2,407 matches
-
familiei, deși am înaintat cu toții actele în același timp, am fost gratificați cu un răspuns negativ. Fără nicio explicație, bineînțeles. Din păcate, mama nu a putut beneficia de dreptul acordat să părăsească România. Pentru ea, autorizația de întoarcere în țara strămoșească a sosit prea târziu. Când însă împrejurările au devenit favorabile, în anul 1968, am reușit să aducem osemintele ei în Israel și să le îngropăm în cimitirul din Ierusalim. În 1989 tata a fost înmormântat alături de mama și de atunci
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și roluri. Capra, acest joc vioi însoțit de vioară, cobză și uneori de fluier, și clămpănitul botului de lemn al « caprei », reflecta satisfacția stăpânului acesteia și dorința de a avea animale sănătoase. O altă sărbătoare, cu adânci rădăcini în obiceiuri strămoșești este sărbătoarea mărțișorului, care la români coincide cu întâi martie, prima zi de primăvară și marchează începutul anului agricol. Obiceiul este foarte vechi, primit și oferit la orice vârstă. Roșul simboliza sănătatea fizică și robustețea, iar albul simboliza puritate, gingășie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
bani, iar la muzicanți un bacșiș, pască, cozonac și ouă roșii. Înălțarea Domnului coincidea cu ziua eroilor, când mergeam cu școala la biserică și la cimitir, unde slăveam prin cântece și poezii, eroismul celor căzuți la datorie pentru apărarea gliei strămoșești și întregirea neamului. Cu această ocazie, se depunea o coroană de flori cu frunze de stejar la cimitir, se făcea o slujbă de pomenire a eroilor, iar celor prezenți li se distribuia câte o cocardă care simboliza eroismul luptelor de la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
te umpli de purici, ploșnițe, căpușe și viermi. A fi pătimitor e a fi „primitor“, a te lăsa invadat, ocupat, locuit de ceva care îți este străin. S-ar zice că, în materie de vicii, omul generic e ca românul strămoșesc: practică o „tradițională“ ospitalitate. Lucrul nu e lipsit de o anumită componentă ridicolă. Îți pui casa la dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu dansurile populare colectivistul Nicu Sorea recita: “În satul nostru dintre vai, În strai de sărbătoare, Azi joacă fete și flăcăi Cuprinși în horă mare... S-avanta-n jocul strămoșesc, Se-nvart și chiuie cu foc, În vechiul grâi ce-l moștenesc”. De multă vreme-n acest loc... și se învârteau jucători deja pregătiți Pentru tabloul sportiv se arajna ceva pe fundal scenei introducând niște lumini de la primul tabloul. Tabloul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
secretar al acestei instituții, președinte fiind preotul Vasile Petrovanu. Procesul verbal din 22.VI.1943 întocmit de subinspectorul Bibiri evidențiază colaborarea strânsă cu directorul Căminului Cultural, preotul Vasile Petrovanu. Își dă concursul la organizarea serbărilor, îndrumând tineretul pentru cunoașterea datinilor strămoșești, a portului național. A organizat cu tineretul formații de dansuri naționale. Participă la organizarea cursurilor de alfabetizare în perioada 1948-1950. Este antrenat la acțiunea de extindere a Școlii Racova, fiind delegat pentru aducerea materialului lemnos de la Frumoasa-Tazlău. Alături de colegii din
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
fericită pentru neamul nostru românesc. De asemenea, cred că toate scrierile autobiografice ale foștilor deținuți politic sunt nu numai o declarație sau mărturie de credință, ci și un îndemn sau chiar strigăt către generațiile următoare lor să nu uite credința strămoșească, să nu-L uite pe Mântuitorul lumii, dându-ne și cheia: educarea copiilor încă de mici în spirit creștin, în familii creștine. Dumnezeu să ne ajute ca fiecare dintre noi să poată spune în final, ca și Ioan Ianolide: „La
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nesfârșitele martiraje de care vorbea Eminescu, dar și sfințenia invocată de Gyr și generată de cele mai multe ori de sfințitoarele jertfe de pe teritoriul românesc vor păstra pururea biserica, cel puțin în sufletul nostru, indiferent ce se va întâmpla pe acest pământ strămoșesc. Și, întorcându-ne la „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, observăm, ca în atâtea alte poezii ale lui Gyr, utilizarea unor termeni ca „icoane”: „Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte / Pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane” sau
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de sânge, boabe de lut înfiorate, Svâcnește viața toată-n voi... În pulsul vostru cântă a lumii frământare... O temă deosebită este cea a naturii sfințite, cel puțin în plan autohton, unde românul manifestă de secole un cult al pământului strămoșesc, cult descoperit în „Cântecul pământului.” Probabil că acest cult și comuniunea cu natura, clamată și de Eminescu în „Scrisoarea III” (Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul / Mi-e prieten numai mie”), se manifestă pe filiera divinității, care binecuvântează
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a dispărut bourul, rămânând vaca. Alte specii i-au intrat omului sub piele. Și le-a ajutat să câștige noi teritorii, În defavoarea altora. E cazul plantelor de cultură, precum grâul care, de la un fir-două pe metrul pătrat În stepa strămoșească, a ajuns la cîteva sute pe metrul pătrat de ogor. Ogor care s’a extins mereu, ajutat de omul care tăia pădurea și desțelenea stepa, fără a se Întreba Însă câte alte specii dispar astfel, nu doar Își restrâng arealul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe loc, i-a oferit ornitorincului și două oase marsupiale, chiar de n’avea ce face cu ele. Vechea reptilă se mai poate chema acum și echidnă, tot cu cioc și ouă clocite ca să aibă pe cine alăpta; dar solzii strămoșești n’au devenit păr, ci țepi. Dar și ariciul, cu mult mai evoluat, „știe“ asta. O evoluție lentă, tipică izolării, a născut marsupialele. Adică ce să mai facă ouă, când le poate „cloci“ În Însuși animalul, adică Într’un uter
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scuze, pe papirus. Așa că rămân la figura mea de stil, continuând-o. Cu consecința: pentru profit ai ajuns să inventezi false nevoi pe care te grăbești să le satisfaci, distrugând resurse și grămădind deșeuri. Și, pentru că te-am dovedit, lansez strămoșescul strigăt de luptă: Miau! Cât despre cuiul pe care ți l’am bătut În talpă, e treaba ta. Te doare, dar știu că tot ai să mă iubești... „Meridian“, 12 februarie 2002, ora 11,28 45. O comédie Bag de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lor l-au ales Voievod al Țării, după ce l-au alungat pe Balc, urmașul lui Dragoș, un supus fidel al regelui maghiar. Iată cum consemnează documentele acelor vremuri lupta necurmată purtată de românii moldoveni împotriva maghiarilor, pentru apărarea credinței lor strămoșești și a gliei străbune: „Regii maghiari au încercat să oprească năvălirile tătare asupra Transilvaniei, printr-o serie de expediții împotriva acestora, la care au participat și românii din Maramureș. În anul 1343, sub conducerea Voievodului Dragoș, românii maramureșeni, alături de secuii
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
la luptă de pe pământul României, pentru recucerirea teritoriului ei pierdut, armata română să stea cu arma la picior. S-ar dezonora și cu ea s-ar dezonora și Țara. Armata română are datoria sfântă de a lupta, pentru recâștigarea pământurilor strămoșești, luate nouă sub amenințarea forței, pentru a-și afirma în fața lumii drepturile inalienabile ale României asupra Basarabiei și Bucovinei de Nord mai întâi. România nu va renunța niciodată la Ardealul de Nord și dacă la liniștirea evenimentelor nu-l va
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
zi a noii Domnii și a luptei mele naționale să vă duc la biruință. Să șterg pata de dezonoare din Cartea Neamului nostru și umbra de umilire de pe epoleții voștri. A sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru altarele vetrei românești de totdeauna. Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Baia, românii moldoveni s-au ridicat împotriva năvălitorilor, pentru neatârnarea Țării Moldovei și apărarea gliei străbune, când cetățile noastre Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă străjuiau neclintite pe hotarul Nistrului, păzind cu sfințenie Țara Moldovei. La poalele acestor cetăți strămoșești s-au apărat românii împotriva năvălitorilor păgâni și creștini, turci, tătari, cazaci, polonezi, care râvneau la pământurile și agoniseala românilor. Mai târziu, la Mărășești, Mărăști și Oituz s-au apărat românii împotriva altor năvălitori, ca și în luptele de la Iași
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Asia, Africa și America pentru mărirea neamului căruia aparțin, și un preot român se nu aibe atâta ambiție și tragere de inimă pentru coreligionarii și conaționalii sei, încât se jertfiască ceva din comoditatea sa în scopul promovării lor în credința strămoșească și în cultura minții și a inimii tinerelor generațiuni. Ve , dând deci consistoriul, că îndrumărilor date mai cu binele, nu s-a dat urmare, acum se vede necesitat a impune parochului V. Vulcan obligamântul a ținea școală în clasa a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
martoră seculară a suferințelor îndurate de Neamul Românesc, a vut fericirea să dea din seva rădăcinii sale etnice, adânc înfiptă în pământul și crezul latin, un număr însemnat de intelectuali naționaliști, care au păstrat în popor tezaurul graiului, credinței, obiceiurilor strămoșești, în decursul milenarei stăpâniri străine. Prin mintea lor plină de înțelepciune, prin dragostea lor de Neam și Patrie, acest tezaur a fost transmis din generație în generație, în scopul înfăptuirii idealului național, realizat în vremurile noastre. împrejurări vitrege au făcut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și numele. Formulările sale aforistice sunt întrutotul memorabile: Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia și Limba Română". Sau: " Aș putea să îndur toate nenorocirile revărsate asupra țării mele, afară de una singură: asuprirea limbii strămoșești (...) Toate zilele mele izvorăsc și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Române..." Ultima oară m-am întâlnit cu Grigore în decembrie 2008, când din nou Iașul editorial i-a marcat semnificativ traiectoria destinului scriitoricesc prin tipărirea "cărții cărților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
circulă din gură în gură, ci prin internet, din PC în PC, păstrându-și astfel caracterul de creație colectivă. "Balada lui Ion Americanu", la mare circulație astăzi printre românii emigranți din USA și Canada, e-o mostră. Deplânge pocirea limbii strămoșești și împănarea ei cu americanisme: "De pe meleagul transilvan / Plecă Ion peste ocean / Lăsându-și strămoșeasca glie / Cu viză de la... loterie." Și ce să facă bietul Ion altceva decât să se alinieze la moda lingvistică a noilor meleaguri? "El PENTUIEȘTE, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
caracterul de creație colectivă. "Balada lui Ion Americanu", la mare circulație astăzi printre românii emigranți din USA și Canada, e-o mostră. Deplânge pocirea limbii strămoșești și împănarea ei cu americanisme: "De pe meleagul transilvan / Plecă Ion peste ocean / Lăsându-și strămoșeasca glie / Cu viză de la... loterie." Și ce să facă bietul Ion altceva decât să se alinieze la moda lingvistică a noilor meleaguri? "El PENTUIEȘTE, nu vopsește / Toyota lui o DRĂIVUIEȘTE / Fundația o DIGUIEȘTE (...) Numai atunci când se lovește / Și-și dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prin "trebeîmplinire" ș.a.m.d. Tot pe atunci însă, cei cu reală știință de carte și respect pentru adevăr tipăreau, în Rusia, manuale destinate "celor 800.000 de români care locuiesc în Basarabia" și care doresc să-și studieze limba strămoșească (S. Margela, Petersburg, 1827), care "este limba română" (Ghinkulov, 1840, Petersburg). S-au scurs aproape două veacuri, răstimp în care mari și reputați lingviști, inclusiv prestigioși oameni de știință reprezentând Academia URSS, dar și reprezentanții Institutului de lingvistică al Academiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că nimic nu se pierde: Cântec de marinari Când nava se leagănă-n larg Și zorii pe boltă se-aprind La Gabie-n port la catarg Eu zarea întreag-o cuprind. Departe pe mare zăresc Căsuțe cu fum liniștit; Ogorul întins strămoșesc Și munții înalți de granit. Iar vântul ce-aleargă pe mal Mi-aduce din patrie dor; Văd oameni în țară muncind În fabrici, pe-ntinderi de-ogor. Spre țărm pescărușe de zbori La fata cu ochii căprui Când ea se
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mucegaiul Al uitării-n care geme. Stângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Voi români din lumea-ntreagă Nu dați limba românească, Pe nici o limbă străină Că e limba strămoșească. Că de îți vei uita limba Țara te va blestema ; Învață să joci, să cânți Române în limba ta. Mitică Nu mă-ntrebați al cui mai sunt Al cui mai sunt pe-acest pământ Al cui mai sunt pe-acest
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
În Cristuru e prăpăd ! Imnul românesc și Steagul Nu se-aud și nu se văd! Crișul, Mureșul și Târnava Poartă jalea în aval. Nesfârșită e gâlceava ; Nu e liniște-n Ardeal ! Munții stau să răbufnească, Fierbe galbenul podiș ! Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator ; Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevestește Un pericol iminent ! Tot ce sună românește Capătă un alt accent. Graiul nostru plâns pe vatră, Legănat de cărărui
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]