19,182 matches
-
alianță este avantajoasă sau nu. Ce rost are să discutați atât?!" "Cine-i acest om?" a întrebat regele Chu. "Unul din protejații mei", a răspuns prințul Pingyuan. Nu e locul tău aici", i-a spus regele lui Mao Sui, " Discut cu stăpânul tău, nu cu tine!" Mao Sui, tot cu mâna pe sabie, a mai înaintat câțiva pași și a adăugat: "Maiestatea Voastră își permite să mă trateze cu dispreț, pentru că are în vedere forța regatului Chu. În momentul de față, însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
regelui din Chu. Nu e asta o jignire? Nouă, celor care nu suntem din Chu, ne e rușine, în timp ce Maiestatea Voastră se arată curios de tolerant. Așa că noi vă propunem o alianță pentru binele Măriei Voastre, nu pentru al nostru. Stăpânul meu e lângă dumneavoastră, de ce mă tratați cu dispreț în fața lui?" "Ai dreptate", a spus regele, " Țara mea va fi alături de voi." "Sigur? " întrebă Mao Sui. "Am decis." Mao Sui ceru să i se aducă un vas cu sânge de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Sui ceru să i se aducă un vas cu sânge de cocoș, de câine și de cal. Stând în genunchi, a prezentat vasul regelui: "Maiestatea Voastră să binevoiască a semna acest pact cu sânge. La fel vom face și noi, stăpânul meu și cu mine." Apoi, ținând vasul cu mâna stângă, făcu semn cu dreapta celor 19: "Veniți și jurați și pe sângele vostru, că și voi veți culege ce au semănat alții." Odată pactul încheiat, prințul s-a întors în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
atras însă atenția: "Dacă vă prezentați în fața acestui dregător, să vă schimbați hainele și să vă arătați modest și cuviincios. Altfel, vă va vorbi de rău în fața celor de sus." Tao, om corect și cu demnitate, nu s-a putut stăpâni. A oftat adânc și a spus: "Decât să-mi îndoi șalele în fața unui om atât de slab pentru o simbrie de mizerie, mai bine mor de foame." Și-a prezentat imediat demisia din postul pe care îl ocupase doar 80
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
duce pe hipodrom să vadă ce se întâmplă. Acolo, strategul a aflat că toți caii participanți la cursă erau împărțiți, după viteza de alergare, în trei categorii superioară, mijlocie și inferioară. Iar întrecerea avea loc între caii de aceeași categorie. Stăpânul cailor care obțineau victorii în cel puțin două din cele trei tururi, era socotit câștigător. La întoarcere, Sun Bin i-a spus generalului: "Puteți să fiți liniștit. Vă vom sugera o tactică ce vă va asigura victoria." După ce a ascultat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Liu Bang, prefăcându-se că iese să-și facă nevoile, a fugit la Bashang, în tabăra lui. Supărat că n-a reușit să-l ucidă, Fan Zeng s-a lamentat: "Xiang Yu nu va ajunge departe. Liu Bang va fi stăpânul țării." La acest banchet binecunoscut din istoria Chinei, Xiang Yu, sigur pe puterea armatei proprii, i-a permis lui Liu Bang să scape. Mai târziu, el s-a declarat suveran al statului Chu și l-a trimis pe Liu Bang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au repetat scenariul: au înhățat de la comuniști tot ce era mai rău, duhul vilelor n-a murit. Sindromul Huta Certeze mă face să cred că Revoluțiile și alegerile libere își pierd noima câtă vreme omul „simplu” nu e decât caricatura stăpânului. Momâniatc "Momânia" Așa ar trebui să se numească această țară, Momânia, și nu România, pentru că divinitatea ei tutelară este Momos, zeița deriziunii, a batjocurii, a zeflemelii la vechii greci. Pe plaiurile noastre, orice încercare de a pune ordine în vraiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe ceva străin și rece, alien: acest Pruteanu vorbea fără să tragă aer în piept. Cuvintele țâșneau ca dintr-o pâlnie de difuzor, într-un șuvoi sacadat, mecanoid, inuman, zgâriindu-mi creierul chiar mai adânc decât clanța semiautomată a actualului stăpân al lui Pruteanu, C.V. Tudor. Așa vorbeau comandanții de lagăr din filmele de război ale copilăriei. Dintr-o dată mi s-a prăvălit în cap un vraf de imagini: cu acest Pruteanu, deși în scris l-am tratat de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Doinaș nu a fost decât un „amărât de scriitor”, un sclav al sistemului comunist. Cel care a reclamat însă public, pe baza informării de la CNSAS, faptul că a fost turnat de Doinaș, e vorba de Adrian Păunescu, a fost un stăpân, un stâlp al propagandei ceaușiste. CNSAS nu va găsi niciodată vreo hârtiuță din care să reiasă calitatea de informator al Securității a lui Păunescu - firesc, el era însuși sistemul. Și astăzi, Păunescu este tot un stăpân, intangibil, ca și replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Păunescu, a fost un stăpân, un stâlp al propagandei ceaușiste. CNSAS nu va găsi niciodată vreo hârtiuță din care să reiasă calitatea de informator al Securității a lui Păunescu - firesc, el era însuși sistemul. Și astăzi, Păunescu este tot un stăpân, intangibil, ca și replica sa de mai nouă generație, C.V. Tudor. Nici măcar cel mai flagrant dintre faulturile lui morale actuale, acela de a fi simultan politician și realizator de talk show televizat, nu se încumetă nimeni să-l sancționeze prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe urmă la imprimanta laser? E penibil, deplasat, jenant... Această jenă chinuitoare și mizeră ca o durere de măsea a dispărut din mine în vreme ce coboram treptele la Hollywood Multiplex ca să intru la După-amiaza unui torționar. În sălile alăturate Atacau Clonele, Stăpânul Inelelor își desfășura orgia de imagini computerizate până la idiotizare, Harry Potter zbura pe coadă de mătură peste câmpia desenată electronic, Brad Pitt mai scotea din buzunar încă o sculă inteligentă pentru spart bănci, coca și popcornul curgând în valuri păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Unui fascist (Ascultând sunetul înalt al steagului roșu/ pe care-l țin în mâini,/ te privesc și îți spun „nici un erete nu-mi întretaie firul liniștit al privirii”:/ Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele stăpânilor...Ă, Cântec - Partidului. În această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului cu trilobiții - așa înțelegea să-și justifice prostituția artistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
catadicsit să se desprindă de lumea lor, din când în când, pentru o vizită. Dacă au venit de acolo, nu țin să mă dau mare, dar așa e, era doar pentru că le-am fost simpatic. Nu eram dumnezeul, inventatorul sau stăpânul lor. Eram, cel mult, descoperitorul (dar și asta e greșit, pentru că, de fapt, ei s-au lăsat descoperiți), eram, ce să mai, pur și simplu prietenul lor om. Vi se pare puțin? Să fim serioși; nu vă cer invidia sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poziții, am rămas să mă uit, cum să pierd așa ceva, mă îngrozea ideea că din lada recamierului, de pe balcon sau dintr-un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
l-au transformat Într-o minge de foc. De aici orașele incendiate de pe copertă. În epilog, care se petrece În 1985, toți oamenii au pierit, Împreună cu toate celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că avea nevoie de coșul cel mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
porni, Rowe zări silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar mereu În romanele la modă, Îndeosebi În cele scrise de femei“. Acum, maică-sa Îl asculta cu un zîmbet speriat, dar Îl lăsa să vorbească: de data asta el era stăpînul visului. „SÎnt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o, urmă el. Vor să mă omoare pentru că știu prea multe. De aceea m-am ascuns În acest adăpost subteran, deasupra căruia nemții distrug metodic Londra cu bombele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și pescărușii se plimbau, lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu uriașu-i nas aplecat deasupra frunzișului firav; balonul se răsuci brusc și porni În sus, arătîndu-i dosul murdar. Rowe nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-l să sune... Ori poate că telefonul suna În camera unui criminal? A aceluia care, În cîteva ceasuri, nimicise atîtea vieți omenești? Cum ar putea să arate odaia unui astfel de om? Odăile capătă, ca și cîinii, ceva din caracterul stăpînilor lor. Ele pot fi mobilate În așa fel Încît să fie confortabile, plăcute sau numai utile. Odaia unui criminal e desigur, o Încăpere neutră, care n-ar dezvălui nimic din personalitatea locatarului ei la o eventuală descindere a poliției. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
își mobilase apartamentul fără vreo urmă de interes - scaunele desperecheate din vinilin și crom păreau să fi fost alese la voia întâmplării din vitrina unui magazin universal de periferie. Mai presus de toate, apartamentul era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor poze de ziar, cadre polaroid înfățișându-l pe el pe platou, bucurându-se de atenția fetei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
modul în care o fac sau de conținutul temelor acestora; ci mai degrabă majoritatea lor zdrobitoare). Devenit o adevărată «modă», materialismului zilelor noastre îi cad pradă din păcate continuu nenumărați oameni (totodată suflete), deopotrivă femei și bărbați, tineri și bătrâni. Stăpânii mass-mediei (patronii posturilor respective, în marea lor majoritate) sunt interesați doar de profitul lor, ceea ce îi recomandă a fi individualiști (materialiști). Femeile cad poate mult mai ușor în această «cursă» întinsă cu abilitate de materialismul «universal», din cauza unor nevoi mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
victimele acestui regim odios au trecut în veșnicie. Societatea liberă de azi refuză să-și mai aducă aminte de suferințele lor. Oameni care formau prima linie de intelectuali în cultură, artă, știință, filosofie, medicină etc., dacă nu se închinau noilor stăpâni și nu le făceau jocul, erau urmăriți, vânați, arestați, condamnați, închiși, supuși tuturor injuriilor și loviturilor, tuturor umilințelor și înjosirilor posibile. Prin izolarea de lume, de fapte, de evenimente și de orice formă a civilizației umane, se urmărea doar îndobitocirea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mijloacele violente nu pot decât să genereze norme injuste și atrocități sistematice: «De-a lungul istoriei, masele au fost folosite sub diverse standarde ideologice pentru a înlătura clasele privilegiate ale momentului; totuși rezultatul a fost doar înlocuirea lor cu noi stăpâni care au devenit instantaneu noii opresori ai societății, nu mai puțin eficienți decât predecesorii lor. Despotismul noii clase din Rusia nu a constituit o excepție, ci o ilustrare a acestei legi universale». Într-un regim totalitar, etica responsabilității este abolită
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe Troțki. Începând din 1925, Kamenev și Zinoviev se apropie de Troțki și înființează în partid o opoziție unificată, minoritară. În noiembrie 1927, Troțki și Zinoviev sunt excluși din partid; în 1929 Troțki este expulzat. În 1928, Stalin este deci stăpân în URSS.” Despre dictatura și cultul lui Stalin, cu siguranță au curs râuri de cerneală. Vreau numai să precizez că politica promovată de liderul sovietic a influențat covârșitor alte regimuri totalitariste comuniste. Pe bună dreptate, el poate fi considerat cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
avea nici o inițiativă, oamenii, sub regimurile dictatoriale, se dezvață să mai voiască; nemaiavând nici o răspundere, ei devin nepăsători, apatici, gata să primească cu resemnare orișice. Ei se întorc la psihologia deplorabilă a sclavilor din timpurile străvechi, care tremurau veșnic dinaintea stăpânului, știind că el avea asupra lor toate drepturile, chiar și pe acela de a-i ucide, când și cum avea poftă. Se cuvine să ne oprim puțin și asupra maselor populare, mai precis asupra totalității cetățenilor cu drept de vot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]