2,070 matches
-
de om este lăudat de cineva, atunci acesta îi devine automat prieten, îl invită la un șpriț și îl îndeamnă : mai vorbește, mai spune, îmi place cum gîndești. Dacă însă îi spui în față un adevăr mai puțin plăcut, va strîmba din nas și te va ține minte ! Oamenii au mereu tendința de a alege o minciună frumoasă dar care să le facă plăcere, decît a înțelege și a accepta adevărul așa cum este el în realitate. Este o atitudine păguboasă (și
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
trebuie puse pe foc “. Da, și naziștii (promovați tot din drojdia societății) în marea lor ,, înțelepciune’’ au ars cărțile în piețele publice. Rîndurile care urmează vor fi dificile pentru mulți din cei ce se consideră deștepți nevoie mare. Mulți vor strîmba din nas considerînd că nu au nevoie nici de dezbatere pe teme mai spinoase, și în esență nu au nevoie nici de adevăr. Tot ce contează pentru ei este interesul primitiv. Aceasta este o carte despre comportamentul oamenilor. Este o
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
jefuită din interior, de către fosta nomenclatură PCR ! Așa cum s-a și întîmplat ! Iată cum arată cel mai autentic caz de diversiune bolșevică : vorbești mai mult timp, aparent corect, cu priză la public pentru a cîștiga încrederea auditoriului, după care plasezi ,,strîmba” . Și ,,CTP”-ul ( Cristian Tudor Popescu ) este specializat în acest sens, iar metoda este verificată și ,,ține” la omul neinformat. ,,Faimosul” Silviu Brucan și-a adus și el aportul substanțial în acest sens. ,,Om înțelept” , vorbește bine ,,profesorul” , spuneau oamenii
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
îți va spune: mai spune, mai vorbește, îmi place cum gîndești ! Dar dacă îi vei spune adevărul cum că în realitate nu este așa de bine pregătit, nu este atît de deștept pe cît se crede, atunci cu siguranță va strîmba din nas și ,,te va ține minte !” La sfîrșitul misiunii sale, învățătorul le-a spus discipolilor săi să meargă în lume și să răspîndească aceste învățături. în primă fază aceștia au dat dovadă de confuzie. Abia după ,,Coborîrea Duhului Sfînt
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
mai ales după necesitățile unui sensus communis, limba, spune Bergson, a devenit un fel "voal" care se așază între noi și lume - "generalitățile, simbolurile, chiar tipurile, sunt moneda de schimb a percepției cotidiene"41 - convenționalitatea ei deformând, ca o oglindă strâmba, percepția pură, individuală, spre care țintește, dintotdeauna, arta: În sfârșit, pentru a spune totul, noi nu vedem lucrurile așa cum sunt; ne mărginim, cel mai des, să citim etichetele lipite pe ele. Această tendință, născută din nevoie, este încă și mai
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
silicicole, calcifite și calcifobe, nitrofite, halofite (pe soluri sărate: Salsola, Salicornia, Limonium, Nitraria), glicofite (pe soluri nesărate: Beta, Brassica, Sinapis), gipsofite (pe soluri sărate, cu gips), psamofite sau arenarii (pe nisipuri). Vântul. Acest factor are influență negativă mecanică: Îndoaie și strâmbă trunchiul și ramurile principale, rupe ramurile, distruge solul, suflă zăpada, dezgolește rădăcinile, dezrădăcinează arborii, determină forma de drapel a coroanei, duce la uscarea mugurilor, influențează transpirația. Totodată, vântul are și o influență pozitivă asupra repartiției dioxidului de carbon În aer
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
umane să se compare, să se ia la trântă cu alte individualități umane. Între simplu și complex există o prăpastie plină de nuanțe, e adevărat, dar niciodată desființată. Unii admit și argumentează că e valoros ceea ce e simplu, alții vor strâmba din nas și vor aprecia ca superioară complexitatea. Există intelectuali și intelectuali. Totuși, niște note comune trebuie să-i adune pe toți într-o tagmă. Intelectualul e întotdeauna complex, el caută și iubește arborescența, luxurianța, detaliul integrat într-o pletoră
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
reorientează spre noile valori, descoperă mica liberă inițiativă, un magazinaș, un atelier. Ea, nu. Pe ea abia dacă o salvează de la inaniție întoarcerea soțului la munca satului. Nu recunoaște că așa supraviețuiește, încă mai găsește puterea să facă nazuri, să strâmbe din nas la mirosul bălegarului care vine în casă odată cu laptele adus din sat. Economia naturală reînflorește acolo unde cea liberală nu se poate prinde. Economia naturală abia dacă aduce șansa supraviețuirii. Valorile capitaliste nu au aderență la solul formării
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
vorba, în esență, de o redistribuire de accente și nimic mai mult. Literatura are meritele sale evidente, indiscutabile. Dar, în nici o mare cultură din lume, ea nu exercită monopolul absolut. Când un poet oarecare vede o carte de documentare și strâmbă din nas, profund dezgustat (o, vai ! erudiție), ne permitem politicoși, dar fermi să-l trimitem la plimbare. Iar când același poet pune jos, și mai dezgustat, revista specializată, care nu se ocupă teribilă eroare ! de... opera sa, preferăm să păstrăm
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a se deschide lumina/ albă a unei vocale"; "și ne-am găsi dintr-o dată în fața unor silabe/ pe care nu le știm - și să facă la marginea acestei nebănuite/ cotituri a drumului un ochi de apă țintuindu-ne rău, și strâmbându-ne/ fața când ne vom apleca să pândim acolo răsfrângerea luminii/ de aici, din jur" (Tot crezând că am mai putea începe - dar cum?, vol. Commentarius perpetuus 2, 2003, VH, p. 355). 9 "Specificul existenței este tocmai de a obliga
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
știa Încă În ce regim juridic, de folosință sau de proprietate - deja le vânduseră la orășeni drept case de vacanță, ei gândind să se mute În fundul curții, la case de paiantă. Cereau case cu 7 camere, contând toate cotețele și strâmbau din nas că aveau doar trei camere. Unul, supărat că nu i s-a dărâmat casa la inundații, și-a udat noaptea casa cu furtunul și ea nu s-a dărâmat; voia și el casă nouă. Altul a făcut găuri
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mănâncă cam același lucru. Ni se aduc câteva castroane mari cu salată, roșii care par crude, dar gustoase, ceapă dulce, apoi o mâncare de melci, două platouri enorme, tăvăliți Într-un sos picant și foarte gustos. Unii dintre români se strâmbă, numai gustă, eu dovedesc o farfurie și mai iau și a doua oară. Rodica e Îngrijorată să nu-mi fie rău, dar Îmi priește. totul stropit cu vin roșu sau alb, În carafe, ambele bune. Felul de bază se prezintă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
inutile. Gård nu e de acord, consideră o atitudine criminală (!) să crezi că incinerarea se poate face în decurs de 36 ore. Invitați la prânz la popota ofițerilor de la div. 46. Gård cedează încă de la început. Extrem de penibil. Maitland se strâmbă la el pe la spate și îmi face cu ochiul. (Nu răspund.) Cum ar veni, să-l șuntăm amândoi pe Gård. Se oferă să scadă prețul cu încă 30.000, cu comision numai pentru mine. Între timp Gård se îmbată mangă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
general, murdăria asta este sânge românesc care a curs pentru țară!". Un episod similar s-a petrecut și cu ocazia unei alte inspecții a ministrului, de data aceasta la Leul Romanescu, la aviația de vânătoare. Intra prin WC-uri și strâmba din nas, reproșându-i mereu lui Romanescu: "Ce-i asta, Leule? Ce-i asta, Leule?" Până la urmă, acesta, exasperat, i-a replicat: "Domnule general, unitatea mea nu constă dintr-un closet!". Jienescu, după câte știu, înainte de a face școala de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
a apucat de mâncat. Cu două sau trei bucăți - care arătau ca niște mici, din cei după care se prăpăde ște lumea căutânduăi, ne-a îndemnat să gustăm și noi, că s tare buni, ne-a asigurat el. Toți au strâmbat din nas, au refuz, dar vărul Grigore, care omorâse șarpele, dar și eu care îl asistasem cu interes, am gustat din „pomana șarpel ui”. ne-am convins că într-adevăr, carnea de șarpe nu numai că avea o culoare albă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ce ești. Vreau să-ți simt iar mâna caldă și prietenoasă pe umăr, spunându-mi: ,,Lasă Mami, nu pune totul la suflet”. Vreau să te văd iar În ultima bancă aruncând cu hârtii În mine sau strigându-mă ca să te strâmbi. Vreau să-ți spun iar tot ce mă doare, ca atunci când mă luai de dupa umeri, Întrebându-mă cu aer serios: Ce e cu tine Misa?” ...Mă Întreb, mereu, de ce tocmai tu ai fost ales să pleci de lângă noi. Ai fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul, Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Și-aceste mărfuri fade,ușurele, Ce au uitat pân’și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. Dupa cum ne spune
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
intre prima și închise ușa cu o puternică lovitură de călcâi. I-a prins rău. Și-a pierdut echilibrul și s-a întins pe jos cât era de lung, împrăștiindu-și pachetele în toate cele patru colțuri ale camerei. Se strâmbă de râs, dar și de durere, cu brațul îndoit peste față. Margareta îngenunche lângă el și îl descotorosi de restul pachetelor: "Ți-ai scrântit glezna?" Se priviră în ochi, foarte aproape unul de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Un camarad de elită! De neuitat. Ne scriem ca și cum am ști că noi nu vom trăi prea mult. O vizită a Elisabetei Vartic, aici, nu a schimbat pustiul cu care joc rummy. Mi-e tare silă, dragule! Citesc. Deci mă strîmb în aceleași pete. Constat îmi scrii că și tu trăiești ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alții! Dacă scot în '86 "Biblioteca din Nord", plec al Moscova! Așa, să văd și eu dacă rusoaicele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Bicicletele le-am urcat în coșul camionului, claie peste grămadă. Doamna împreună cu copiii au încăput în cabină, eu și Mircea țineam bicicletele (din cauza zdruncinăturilor s-au zgâriat, oglinda băiatului s-a rupt, la fel un scăunel, mie mi s- au strâmbat dinamul și farul). Drumul fiind denivelat, cu gropi, bălți, n-o să uit niciodată cei câțiva kilometri făcuți în mașină: cu o mână și cu picioarele țineam bicicletele cum puteam, cu cealaltă încercam să-mi mențin eu echilibrul, agățându-mă de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
furie cu nuiaua pe unde se nimerea: peste cap, peste umeri, peste mâini, peste spate. Lovea fără milă și fără alegere: băiat sau fată. La un moment dat, s-a oprit și a urlat, împroșcând cu salivă băloasă din botul strâmbat de furie: Cine a fost?! Cine a fost, bestiilor, că vă omor pe toți! Spuneți! Și lovea demențial, în neștire. Credeți că s-a nimerit printre noi vreun Iuda Iscarioteanul? Nicidecum. M-am ridicat în picioare și am spus clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de repede a trecut timpul și mai aveam atâtea de spus. Aveți să transmiteți ceva anume cititorilor Dumneavoastră? Cei mai dragi îmi sunt cititorii așa-ziși obișnuiți. Cititorii fără ifose de scriitori. Nu suport lumea critică, aia ultra intelectuală care strâmbă din nas la orice și... bârfește din inerție. Scriitorii au multe trăsături comune cu jurnaliștii care vânează în folosul trustului căruia îi aparțin. Nu pentru că nu ar putea fi obiectivi, dar aleargă cu limba scoasă după... lumea bună. Dragii mei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
într-un editorial nesemnat: "Noi îl sărbătorim pe Eminescu pe care niciodată statul burghezo-moșieresc nu l-a sărbătorit cum se cuvenea, pentru că ar fi însemnat să-și facă propriul proces. Noi îl sărbătorim pe Eminescu căruia regimul burghezo-moșieresc i-a strîmbat cugetul și cuvîntul (!), pentru că noi știm și avem voie să alegem (!) tot ce în opera lui aparține poporului nostru și este rodul împlinit al gîndirii și geniului său artistic". În aceeași manieră va fi confiscat de ceaușism centenarul morții poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Robby. Iar idea mea că puștiului nu-i pasă de nimic s-a dovedit inutilă. - Cum e tatăl, așa și... - Nu mai gâfâi pe aici de nerăbdare și trage o coca. Jay a tras o linie, apoi s-a oprit, strâmbându-se. O secundă de tăcere. - Care-i treaba? am întrebat. - Păi praful ăsta de copt e lungit cu mult prea mult laxativ. - Hopa, greșeală. Am luat marfa lungită de la Jay, reîmpachetând-o, apoi i-am dat gramul care trebuia. - Unde-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
treaba? am întrebat. - Păi praful ăsta de copt e lungit cu mult prea mult laxativ. - Hopa, greșeală. Am luat marfa lungită de la Jay, reîmpachetând-o, apoi i-am dat gramul care trebuia. - Unde-i tipul tău, dealer-ul? întrebă el, încă strâmbându-se și lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus. De ce? am întrebat. Și, te rog, nu te ușura în garajul nostru. - Așa-i că nu-ți mai vezi banii-napoi pentru rahatul ăsta? întrebă el, deschizând noul pachețel. Fraaaaiere! - Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]