1,879 matches
-
relative la meșterii pietrari din sate sunt foarte sărăcăcioase. Ele nu ne îngăduie să adăugăm alte observații întemeiate pe documente. Alături de meșteșugul alimentar și de cel în lemn, meșteșugul textil ocupă un loc deosebit de important în industria Moldovei. Deși folosirea „straielor nemțești” cuprindea în acea epocă un cerc tot mai larg de adepți, ea nu s-a extins în afara boierimii și a burgheziei. Marea majoritate a poporului continua să poarte costumul național-popular, confecționat din pânză de casă sau suman. În regiunile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moravuri, stând la fereastră o jumătate de ceas, ar avea de observat destul, ca să poată face cunoștință cu zece popoare și să călătorească totodată în Franța, Germania și în Orient... Oricum ar fi, bunul nostru oraș începe a-și schimba straiul oriental”. Prefacerile aveau loc într-un astfel de ritm încât, după 10 ani, W. de Kotzebue aprecia, exagerând, că „Orice urmă de oraș oriental s-a șters, numai turcul care vinde rahat la poarta Mitropoliei și-și linge degetele vânzând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în trecere, aflat în trăsură și mânând calul la galop, aproape de tot de marginea drumului, răstoarnă cu un șfichi iute și iscusit cortelul o plăcere nevinovată a burghezilor de prin partea locului. Va zări negreșit o pereche de tineri în straie de sărbătoare", sărutându-se aprig pe gură și pipăindu-se de mama focului. Chiar descoperiți, amorezii nu contenesc nici măcar o clipă drăgosteala", căci nu se simt deloc stânjeniți că au fost surprinși. "Poți să-i dai în vileag, să-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
păstra în trup și-n suflet de-a pururi nepătată, ca-o dalbă lumânare din ceară preacurată". Și după ce-și jeli pierduta fericire Pe pieptul de erou căzut în adormire Aflându-și iar tăria în rugi pline de-avânt Straiul de infirmieră și-alese drept veșmânt Celor răniți jertfind întreaga ei viață. Asemenea unei călugărițe, această tânără se dedică trup și suflet îndatoririlor sale, "nevoindu-se-n misia sa" cât e ziua de lungă. Mereu la căpătâiul soldaților veghea Și-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
civilizației moderne -, grecii parveniți sînt feroci; prefecții, membrii adunării ignoranți și proști; militarii cu epoleți goi incapabili să tragă sabia. Divizările culturale și politice se mai traduc, în această primă jumătate a secolului al XIX-lea, prin alegerea simbolică a straielor și a felului de viață. Hainele croite după moda occidentală sînt numite "ale egalității". La 23 iulie 1823, prințul Țării Românești, Grigore Ghica, dă, la ordinul Constantinopolului, un decret care interzice purtarea hainelor franțuzești. Costumul european se impune în anii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
încetare" ("Floarea neagră"). Poetul nu abdică niciodată de la tonul grav, gama majoră a inspirației sale căutând universul propice creației. Ca și Lucian Blaga, el caută în acest sens satul și casa părintească. "Acasă-așadar în bârlog, la străvechiul jug înstrăinat/ vechile straie de rob pe câmpia putredă de oseminte" ("Întoarcerea poetului"). Se va defini și în raport cu generația menită să desțelenească pământul bătrân, o generație solidară la bine și la rău, cu un puternic spirit de sacrificiu și umanitarism: "Prietenii mei înjugați la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
direct. Ion Gheorghe se întoarce în lumea lui Por împărat, la Dionisos, în lumea Feților-Frumoși așezați într-o floră luxuriantă, într-o faună bogată de mamifere și reptile: "Iată că vin oamenii cu gura plină de dinți asemenea limbilor/ după straie le cunoaște munca și rostul trebilor/ plină de pământul galben pe picioare/ se vede pieptul cu pielea șarpelui de casă,/ acum că fac diguri și galerii și tot felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1 lighian și 1 ibric de alamă 31/2 galbini; 1 salop de atlază 23 galbini; 1 salop de purtat 31/2 galbini; un salop blănit 8 galbini; 7 rochii mătăsărie 42 galbini; 1 rochie de alibet 3 galbini; 8 straie de cit 9 galbini; 2 măsuțe de cărți 4 galbini; 3 tacîmuri de masă pînză de la fabrică 9 galbini; 4 tacîmuri pînză de casă 8 galbini; 4 bucăți scorțuri 10 galbini; 2 scrinuri 8 galbini; 2 saltele și 2 oghialuri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și încă un coleg, Ion Sahin, "armeanul". Acesta din urmă ne relatează că toți îl puneau pe Mihai să le spună povești chiar cu de-a sila, ba l-au învățat să joace cărți, pe creițari, ori pe diferite obiecte, straie și cărți vechi. Un oarecare Lozinski, care îi antrena și juca necinstit, pînă la urmă le lua toți banii, ba lui Mihai i-a luat și un șal turcesc, pentru pus la gît, pe care i-l trimisese mama lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
hainele de tort subțire fin Se vede trupul ei cel alb deplin".42 Aproape cu aceleași cuvinte, apare și-n poezia Aveam o muză: "Era frumoasă Cum numa-n vis, o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă În strai de-argint al unui elf de nea. Păr blond deschis de aur și mătasă Grumazii albi și umeri coperea (...) Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur."43 În Mitologicale, tot fata aceasta apare într-un portret mai sugestiv: "Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Axa, Botoșani, 1999; Dispariția și eternitatea Eonei, Editura Brumar, 2006, sunt titlurile ce îndreptățesc un cititor atent la aventurile sale editoriale să se întrebe dacă nu cumva Liviu Antonesei nu îmbracă, decât pentru a-și satisface din capriciile de moment, straiele fistichii ale politicianului bătăios ori pe cele sobre ale pedagogului postmodern, dar, în fond, de viță nobil-comeniusiană. În ce măsură doar cochetează sau e într-adevăr îndrăgostit de poezie o poate cel mai bine demonstra antologia Apariția, dispariția și eternitatea Eonei (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare a femeii aproape sacrosanct: "Iubito, raiul tău cel strâmt/ Și-adânc și laic dintre fese,/ Îmi ceri, mișcând genele-ți dese,/ În versuri proaspete să-ți cânt./ Ci eu, nemernicul ce sunt,/ Storc din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o cursă. După ce tineri băieți și femei de-ale lor se suiră La metereze și stau cu bătrînii de pază la ziduri, 505 Ei o porniră, și-n frunte purceseră Palas și Ares, Care din aur erau și numai cu straiul de aramă, Mari și frumoși în podoabe de arme cum zeii s-arată Și vederoși între ei. Mai scundă-n făptură-i oștirea. Cînd după asta sosiră la locul ce lor li se pare 510 Bun de pîndire la rîul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mănânce mirele și mireasa dintr-un ou (obicei consemnat în monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să-ntingă, până n-o mai cânta un cântecel moș călugăraș." Reacția celorlalți nuntași este previzibilă. Dezbrăcarea de straiele călugărești ("iar pe umeri și pe spate i se resfiră, ca o leasă, păru-i cu totul și cu totul de aur. Și rămase fata frumoasă și luminoasă, ca o zână din Dafinul-Verde!"), duce la recunoașterea celor doi, la identificarea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o femeie cu două fete, era chinuită și necăjită "de mașteha sa". Cum venea duminica, femeia rea le gătea frumos pe fetele ei și le trimetea la biserică, dar pe fata bărbatului o trimitea în zdrențe. Fata însă avea niște straie frumoase în pădure, lângă o apă. O vede și fiul Sfintei Duminici care păștea porcii și o îndrăgește. Fata se sperie când vede pe cămașa sa un șarpe. La întrebarea dacă vrea să fie a lui, că numai așa îi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
său deși, și în această privință, "era un amăgitor Proteu, care-și schimba înfățișarea pe neașteptate, derutîndu-și toți contemporanii" ...Același critic (Ș. Cioculescu) recunoaște într-o fotografie din tinerețea lui Caragiale o "înfățișare exotică de prinț arab sau indian în straie europenești" în timp ce Macedonski a reținut din perioada debutului literar "zîmbetul sarcastic", "vocea întărîtată", "cu ghete scîlciate sau rupte, fără opere literare... băiat bun la petreceri". Cu un plus de realism îl surprinde Mihail Canianu în schița istorico-culturală Tîrgul Moșilor publicată
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
za de poartă ferecată,/ Săgeata limbii tale-nțepătoare/ și-n piept, și n gură poate să-l străbată./ Fă-l zuliar pe soț, să-l vezi cum vine/ Ca prepelița-n ierburi tupilată.// Frumoasă dacă ești la-nfățișare/ Aratăți nurii, straiul ți-l arată;/ De ești boccie, fii risipitoare,/ Fă-ți prieteni mulți, fii neastâmpărată/ Ca frunza care-n plop abia se ține/ și lasă-l să se roadă, să se zbată...”131 Prin glasul unuia din numeroșii săi naratori, al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în pustietate, va duce un trai smerit „în strai cernit de văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte membre ale grupului, Emilia manifestă totală toleranță
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exemple pentru clericii contemporani care au uitat de nevoia unei asceze autentice: „nici sfântul Domenico și nici sfântul Francisc n-aveau de schimb patru sutane și nu îmbrăcau ca ei veșminte făcute din mătăsuri sau alte țesături de soi, ci straie din dimie groasă și nevăpsite cu văpsele, ca să se apere de frig și nu ca să se umfle în pene.” 511 Veritabila vita apostolica, dominată de sărăcie, simplitate și credință autentică fusese părăsită pentru opulență, decadentism și dragoste de putere. Elementele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind pașii condamnatului, izbăvind de orice învinuire sau pedeapsă: „Amor, ducând de mână o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării au ceva de basm, cel puțin în surprinderea trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun și-mare/ Iubire caldă, bună, credincioasă,/ Plină de farmec, blândă și frumoasă,/ Pe cin’ să fi iubit decât pe ea?/ Mai potrivită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește. Sculați, boieri, sculați, cucoane, / Din paturi, de pe covoare / Ș-aprindeți o lumânare, / Să se vadă ca din soare, / Că intră Malanca-n casă. / Să puie stative, să țasă / Pânză, scoarță, testemele, / Pânzături
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește. Sculați, boieri, sculați, cucoane, / Din paturi, de pe covoare / Ș-aprindeți o lumânare, / Să se vadă ca din soare, / Că intră Malanca-n casă. / Să puie stative, să țasă / Pânză, scoarță, testemele, / Pânzături, catrinți, sumane, / Trase-n furcă de mașină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aceia din mijlocul cărora s‐ au ridicat.” În primul număr din Răsăritul, G. Tutoveanu semnează poezia „La Putna” - pe care o redăm în continuare pentru a cunoaște mai bine poetul: Departe zările sunt limpezi,/ Și din splendoarea ´ntregii firi / Cu strai de raze ʹnvestmântate / Locașul sfintei mânăstiri. / Din larg de șesuri poposit‐au / Și de prin munți întunecoși, / În jurul zidurilor negre, / Talazuri albe de pioși... / Vrăjesc cântările de preoți / Întinsa mare de norod, / Și glasul clopotelor cheamă / Pe ʹn veci slăvitul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vine iară Gripa aviară, Pentr-o biată de găină Toată votca o termină. Fără a fi întrebat, Petruș Andrei, sărbătoritul, ne spune care fel de poezie îi place: nu poezia lipsită de gust, apoetică, rău mirositoare, ci poezia îmbrăcată în strai de sărbătoare, aceea care merge duminica la biserică să se închine și să se spovedească. „Îmi place poezia cu o floare roșie în păr, cu glas melodios și cu trup mlădios ca trestia, de să-l frângi cu mâna; îmi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]