: discursul justificativ de natură istorică prin care se justifică măsurile luate în perioada 1945-1989 (colaboraționism, demolări de biserici); discurs ce are ca intradiscursuri discursul de mărturisire spovedanie și pe cel de apărare constrângere; discursul justificativ al măsurilor administrativ-sociale, susținut de măsurile administrativ-organizatorice luate de BOR Plecând de la declarația Patriarhului Teoctist făcută în deschiderea Ședinței lucrărilor primului Sinod al Bisericii Ortodoxe Românea, în care spunea că "în ultimii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
puțin unul de talia Patriarhului Teoctist. Afirmația mea poate fi considerată părtinitoare, însă consider că jurnalistul este cel care trebuie să stăpânească și să se stăpânească, făcându-și interlocutorul să scoată la iveală patimile sale, asemeni duhovnicului în scaunul de spovedanie. Să revin însă la interviul analizat. Întrebarea Leliei Munteanu viza lipsa de participare a Bisericii și slujitorilor ei la revolta populară: Cum i-ați răsplătit pe oamenii aceștia? Prin cuvinte de fierbinte adeziune, de veșnică și adâncă recunoștință? Nu vi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de acord cu afirmația sa conform căreia filme de factură evanghelică au produs convertiri. Puține sau nedeclarate sunt cazurile în care filmul de factură evanghelică să fi schimbat viața cuiva, așa cum, spre exemplu, o discuție purtată cu un duhovnic, o spovedanie, o predică, un cuvânt viu au reușit să schimbe înlăuntrul oamenilor ceva. E un absurd al lucrurilor că, deși filmul de factură evanghelică are o difuzare la scară infinit mai mare decât discursul verbal, nu creează ecou decât la modul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
București), Mara Opriș (Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște), Elena Popa (Teatrul Toma Caragiu, Ploiești), Tokai Andrea (Teatrul Național/Teatrul Maghiar, Timișoara), Florentina Țilea (Teatrul Radu Stanca, Sibiu). Textul ales de către Andrei Șerban pentru dezvoltarea, în acest an, a „Academiei itinerante“ este Spovedanie la Tanacu de Tatiana Niculescu Bran (Humanitas, 2006). Scriitoarea s-a aflat, împreună cu regizorul și actorii, la Plopi, realizând dramatizarea propriului text de roman în perioada de pregătire și pe durata efectivă a atelierului. Locația de la Plopi, aparținând Fundației Ars
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
dacă legătura rămâne inaccesibilă minții conștiente, intuitiv recunoaștem că încercarea are sens. Am revenit la oraș mai încrezători. Ca o continuare, a doua zi am plecat la Spoleto, în Italia, pentru a conduce un workshop internațional cu La Mama Umbria. Spovedanie la Tanacu - experiment teatral Tatiana Niculescu Bran Când am scris Spovedanie la Tanacu (apărută la Editura Humanitas în octombrie 2006) nu m-am gândit nici o clipă că această carte ar putea deveni piesă de teatru. Am fost cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
sens. Am revenit la oraș mai încrezători. Ca o continuare, a doua zi am plecat la Spoleto, în Italia, pentru a conduce un workshop internațional cu La Mama Umbria. Spovedanie la Tanacu - experiment teatral Tatiana Niculescu Bran Când am scris Spovedanie la Tanacu (apărută la Editura Humanitas în octombrie 2006) nu m-am gândit nici o clipă că această carte ar putea deveni piesă de teatru. Am fost cu atât mai surprinsă și interesată de propunerea lui Andrei Șerban de a lucra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
tehnic decât o călăuză prin sufletele complicate ale personajelor. Munca alături de Andrei Șerban era, în schimb, o creație împreună deschisă improvizației, greșelii, geniului și jocului. Până să lucrez cu Andrei Șerban, am refuzat câteva propuneri de ecranizare a cărții mele, Spovedanie la Tanacu, din teama - cred eu, întemeiată - că rezultatul cinematografic va fi un fel de Exorcistul din Carpați“ sau „Posedata din Moldova“ sau cam așa ceva. Or eu nu despre asta scrisesem și acest tip de abordare mi se părea cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
japonezele se regenerează, în acest timp al lor, absolut. Le-am profanat prin neputința mea de le împărtăși odihna, de a mă lăsa în voia apei, a zăpezii, a căldurii emanate din trupurile adunate împreună în bazinul strâmt, ca la spovedanie. Unele vorbesc molcom, de una, de alta, despre copii, despre vreme, despre peștele de aseară de la cină, despre bărbatul care s-a înfuriat ca un copil și ele au dat din cap a consolare, și-au asumat vina care nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noi. Intrăm toți doisprezece în altar. Parcă am fi niște apostoli. Preotul ne spune să îngenunchem, pune patrafirul pe capul câtorva dintre noi, face un fel de slujbă, după care ne cheamă, unul câte unul, într-un alt loc, pentru spovedania propriu-zisă, care e, sau se vrea a fi, secretă. Părintele, însă, ne-a spus cândva, că nu e frumos să tragi cu urechea și să vrei să auzi lucruri care nu sunt spuse pentru tine. Așa că fiecare stă, cuminte și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]