10,586 matches
-
de pagini). Și nu numai premisa. La un moment dat asistăm la o scenă în care, practic, Calistrat creează, prin forțe proprii, limba de lemn: „Mereu, în comunicatele, hotărârile și articolele din Scînteia, dincolo de frazeologia descusută, penibil bombastică, se mai strecura și câte un... dacă nu un adevăr sau o concluzie logică, măcar resturile acestor forme de gândire «reacționară», «mic-burgheză». Peste tot dădeai de aceste «resturi», cât de cât inteligibile, care îi puteau acuza pe înșiși ideologii partidului de faptul că
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
Aceeași complexă relație dintre lumea obiectivă și artist este sugerată prin imaginea gnomului. Sufletul omenesc ar fi o imensă și misterioasă orgă, la claviatura căreia lucrează neîntrerupt și haotic lumea exterioară, natura, văzută ca un titanic maestru organist. Artistul își strecoară degetele printre acelea ale titanului, suprapunând acordurilor haotice propria melodie ordonată, rațională. Caragiale avertizează însă pe artist: „Ia seama bine, gnomule. Ia seama bine la tonul precis, la înțelesul adânc, la ritmul susținut al preludiului titanului și improvizează-ți în
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
precis, la înțelesul adânc, la ritmul susținut al preludiului titanului și improvizează-ți în consecință melodia clară”5. Plecând și de la credința că ritmul este esența stilului, dramaturgul ajunge la o originală definiție a acestuia: „Acea dibăcie de a-ți strecura cu o potrivită mișcare, în mersul preludiului etern, potrivita ta invenție melodică de câteva tacte, acea virtuozitate este ceea ce numim stilul”6. Observăm că în susținerea ideilor sale estetice, Caragiale își caută exemplificările numai în sfera muzicii. Mărturisind deosebita prețuire
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
presă. Cu toate prețurile mici și masa bogată, Toader Paleologu, candidat la președinția partidului nu s-a putut abține și a ronțăit o ciocolată Lindt, la prezidiu, chiar în timp ce vorbea Vasile Blaga. Semnalat că a făcut o impolitețe, el a strecurat în discurs, ulterior, o aluzie la ciocolata respectivă, spunând că e ”un instant de finesse, dans une monde brute”.
Preţuri de criză la bufetul pentru delegaţii PDL. Află care a fost meniul servit la caserolă () [Corola-journal/Journalistic/48560_a_49885]
-
nesfîrșite ale lui Porthos despre sportul lui găsise Bruno calea de comunicare, căci totul se rezuma la pasiune. Despre pasiune și din pasiune, de astă dată pentru marionete, erau răspunsurile lui, niște răspunsuri pe care, e adevărat, reușea să le strecoare cu greu printre poveștile nemaipomenite ale celuilalt. Cel mai mult vorbeau, atunci cînd nici un gardian nu era îndeajuns de aproape să-i audă, cînd erau scoși la muncă la Tașaul, înspre lac, în timp ce doborau bucăți de mal în platformele de
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
în joc, ci pentru simplul fapt că pășiseră pe acel stadion imens, de 120.000 de locuri, Olympiastadion-ul ridicat special la ordinul lui Hitler spre faima Germaniei pe care pusese deja stăpînire. Bruno în schimb, în vorbele pe care le strecura în timpul discuțiilor, n-avea de unde să aducă o asemenea măreție. Astfel încît, pentru a compensa, începuse să construiască o lume mitică, din care el nu făcea parte direct, dar pe care-o cunoștea, măcar din cărți și din poveștile culese
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
configurat o zonă distinctă a limbajului nostru poetic. Peste cîteva generații, Caragiale vedea în producțiile gen Conachi „mărturia de imbecilitate a unei epoce”: mi-ar fi greu să subscriu acestei afirmații. Contemporanul și colegul junimist al lui Caragiale, Ion Creangă, strecura în schimb - inconștient, dar admirativ - versuri ale lui Conachi în partea ultimă a Amintirilor din copilărie. Mai degrabă decît modestul Iancu Văcărescu, numele de „părinte al poeziei române” îl merită fară îndoială Costache Conachi, deși un părinte întîmplător, involuntar și
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
cu prozele pe care le primește, în 1855, nou-înființata Românie literară. Privind, însă, lucrurile de la distanță, Alecsandri nu are, în 1870, alura unui autor complet. Mai degrabă, pe aceea a unui june înzestrat, care nu se poate hotărî. Să fi strecurat mult mai tânărul Eminescu, în formula, protocolarstră ină de orice apreciere critică, veșnic tânăr și ferice, o temeinică ironie? Firește, tinerețea, cu tot entuziasmul ei uneori facil, nu i se poate imputa lui Alecsandri singur. E, să zic așa, o
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
mă gîndesc să necăjesc Păunul prea curînd. Podoabele din viața mea îi alcătuiesc desenul monocrom sau policrom, îi dau splendoare în fiecare strălucire sau umbră. Îl las așa o vreme, să defileze înfumurat prin fața mea. E după-amiază. Lumina apusului se strecoară în cameră cu toată stranietatea ei cu tot. Parcă aș fi în Toscana. Blîndețe și mister în fiecare colțișor. Mișcarea Păunului e leneșă. Pot să zăresc undeva Note de insomniac. Ultima mea achiziție. O carte-jurnal-memorii, o schiță de viață a
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
într-o lume anapoda. Autoturismul a devenit o necesitate și mersul pe jos un lux.” „Democrația nu este o simplă tehnică electorală. Este alegerea pasionată a unui sistem de valori care ne îngăduie să trăim cu fruntea sus.” „Fericirea se strecoară uneori pe o ușă pe care ai lăsat-o deschisă fără să vrei.” Dincolo de aceste note, am citit și recitit evocările lui Victor Ion Popa, Alexandru Giugaru, Ion Iancovescu - paginile despre domnia sa sînt unele dintre cele mai tulburătoare, vorbind, în
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
obținerea MAP de către Ucraina și Georgia, argumentând că o decizie contrarie ar stimula Rusia să-și sporească influența asupra Estului Europei. Dar cei doi foști sateliți ai URSS au plecat de la summit-ul NATO cu o amânare și o promisiune strecurată în concluziile evenimentului. Refuzul a venit, în mare parte, ca urmare a opoziției afișate de Germania și Franța, care credeau că extinderea NATO până la granițele Rusiei ar antagoniza Federația condusă de Vladimir Putin. Unii analiști au pus poziția Germaniei pe seama
Ce a promis NATO Ucrainei, în 2008, la București. Lavrov spune că de aici a pornit criza de la Kiev by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54236_a_55561]
-
cu farmaciile tale/ cu drogheriile tale/ cu pastelariile tale/ cu patiseriile tale/ cu prăvăliile tale cu fermoare/ cu ferometalele și feroneriile tale/ cu florăriile tale și florile tale de fer forgé / cu balustradele și balcoanele tale/ cu șinele și mașinile strecurându-se cu greu/ printre...” Iar acum începe textura texturii: „cizmăriile/ și băcăniile/ și tinichigeriile/ și tutungeriile/ și farmaciile/ și drogheriile/ și pastelariile/ și patiseriile/ și prăvăliile tale cu fermoare...” Și, după un spațiu, încheierea tuturor nodurilor: „Lisboa/ ca o floare
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
DEZARMAREA TOTAL| ȘI GENERAL|.” După acest îndemn plin de responsabilitate, în numărul 20, redacția publică o poezie scrisă de Arghezi special pentru revistă, o poezie indubitabil erotică, ale cărei ultime versuri vor fi agresat în absolut morala proletară: „Că se strecoară-n ea, cu luna din lucarne,/ Fără să vreau și vrejul tău de carne.” Arghezi este neobosit de aici încolo și domină categoric aceste numere ale revistei, de aici de fapt începînd adevărata sa colaborare constantă, cvasi-săptămînală cu revista Gazeta
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5159_a_6484]
-
lipesc de față/ ca și cum aș vrea/ să-mi rămână chipul încrustat pe ea” (p. 106) Pentru ca a doua oară să schimbe mărunțișul în hârtii: „culeg ca pe niște bancnote vechi/ urmele trecătorilor/ și le înghesui în buzunare,/ după care mă strecor,/ tăcut ca un somnambul,/ înapoi, în salon,/ și le lipesc pe pereți și pe tavan” (p. 107) Un poet bun nu poate scrie o carte slabă. Dar o carte „slăbită”, da. Așa e aceasta.
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
cărora spiritele superioare știu să le guste farmecul. Iar cine simte farmecul tihnei, acela are șanse de a fi fericit. Cele mai surprinzătoare pagini privesc pledoaria pe care Russell o face plictiselii. Plictiseala e bună, dar nu fiindcă ți-ar strecura în suflet intuiția că viața e iremediabil absurdă, ci fiindcă reprezintă tocmai repausul necesar pentru a relua cadența vieții. E antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
cărora spiritele superioare știu să le guste farmecul. Iar cine simte farmecul tihnei, acela are șanse de a fi fericit. Cele mai surprinzătoare pagini privesc pledoaria pe care Russell o face plictiselii. Plictiseala e bună, dar nu fiindcă ți-ar strecura în suflet intuiția că viața e iremediabil absurdă, ci fiindcă reprezintă tocmai repausul necesar pentru a relua cadența vieții. E antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
revista lui Breton. În urma acestui incident, Dominguez a fost radiat o vreme din cercul suprarealist și tocmai atunci am intrat în relații cu el, în bătrână Dôme, cafeneaua din Montparnasse, unde își dădeau artiștii întâlnire pe atunci.” Dincolo de micile erori strecurate în text (e vorba despre ochiul stâng al pictorului și despre tabloul „Paysage méditerranéen” din 1932 - unde apare litera Datârnată de o sabie care intră în ochiul unui personaj -, confundat cu „Autoportretul” cu ochi enucleat din 1931), trebuie reținut interesul
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
video nu lasă loc de interpretări. Jennifer Berube, în vârstă de 40 ani, a fost achitată deși era acuzată de tentativă de omor. Camerele de supraveghere din sediul poliției din Vermount (SUA) au surprins momentul în care femeia s-a strecurat în spatele unui polițist și a încercat să-i taie gâtul cu un cuțit. Incidentul s-a petrecut în anul 2012. Femeia nu avea casă și era dependentă de heroină. La momentul atacului fusese arestată pentru că încerca să folosească un card
Eșecul justiției americane. Achitată, deși a încercat să omoare un polițist by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54074_a_55399]
-
cel mai competent în universul de bolgie al locului. În genere, intelectualul român are inteligență, dar n-are caracter, avînd în schimb iscusința versatilă a Mitläufer-ului (după vorba Hertei Müller de la Ateneul Român), adică a celui care știe să se strecoare, lipind gardurile și mergînd în paralel cu tendința dominantă. Alin Mureșan nu e un Mitläufer, ci un veritabil paladin de esență spirituală. E îmbucurător că într-o națiune atinsă de hemiplegia memoriei, mai apar tineri de stofa lui.
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
comisă de persoane din alte state membre ale Uniunii Europene. Constrâns să admită greșeala propriului partid Politicianul britanic a fost constrâns de împrejurări să admită, însă, că în publicitatea electorală făcută de partidul său în The Daily Telegraph s-a strecurat o "eroare", pentru că nu este reală cifra conform căreia 7% dintre infracțiuni sunt comise de români în Marea Britanie: "A fost simplificat. Era vorba de rețele infracționale", a precizat Nigel Farage.
Farage recunoaște o greșeală făcută la adresa românilor by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/54215_a_55540]
-
textul poeziei Zdreanță a lui Arghezi (în treacăt fie zis, în folclorul de internet poezia e atribuită cu obstinație lui G. Coșbuc!): copiat și reluat în sute de variante, textul circulă cu versul deformat: „Și, pe brânci, târâș, grăbiș,/ Se strecoară pe furiș”. Nu numai o verificare în ediții argheziene serioase, dar chiar și simpla ascultare a textului în rostirea autorului (înregistrarea circulă pe internet) i-ar putea convinge pe cititori că forma autentic argheziană e, așa cum trebuia să fie, grăpiș
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
și Cinci) au fost mai mult simbolice, evocând un moment decisiv al istoriei literare recente. Reeditarea lui Eugen Suciu are o altă menire. Ludică și serioasă, în același timp. Cu o miză afectivă manifestă, însă și cu o provocare critică strecurată în subtext. Bucuria anonimatului apare, așadar, conform colofonului, într-o ediție revăzută. Nu se precizează în ce constă revizuirea și, avertizați fiind asupra problemelor pe care optzeciștii le-au avut cu cenzura, am putea bănui că autorul a operat o
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
să meschinizeze, să vulgarizeze cu minuție orice imagine care-i atrăsese ochii peste zi. Își popula zilele și nopțile cu imagini distorsionate ale lumii exterioare. O figură de femeie care la lumina zilei îi păruse serioasă și candidă i se strecura noaptea printre meandrele întunecate ale somnului cu chipul transfigurat de o perversitate desfrânată, cu ochii aprinși de o plăcere animalică. Doar dimineața îl ustura amintirea împâclită a spasmelor sale orgiastice nocturne și senzația chinuitoare, umilitoare, de vinovăție. Și-a reluat
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
care decurge din interviurile sale, se află imaginile, filme de propagandă folosite de ambele tabere, fotografii, filmul înregistrărilor și cadrele-portret cu o serie de personaje, toate acestea asamblate inteligent, sensibil. Uneori, din toată perorația unui personaj rămâi cu un gest strecurat discret printre atâtea altele, acel gest face istoria, iar Ophuls o știe mai bine decât oricine.
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
scobită care-n ziua cutremurului m-a privit o oră-ntreagă?/ Nimic nu rămâne pe creier, glumă a zidurilor dărâmate, a cărămizilor zvârlite afară din casă pe ferestre și uși./ Uși și ferestre rămase în picioare pe-un câmp./ Mă strecor prin aceste ferestre și uși, în brațe cu o cărămidă, ultimul meu rest de omenie. Mă îndrept liniștit către groapa cu șobolani." (iov în funicular, p. 28) Chiar dacă cei mai importanți critici de poezie au scris elogios despre volumele sale
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]