2,655 matches
-
Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a ciupi galant posteriorul slujnicuțelor, a te lăsa servit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru ani, cel mult cinci, când l-am cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă cu cea a unui pigmeu coborât din desișurile complicate ale Africii Centrale. Avea prin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ar fi luat parte cu ceata lui la revolta țăranilor din 1907, fiind arestat și întemnițat în anul acela, ca agitator, la Câmpu-Lung Muscel. Cei ce l-au cunoscut ne povestesc despre el că era un bărbat voinic, cu o statură herculeană, cu privire pătrunzătoare și întotdeauna înnegurată, impunând respect celor din preajmă. Datorită faptele sale reprobabile, autoritățile vremii, mai ales jandarmii unguri au fost puși pe jar. Foaia Poporului» organul de presă de limba română, cea mai citită de oamenii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nu va avea ochi decât pentru tine. Dafne este prezentă și în legenda dafinului care îl înfățișează pe zeul Apolo, după cum aminteam mai înainte, îndrăgotit de ea, el fiind prins în multe peripeții erotice cu nimfe și cu muritoare, datorită staturii lui impunătoare. Dafne însă nu a răspuns iubirii lui și ca să scape de el, l-a rugat pe tatăl ei s-o preschimbe. Ea a fost preschimbată într-un arbore numit dafin. Cocoțat pe creasta unui munte stâncos, castelul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de cunoștință de sine care-ar putea deveni cutezare, espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece326, ceea ce se potrivește atât cu fotografia călugărului, publicată de Corneliu Botez, dar și cu descrierea aceluiași din Omagiu: Înalt de statură și voinic, suflet bun și nobil, lumeț, cu zimbetul pururi pe buze. Îmbrăca rasa călugărească doar când venea la oraș, altfel umbla civil [...] Vorbea puțin franțuzește și nemțește. Poza în nobil din naștere și mergea totdeauna în trăsură cu patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a fost (și este, fiindcă versurile moarte n-au) un foarte mare poet. Cu certitudine, a fost un bun, cinstit, original și profund poet, un mare suflet și un formidabil luptător pentru românitate. La alte popoare, militanți cu astfel de statură sunt nemuriți încă din timpul vieții, prin urcarea lor în marmura statuii. În eterna și fascinanta Românie, Grigore Vieru a fost copios contestat și rănit sufletește, în virtutea unor mărunte considerente conjuncturale, drapate în exigențe artistice. Poezia lui o fi inegală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la oi și a zilelor-muncă la colectivă, fără a înceta, de fapt, să trăiască în lumea lui aceea a lingvisticii generale și comparate, în care n-a avut (mă tem că nici acum n-are) egal, darămite rival. Potrivit de statură, arborând mereu același modest și ostenit costum bleumarin cu dungulițe gălbui, și vesta traversată de lanțul ceasului-ceapă, cu capac clămpănitor, Simenschy a fost singurul profesor care își ținea cursurile fără nici o foaie de hârtie în față. Împreună cu dascălul nostru izbuteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în tribună de afirmare inclusiv... artistică. Davâdova, femeie măritată, prim-solistă la Bolșoi Teatr, era, se zice, o frumusețe răpitoare, jinduită de întreg nivelul I al nomenclaturii de la Kremlin. Cum arăta Stalin în pat? Ni-l descrie amanta: "mic de statură, corpul foarte urât, osos, cu claviculele ieșite în afară, vertebrele rare, torsul îngust și scurt, mâinile și picioarele excesiv de lungi." Duhnea a mahorcă, și a dantură neîngrijită dar era Stalin! Și deși se știa că Davâdova îi este amanta cvasi-oficială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ai elitei (și nu-i vorba doar de obișnuita listă ce începe cu tinerii Eliade, Cioran, Noica...), fie că au făcut parte din structurile organizatorice legionare, fie că le-au susținut propagandistic. Cum se explică enorma deschidere de compas dintre statura intelectuală de marcă și crima împotriva unor mari valori ale culturii române, rămâne s-o deslușească, iată, noile mărturii în cazul uciderii lui Iorga. Nu-i și n-a fost nici o îndoială că oribila crimă din pădurea Strejnic nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
n-aș prea crede... Calități prețuite la femei: "răbdarea, gingășia, demnitatea, pasiunea" zic bărbații, la 1880. Total depășiți: acum contează look-ul, casa-mașina-slujba, de preferat în sectorul bancar, engleza, computereala, spiritul întreprinzător, dimensiunile stas în centimetri, arta economisirii, mătușa Tamara, statura politică... Ce greșeli ar ierta bărbații? Nu mai înșirăm numele respondenților (cu rezonanță în epocă) ci doar opiniile exprimate: "greșelile tinereții, greșelile făcute dintr-un exces de bunătate." Ce greșeli n-ar ierta femeile? "Egoismul, falsitatea, vulgaritatea, ipocrizia." Câtă despletire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de spionaj și crimă de înaltă trădare față de armata austriacă (1918), judecat de Curțile marțiale din Brașov, Cluj și Lemberg, Taniac a scăpat cu greu de pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare, după un lung periplu prin cruntele închisori austro-ungare. Nu statura de militant politic ce ar merita, desigur, luată în atenție de istoricii perioadei interesează însă acum și aici, ci ivirea, dintr-un adevărat nicăieri, a unui scriitor pe care istoria literară l-a ignorat pur și simplu. Și necunoscut ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
coase, dar dânsa îi zicea năpârstoc. Am răspuns eu, sigur, am luat nota 10, și colonelul, examinatorul, m-a întrebat de unde știu. Știam nu numai că degetarului fără fund, ci și la un copil mic, dar și unui om de statură mică, un om de nimic, tot năpârstoc i se spune. Ce mândră eram eu cu nota 10 !. Azi copiii își iau viața în bătaie de joc, merg la școală fără tragere de inimă, fără să-și dea seama de ce îi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și tratament lângă patul ei, o doamnă numai zâmbet sub o durere ascunsă, care tot timpul avea ceva de spus despre viața ei, a familiei sale, a copiilor mai ales, că îi iubea poate peste măsură, ziceam eu. Potrivită de statură, nu mai înaltă ca mine, purta părul tăiat scurt, dar pe care și-l aranja ca să fie măreață, impunătoare, maiestoasă glumeam eu cu ea, cu fața ovală, de fel ridată și mereu zâmbitoare, cum spuneam, cu doi ochi care te
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ni-l dă... Dumnezeu. A doua zi, la orele 12, la camera 10, unde ne aflam noi "cei trei crai de la istorie", au poposit, pentru ședința anunțată, rectorul împreună cu noua colegă. Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși, chiar frumoși. Pășea cu o anumită siguranță, ba chiar cu un ușor aer de aroganță. Te privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de ocnaș libidinos și insistent până dincolo de orice limită a bunei cuviințe. Te miri ce Papillon În mizerie, te miri ce gramofon jegos posedat de coșmarul gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta otova și lătăreață, aidoma cazematei Casei Scânteii. Vai de soarta cui o fute-o pe doamna Bruescu, scotocind până-l iau toate transpirațiile prin desișul ăsta de cărnuri, Însă probabil că alta mai de Doamne-ajută n-ar fi stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
l-a citit. Toată lumea a citit romanul dumneavoastră. Doar pentru asta l-ați adus aici. Surâsul ei e de un cinism care pur si simplu mă Îngheață. — Ai merita să-ți rup urechile, doamnă. Ești prea obraznică pentru funcția și statura pe care o ai. Am ieșit trântind ușa, fără să-i mai aștept replica. Nu sunt un laș, dar huiduma asta de femeie e ca o piază rea. Secretara Îmi spune că tovarășul director e ocupat momentan, Însă pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tren așa ceva, călătorii și piețe tapetate cu marmură scânteind În soarele dimineții, orașe luminoase de la capătul unei lumi de Întuneric și tot felul de scene din filme și cărți și am mai visat-o și pe Ortansa dominând totul cu statura ei de cocostârc și cu figura ei de androgin visător, dar nu, n-o să mai trec niciodată pe aici, n-o să mă mai Întorc niciodată. O să scap, o să scăpăm. Avem bani și acte-n regulă, avem tot ce ne trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dacă el stă toată ziua acolo la graniță? Doar asta-i meseria lui. Răscrăcărat pe saltea și cu spatele sprijinit de perete, Hansi se uită la noi ca la niște pitici nevolnici, incapabili să vadă mai sus de propria lor statură de două palme. - Voi nu citiți ziarele? N-ascultați radioul? - De unde ziare și radio, Îi spun, dacă văr-tu ne ține În grajdu’ ăsta de luni de zile și ne tot duce cu vorba că vii să ne iei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Chirilă cu Un fiu pentru revoluție: Nicolae Ceaușescu. Constantin Chiriță cu El, omul muncii. Mircea Ciobanu cu Doveditoarele roade. Șerban Cioculescu cu În inimile tuturor. Constantin Ciopraga cu Patriotul exemplar. Dumitru Corbea cu Animator, Îndrumător, inițiator. Radu Cosașu cu O statură morală inconfundabilă. Omoară, omoară, omoară... Până să apuc să citesc o pagină, am adormit. Nu m-am trezit până-n București. Somnul adânc parcă-mi extirpase stomacul, dar mă refăcuse pe deplin. Deja mă orientam cu ochii pe jumătate Închiși și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peronul din fața cazematei Casei Scânteii. Mișună de pe la un birou la altul, pentru că tot de aici, de prin birourile astea, Își conduce el trustul. Uite-l flancat de două gorile Înalte și vânjoase, că-i pun pe de-a-ntregul În valoare statura lui de un metru și jumătate. De data asta iată că am ocazia să văd cu ochii mei ce am auzit mai Întâi de la Ortansa și n-am crezut, iar mai apoi a devenit de domeniu public, și anume că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
al Principelui străin. Iată de ce comuniștii români, cu o astfel de moștenire, nu puteau gândi altfel... decât cu antipatie plină de revoltă... și cu mânie proletară. Principele străin și Dinastia ce-i urmează, erau noțiuni sfinte pentru un patriot de statura lui A. I. Cuza. Doveditoare este scrisoarea, din 12/24 februarie 1866, a Principelui Cuza adresată Locotenetului domnesc, generalul Nicolae Golescu... „..D-ta știi că principiul proclamat de Corpurile Statului a fost și este țelul meu, căci numai un principe străin
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ei” vor fi aici.. sunt pe urmele noastre... Noi, trebuie să ne retragem spre creastă, sus, și să coborâm pe versantul de nord, pe cursul prăpăstios al Bicăjelului, și să ajungem repede la Chei..!” Se ridică în picioare, în toată statura-i înaltă și impunătoare, îndreptându-și cureaua pistolului mitralieră pe un umăr, și sacul cu muniție pe celălalt, și-și continuă gândul. Noi suntem gata să-i înfruntăm cu tărie și nădejde în Dumnezeu, care ne va ajuta.!” „... Curaj, băieți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o umbră. Preț, de cât ai răsuci o țigară, dură totul... Și, explozia unei grenade cutremură Cheile, ecourile ei înmulțind-o.. Deodată, răcnetul gros s-a frânt.. și mitraliera, spulberată, muți pentru totdeauna. După câteva clipe, din întuneric se desprinse statura Căpitanului. „ - Haideți, băieți, calea e liberă..!”, își îndemnă el, cu un calm liniștitor camarazii. „.. Eu, Cârțu, Oanță și Ichim... îi atragem pe cursul Bicazului, învăluim Danciul pe la răsărit... voi, pe partea de apus a Danciului, ocoliți Bicazul Ardelean, și ne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sală de mese se micșorează... pereții se apropie, tavanul ne atinge creștetul... ne strânge din toate părțile. Senzația asta, ciudată... am mai trăit-o, parcă, în 1944, când cu marele refugiu... ... Ușa se deschise larg, și, Părintele director Porcescu, cu statura-i înaltă, impunătoare, cu atitudinea întipărită pe chip, mai gravă ca de obicei, urmat de corpul profesoral, pășind cu privirea în pământ, intra în sala de mese. Un curent rece.. pătrunse în sală.. Toți rămăseserăm ca înmărmuriți... Ne așteptam la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]