4,267 matches
-
Consilierul a chibzuit apărarea orașului și au fost trimiși soli la domeniile friulane și la ducele de Treviso, implorându-i să ne vină-n-ajutor și să-l informeze pe rege despre invazia avară. Neputând să ne bazăm pe trupele disponibile, am stăruit mai curând să întărim cât se poate de mult zidurile, poruncind închiderea tuturor porților și dublarea celei principale cu grilajul de fier. Am socotit iar proviziile și am ajuns la concluzia că se putea rezista, dar nu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au venit cinci, cu doi luptători de frunte reprezentându-i pe longobarzii din ducat, care cereau imperativ întoarcerea lui Rotari. Grimoald și Rodoald, prin voința regelui, l-au însoțit pe patriarhul Marciano în castelul de la Cormons. Rotari și Gaila au stăruit îndelung să merg și eu cu ei, dar am refuzat. Voiam mai întâi să mă duc la Aquileia, ca să-i caut pe Garibaldo și pe Ansoald, apoi să-l văd pe tatăl meu la Concordia; după care, la domeniu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la mine și de la rabinul Yehudah. La poarta curții ducale, deși eram îmbrăcat precum un longobard înstărit, am fost oprit și mi s-a spus: - Tu nu ești de culoarea noastră, deși te îmbraci la fel ca noi. N-am stăruit și n-am dat explicații. M-am întors la azil și i-am scris o scrisoare lui Rotari, trimițându-l pe Ansoald să i-o înmâneze. Asta se întâmpla la a treia oră a dimineții; la o cincea oră, Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
imunitatea mea. După ce l-am liniștit, l-am întrebat: - Nu-i așa că ai nevoie de tăietori de piatră pentru înlocuirea capitelelor sparte de la biserici? S-a uitat la mine ca și cum aș fi înnebunit și a bolborosit: - Dacă spui tu. Am stăruit: - Aici n-avem pe nimeni care să se priceapă la dăltuirea unui frumos capitel sau a unei pietre de altar. Dacă ești de acord, m-aș duce să caut așa ceva. A ridicat din umeri. - Și-ncotro te-ai gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căzut de acord cu Garibaldo în privința lui Matei și a lui Ioan, căci cele două fraze erau cu adevărat misterioase. În schimb, în cea privindu-l pe Luca, nu găseam nimic enigmatic. - Aceea mi se pare cea mai gravă, a stăruit el. De ce a murit în pace „în cele din urmă“? Și-a pierdut cumva pacea? Sau era timpul ca, „în cele din urmă“ să moară? De fapt, tot textul este straniu: unul doarme, unul trăiește, alții au murit pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
poalele peste cap. Două seri la rând a trebuit să-mi relatez călătoria, mai ales Gailei, care dorea să știe amănunte despre Bizanț, despre moravurile și modelele din oraș. A treia zi am avut o lungă discuție cu Rotari. A stăruit mai cu seamă asupra a trei noutăți: regele spusese în public că îmi simțea lipsa și că mă iertase; fiul meu Ansoald fusese acceptat ca practicant la cancelaria regelui; Oreste, cel care oficiase ca magister officiorum, murise subit, căzând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
curte, în ziua în care i s-a tăiat părul și i s-au încredințat armele, un nor care avea forma exactă a literei ebraice Kaf s-a oprit deasupra lui. Mi-am dat seama că nu înțelegea și am stăruit: - Litera Kaf, semănând cu C, simbolizează pentru învățații acelei nații regatul și regalitatea. Ea a tras concluzia: - Înseamnă că norul stătea chiar unde trebuia să stea. Să nu spui nimic despre discuția noastră, nici lui și nici altcuiva. Am cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după care s-a uitat la noi neîncrezător. - Nu înghit nimic care să nu fi fost gustat înainte, așa că nu e posibil! Furia ce-l cuprindea pe dinăuntru a reușit să-i aprindă obrajii scobiți și galbeni precum ceara. Am stăruit: - Am vorbit și cu un medic evreu din Brescia. El susține că, dacă se pun mici doze de sare de plumb în vinul îndulcit cu miere pe care ești obișnuit să-l bei, celui care gustă un pahar nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din cărămizi și alte materiale de duzină. Înălțarea ei nu dovedea o grijă anume și, în primul rând, se simțea graba cu care fusese construită. Dar aș nedreptăți locul sfânt dacă n-aș da și alte amănunte și n-aș stărui asupra puținelor sale frumuseți. Era impunător, lung de șaptezeci și patru de picioare și înalt de șaizeci de coți, avea cinci naosuri și un transept care se sfârșea printr-o absidă cu cupolă semicirculară. În fața intrării exista un atrium vast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi făcut și marele rege Rotari? Mi-am ridicat privirea și i-am răspuns: - Nu, el este păgân. Mi-a surâs, dar fără simpatie. - Dar tu nu ești arian? M-am ridicat, pus la grea încercare. - Atunci să nu mai stăruim cu omagii care nu vin din inimă, a încheiat. Adeodato, smerită umbră neagră, a intervenit. - Sfinte părinte al credincioșilor, binevoiești să ceri ceva ambasadorului regelui longobarzilor între patru ochi? Onoriu l-a liniștit printr-un gest al mâinii și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
facțiune a populației din Roma împotriva lui. Se temea și pentru viața noastră, și ne-a sfătuit să nu ne mișcăm din Laterano; acolo eram recunoscuți ca niște ambasadori; dincolo de zidurile palatului putea să se-ntâmple orice. - Rămâneți aici, a stăruit el. Nu părăsiți încăperile orice s-ar întâmpla și întrebați de Cracco, doar în el să aveți încredere. Eu n-am să mă mai întorc aici. Fie ca Tatăl dumnezeiesc să vă aibă în pază. Cracco s-a arătat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pace, surioară. Mama ta se odihnește la loc sigur și cuviincios. Și-a ridicat vălul de pe obraz și mi-a luat mâinile. Cu buze tremurătoare m-a întrebat: - Unde? Am clătinat din cap. - Asta nu pot să-ți spun, nu stărui. Mulțumește-te cu ceea ce m-a luat gura pe dinainte. După câteva zile, Rotari, întorcându-se de la Gaila, s-a repezit la mine: - Așa știi tu să păstrezi un secret? De ce i-ai spus unde zace scroafa aia de Romilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâinii drepte. - Aici, în inima pe care, dacă ai s-o oprești, n-o să-l afli niciodată. Eram năucit. - Și dacă te omor după ce mi-l spui? A râs. - Eu sunt deja mort. Îți livrez secretul în schimbul vieții băiatului. Am stăruit: - Te-ai gândit că pot să te torturez? A făcut un gest de iritare. - Știi bine că n-am să scot un cuvânt. Nu-mi mai rămânea decât să spun: - Aș putea să-l omor totuși pe băiat. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parte de un asemenea trup care-ți provoacă atâta suferință? Mi-a dăruit una din cele mai tandre priviri de care era în stare, spunându-mi: - Stiliano, Stiliano, de ce mă ispitești? Nu suferințele trupului contează, ci cele ale spiritului. Am stăruit: - Învățătorule, nu e un răspuns demn de tine. Este prea simplu. S-a forțat să se sprijine într-un cot și mi-a răspuns ironic: - Vrei cu tot dinadinsul să mă faci să comit un păcat de trufie. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
râvna neadormită de a smulge secretul forțelor care guvernează universul, vreau să-ți spun câteva lucruri pe care n-o să le-nțelegi întru totul, dar care vor putea să te pună-n gardă și să-ți mântuie sufletul, atunci când vei stărui în asemenea nesăbuință... (Partea asta trebuie să rămână secretă)... omul n-are nici pe departe puterea de a distruge, ci doar pe aceea de a schimba forma a ceea ce există. Și acum un sfat. Litera Shin a evreilor, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spre a mă întoarce la Cividale, și lacrimi sau durere pentru moartea prietenilor mei nu mi-au mai rămas ca să le-aștern pe acest pergament. Chinul meu zace alături de ei în cripta de la San Giovanni. Mai mult n-am să stărui. Când am ajuns la Cividale, am aflat că a fost ales rege Rodoald, fiul lui Rotari, iar Ansoald mi-a luat locul definitiv la palat. După ce am deshumat resturile lui Romilde, am avut grijă să fie puse într-o ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i pururi recunoștință pentru învățămintele primite. Asigură-l că n-am făcut nimic care să-i submineze autoritatea sau care să-i aducă vreo pagubă. Iar ție, doar un singur lucru: fii mândru că ai un tată precum Ariald! A stăruit să mergem să fim omeniți la curte, însă eu am găsit felurite scuze ca să refuz; nu am spus că nu-i iertasem încă pentru infamia săvârșită față de soția mea. La Cividale, ducele Ago, sfătuit fiind de unchiul său Grimoald, voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Antonio era o canistră plină cu benzină și se Întrebă de ce, dar apoi, atenția Îi fu atrasă În altă parte, emoționată de vederea casetelor ei - succesele Loredanei Berté, Diana Ross, Celentano, Antonella Ruggiero - Încă pe bordul mașinii. Pe parbriz stăruia abțibildul lipit cu ani În urmă de Valentina: MAKE LOVE NOT WAR. În Tipo plutea un miros de chiștoace vechi și de sex. Emma rămase uimită, căci nu-și imaginase că Antonio are pe altcineva, dar poate că simțind nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
întrebam De ce ploaia a-nceput Când eu eram încă la geam. A lăsat să văd cum cerul Se întunecă treptat Și cum lacrimi cad din nouri Răsfirându-se pe-un ram. Și plec ochii, îmi vine-a plânge, Tot mai stărui printre perne, Tot privind în `naltul gol Al unei iubiri eterne. Norii plâng, norii suspină... Până și ei simt durerea A acelei mici inimi rănite De-un cânt ce a rupt tăcerea. Un fir de-argint cade din cer, Semnificând
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în mare. Stăteam neclintită, surdă, oarbă, cu privirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bucătărie, la început n-am știut unde poate fi, dar apoi, când m-am așezat, am auzit zgomote în baie, m-am uitat la cornulețele cu nucă, de atins însă nu m-am atins din ele, mi-era sete, îmi stăruia în gură gustul puternic de vin, mă și gândeam să mă ridic și să-mi iau un pahar cu apă de la robinet, dar atunci în hol s-a deschis ușa de la baie și bunicul a intrat în bucătărie, punând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap, deși țintisem într-acolo, și atunci am lăsat arma-n jos, dar bubuitura mai stăruia printre zidurile de piatră ale grădinii, și atunci bunicul m-a luat din nou pe după umeri, spunându-mi că a fost o lovitură frumoasă, să mergem să vedem, ne aflam la doar trei pași distanță, când am văzut că mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că totuși i-a ajuns până la creier această priveliște, am crezut, pentru un moment, c-o să-l ia de mână pe bunicu’, dar el a strâns doar marginea sicriului, apoi și-a întors încet capul, uitându-se la tatăl lui, stăruind cu privirea pe chipul lui, și atunci am privit și eu, împreună cu el, chipul bunicului, linia gurii, resturile de barbă care se întrezăreau, pe sub pomeți, pe pielea lăsată a feței, de parcă s-ar fi bărbierit cu neglijență, și știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că... mormăi el oprindu-se apoi, năpădit de silă. Nu... Nu... Gildas era prietenul lui... - CÎnd riști să pierzi totul, nu mai există prieteni. Loïc deschise gura ca să ia apărarea medicului, cînd Își aduse aminte că Yves fusese cel care stăruise să rămînă În urmă. Ca să-l aștepte pe Gildas. În noaptea aceea, pe faleză. * * * Laboratoarele Pérec se Întindeau pe două hectare la marginea mării, Înecate Într-o vegetație care datora mai mult mîinii omului și unor mari salarii plătite grădinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi arătase o sinceră afecțiune cînd era copil, și Îi strînse mîna lui Loïc. - Nu ezitați să faceți apel la noi dacă aveți nevoie de vreun sfat pentru șantierul naval. - Mulțumesc, dar se ocupă Christian, răspunse laconic Loïc. PM nu stărui și arătă spre mașina În care putea fi zărit, pe bancheta din spate, decupîndu-se Îndărătul geamului pe jumătate coborît, profilul de vultur al lui Arthus. - Tata vă roagă să-l scuzați, dar artroza Îl face să sufere mult astăzi. Bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]