2,056 matches
-
gogoșari, 500 g ceapă, 500 ml ulei, oțet după gust și sare Se aleg vinetele frumoase, se spală și se taie felii rotunde de grosimea unui deget, se sărează și se lasă să stea timp de o oră, apoi se storc și se prăjesc pe ambele părți în ulei încins, după care se lasă să se răcească. Gogoșarii se coc și se curăță de piele și semințe, iar ceapa se taie solzișori. Se așează apoi în borcane de 1 litru straturi
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
a Europei: Primul Război Mondial. Vreme de patru ani, Franța trăiește un adevărat coșmar. Legile ordinare sunt suspendate. Totul este dat peste cap. Dragostea, viața, moartea par să nu mai aibă aceeași valoare. Imediat după încheierea armistițiului, societatea franceză, asasinată, stoarsă până la ultima picătură de sânge, își dă seama încetul cu încetul că războiul provocase în interiorul său o adevărată ruptură, o fractură profundă. Nimic nu avea să mai fie vreodată la fel. PRIMUL RĂZBOI MONDIAL: SFÂRȘITUL UNEI LUMI În primele zile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
undeva pe vreun pian... Tineretul intră în scenă Tineretul acesta din Saint-Germain-des-Prés nu este doar exaltat, însuflețit, însetat de viață. Mai nou, el este de asemenea revoltat. Împotriva lumii adulților, împotriva unei societăți pe care o consideră "viermănoasă, degradată, sufocantă. Stoarsă de vlagă sub jugul imbecil al educației, chipurile, sănătoase.138" Cuvintele îi aparțin Juliettei Gréco, supranumită "muza", "zeița din Saint-Germain-des-Prés", dar care arăta atunci mai curând ca o mâță jupuită, ca "o larvă grunzuroasă și îngălată", decât ca o vedetă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
insensibilă, tot însingurată. Noi știm că semenii noștri au nevoie de o schimbare în viață, poate chiar ei ne-au cerut ajutorul, conștienți că nu se pot descurca singuri. Stăm de vorbă cu ei, aducem argumente, îi impresionăm, poate le stoarcem și câteva lacrimi sincere, dar nu ne putem opri aici: lacrimile puteau să curgă și în absența noastră. În fond, noi urmărim ca persoanele respective să facă ceva, să fie motivate în acțiune, să se simtă în putere și după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și se străduise din răsputeri să fie pe masura așteptărilor lui... Va trebui să meargă înainte, să se împace cu gândul despărțirii. Începu să-și trieze fotografiile în telefon. Era una cu el în costum de ski nautic, care îi stoarse câteva lacrimi. Dintr-o dată a realizat însă cine era și ce avea de făcut. -Infailibila Lăură știe întotdeauna ce are de făcut, isi zise ea. Bulgaria îi părea un podiș pustiu, pământ cafeniu acoperit cu pietre, lipsit completamente de vegetație
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ca să i-o spună. Acum venise rândul ei să tacă, observând la el o ușoară reținere, o luptă între retragere și înaintare. Timidă, spuse cu speranță în glas: -Da, am observat, zise el. Și-o să te satur. -Cred că tu storci tot ce-i mai bun în mine, Lăură, parcă-mi împuținezi puterile pe zi ce trece. -Pentru faptul că te iubesc. S-ar putea însă că energia ta să fie prost investita, dar reprezintă totuși o opțiune care-ți aparține
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o stea. Steaua lui Malin. A soților Ana și Alexandru Tăcu și a Alinei, sora mai mică a celui cu steaua plecată de pe o bolta care Îi putea fi mereu...luminoasă. S-a frânt, s-a vestejit și s-a stors Într-un nume sau un gând un mugur care putea fi mereu o floare de regenerare a parfumurilor intelectuale. Nu făcuse gazetărie, că era prea crud pentru o asemenea profesie cu mari riscuri, dar o visa, Îi stătea În sânge
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bun, ne-au Îngenunchiat pe toți. Dar geniul istoriei nu face eroi, cum excelent a Inteles Nichita Danilov: „Moartea lui Malin Tăcu a vestit Revoluția”. (IV) - Din păienjenișul visceral ce unește interiorul dosarelor de urmărire informativa specială, poliția politică a stors o porțiune insidioasa sub denumirea de cod „Operațiunea VENUS”. Cârtita sibilinica a fost pusă În act pe data de 17 iulie 1986 prin Ordinul nr. 009836 dat de ministrul DSS Aristotel Stamatoiu, destinat transferării familiei Alexandru Tăcu de la „S2” la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În care dizidentul Alexandru Tăcu a cerut statului Român despăgubiri de 3 milioane de euro. Tăcu a declarat În fața instanței că directorul penitenciarului Gherla râdea și plângea atunci cand bătea deținuții”, relata ziarul ,,Ziua de Iași”, prin Ciprian Nedelcu. „Daune: Statul, stors de bani din vina Securității. 3 milioane de euro. Atât cere daune morale Alexandru Tăcu Statului Român pentru anii pe care i-a petrecut În pușcăriile comuniste. „În decembrie ’89 am fost salvat de la moarte de către președintele Franței François Mitterand
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
până îl așez pe hârtie.” Eugen Frunză 693. „O carte bună nu sfârșește niciodată.” Eugen Frunză 694. „Scriitorul fără cititor e ca locomotiva fără vagoane.” Eugen Frunză 695. „Am în biblioteca mea un raft rezervat cărților din care, la nevoie storc sirop.” Eugen Frunză 696. „O carte bună de trei sute de pagini te face să mai gândești trei mii.” Eugen Frunză 697. „Dacă nu te pricepi să scrii o pagină nu e obligatoriu să scrii un volum.” Eugen Frunză 698. „Sunt
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
marcate amplasamentele sectoarelor pe teren. Și, apoi, atmosfera se destinde. Se ascultă muzică (bătrânul marinar are o colecție prodigioasă de discuri, aduse din lumea întreagă), se dansează cu tânăra soție a căpitanului, fără s-o strângă prea aproape, și își storc mințile (cu un succes relativ) să spună glume decente. O partidă de cărți începe discret în camera de alături, fără strigăte și înjurături. Încă un efort, domnilor, și locotenentul s-ar putea crede în salonul bunicii lui! Totuși, o întrebare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sută de pagini de citit și recunosc că nu e o carte pe gustul meu, avînd ceva libidinos în conținut și redundant în formă, un oarecare tezism de care nu mă pot lăsa sedus, o "imoralitate" pe care Breban o stoarce prea des pentru a șoca. Cred că-mi place doar în pasajele în care personajele sale se poartă "normal", preocupate de neconcordanțele dintre ele, dintre adevărata-le vocație și mărunțișurile în care se complac, vorbind parcă, uneori, despre noi toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ei, iar eu în dreapta ligheanului. Pe măsură ce Silvia se îndepărta de zid, trăgeam și eu ligheanul în ritm cu ea. În felul acesta, plecând din fașa fiecărui perete, cu spatele spre centrul camerei, Silvia muia cârpa în lighean, spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca niște mărgele diamantine și căzând sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 31 gheață „tomato juice”, ușor dulceagă și plină de vitamine. Se bea, În fine, multă zeamă de portocale. Cultivatorii de portocale au dat un mare premiu celui care a venit cu o mașină electrică de stors portocale, pe care o găsești În cele mai modeste localuri. A coji portocala, e o pierdere imensă de timp. Cu această mică mașină s-a produs o adevărată revoluție În consumul de portocale. Cum călătorim 11 zile, avem tot timpul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o tratez cu succes cu Nidoflor, dar... îl uitasem acasă - cum să mă tratez? Iritația, dovedindu-se tot mai sâcâitoare, Flori mi-a sugerat să încerc cu ghee - n-avea ce să-mi facă rău! Am luat flaconul și am stors în palmă: nimic! Am apăsat și mai tare: tot nimic! Abia atunci mi-am dat seama că eu doar miroseam flaconul când îl duceam la nas, tubul meu fiind în continuare intact, neavând orificiul de curgere făcut. În felul acesta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
noblețea. Toți încearcă să se schimbe, doar mie îmi place să rămân la fel și să cred că duc o ultimă bătălie a unei generații care e pe cale să fie înlocuită. Cea a tangoului și a romanței, care ne-a stors de atâtea energii și totodată ne-a umplut viața de culoare și faimă. Oamenii sunt tot mai răi și mai violenți. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni, nu știu când totul a devenit doar alb sau doar negru și de ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
banchete, îi vedeai mereu în cen- trul atenției la cele mai noi spectacole de teatru, la expozi- ții, urcând în trăsuri elegante sau mașini de lux. — Ești prea orb, Bibi, să vezi că femeia asta îți sucește mințile și te stoarce de bani ? — Când în sfârșit am găsit dragostea pe care mereu am căutat-o, tu vii să-mi spui să n-o prețuiesc ? — Sunt curios ce dragoste ar mai fi fără atâtea blănuri, poșete și pantofi de pe care numai diamantele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie modelate din oțelul cel mai fin, cel mai rezistent, și numai cu credința că sunt Încă posibile În lumea de azi fapte comparabile cu cele ale vechimii! Oare, azi, politicianul, omul Iliescu e satisfăcut, perfect satisfăcut cu ceea ce a „stors” din norocul extraordinar al carierei și vieții sale, oare eu, da, eu Însumi - deoarece, nu-i așa, unul din eurile mele, nu totdeauna armonice, aștepta de mult să-mi pun mie Însumi incomoda chestiune! -, eu Însumi am bătut suficient de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
modul fizic, În aceste decenii, nici măcar cu un deget, de acei militari securiști care apăreau la intervale imprevizibile, ițindu-se din masa lor Întunecată și amenințătoare lângă persoana mea, ispitindu-mă vag, cel mai adesea amenințându-mă sau Încercând să-mi stoarcă, chiar și Într-un fel inaparent, dedus, colaborarea, dacă nu complicitatea. 14 La vârsta mea și la pretențiile pe care le am față de rolul meu și de poziția mea În cultura română după război, ar fi nedrept și chiar puțin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Și imediat, Marta îi așeză în față o ceașcă de porțelan Hermes Chaine d’Ancre plină ochi cu un espresso aburit și lăptos, iar stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un gust ciudat. Nu mai avem Tropicana? - Robby, dragă, nu vreau să bei Tropicana, zise Jayne. Marta a stors suc proaspăt. E lângă chiuvetă. - Ăsta e proaspăt, bombăni el. Am rămas în cadrul ușii până când Robby lăsă paharul jos și se duse spre storcătorul de fructe. (Sucul la cutie era strict interzis deoarece favorizează cariile și celulita.) În timp ce mă îndreptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unde mergeam cu ai mei când eram mic. Erau chiloții mei? m-am întrebat în gând, pentru că și eu avusesem odată o pereche ca ăștia (ca și tata de altfel), dar cu toate astea răspunsul imediat a fost negativ. Am stors încet chiloții și i-am întins pe balustradă, la uscat. Am sorbit din pahar, după care am dat peste cap o înghițitură mare. Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îi avusese tatăl meu. În aerul rece și umed al nopții se vedea aburul care ieșea din ei, ca și cum cineva tocmai i-ar fi dat jos după ce se îmbăiase. Eram pe punctul de a merge să-i iau (să-i storc, să-i duc în casă, să pun mâna pe ei și să mă conving că erau adevărați) când zgomotele zgârieturilor s-au mutat în altă direcție, mai departe, dar amplificate. Am uitat de chiloți și de urmele ude de pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
este o mare pictoriță În grafică, măritată cu un emerit grafician (Ion, n.n.) Petrovici și locuiesc În Iași. Am primit de la ea o invitație la o expoziție În Iași, cu o dedicație, pe a 2-a copertă, care mi-a stors lacrimi. Însemnează că tot mai există suflete recunoscătoare! De atunci mereu ne scrim și mă invită la Iași să mă plimb peste tot și chiar la Fălticeni. O dată cu această scrisoare, primiți și invitația ei, cu 2 fotografii. Prin faptul că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un oraș din care au plecat toți navigatorii. Puține lumini la ferestre, doar câteva vitrine care mai atrag drumeți întârziați. Ceva mai multă animație la McDonald’s-urile din Rua Augusta. Mergem cu un fel de încăpățânare, hotărâți să ne stoarcem ultimele resturi de energie. Discutăm despre șansele Europei în fața Americii: cultura, bineînțeles, și imensele tradiții pe care trebuie să și le păstreze. După ce-și va fi suprimat frontierele politice, Europa Unită ar trebui să fie o federație a coexistenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]