2,072 matches
-
mulțumit de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
patului cioburile de umbră, le-a vârât într-un săculeț de hârtie, după care, ținând strâns săculețul de gură, s-a întors spre mine, examinându-mă rece și arogant prin lentilele ochelarilor. Și a izbucnit într-un hohot de râs strident, care se auzea și după plecarea lui. Am fugit să-l ajung și m-am dus la arhivă. Cu ochelarii pe nas. Arhivarul stătea la masă și scria. Semăna din nou cu un viezure. S-a speriat când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când William sosi neanunțat În Anglia, porniră Împreună spre Leamington, iar Henry se duse Înainte, să o pregătească pe Alice pentru vizita lui William. — Am ceva să Îți spun, Începu el. — Sper că nu intenționezi să te Însori?! exclamă ea strident. Nu mai era nevoie să o Întrebe cu cine credea că ar fi putut să se Însoare. Unul dintre lucrurile pe care păreau să le aibă În comun cele două femei, În afară de interesul pentru persoana lui, era plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i se urcau pe coapse îndreptându-se spre destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci subtile, insinuante, voci stridente și dogite, voci îndulcite de durere, voci scânteind de râs, vocile păsărilor și cele ale peștilor. L-a întrebat pe om ce făcea îcum tot a trecut pe-acolo). Omul i-a răspuns - și fiecare vorbă de-a lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era evident că era o atracție puternică pe care nu o putea nega. O atrăgea misterul în care se izolase. O atrăgea dorința de a dezlega taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina simți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
au uitat ce e zâmbetul. Făcea ce făcea și găsea de fiecare dată un alt vinovat în povestea ei. Când va învăța să-și asume responsabilitatea pentru gândurile, faptele și stările ei.? Alegea mereu calea cea mai simplă, normal. Soneria stridentă a telefonului o sperie și-i întrerupse șirul gândurilor. Și de când tot spunea că o va schimba cu una mai silențioasă, mai melodioasă... Stătu câteva clipe pe gânduri dacă să răspundă sau nu, căci era sunată cu număr ascuns. Cine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
clipă. - Ne-am iubi cu și mai multă pasiune apoi. Știu că nu mă comport prea bine cu tine, dar aș vrea să-mi spui ce simți pentru mine. Sunt curios care e impactul acțiunilor mele asupra ta.” Telefonul sună strident aproape de urechea ei. Karina sări speriată din pat neștiind ce se întâmplă. Era bulversată total când acesta sună pentru a doua oară. Numele Anei pe ecranul telefonului o mai liniști și răspunse. - Alo? - Am înțeles că nu puteai vorbi atunci
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
minte, provocându-mi uneori adevărate coșmaruri. Mă visez Înconjurat de cuvinte, de nenumărate cuvinte palpabile, care se suprapun la nesfârșit peste mine, peste gura mea, ca o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tăioasă, de care m-am agățat ca să-mi sprijin verticalitatea gândirii. O rană adâncă mi se adăpostește acum În palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată, care mă izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
antrenat Întreg trupul, am reușit să mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea o perniță roșie, cu model floral În relief), și mi povestea precipitat despre vecina ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi aminteau de vocea domnișoarei Cojan Petruța, profa de mate (Năsoasa, Cârma, Scârțâitura). Zbiera la noi pițigăiat, printre eternele-i răgușeli, și ne lovea cu cartea de algebră peste cap, atunci când eram scoși la tablă și Încurcam formulele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doarme. Pe la 16 - 17 se trezește umflată de somn și dispare În baie, unde rămâne uneori și aproape o oră. De acolo iese proaspătă și plină de viață, cu mișcări agile, de om tânăr, În floarea vârstei. Machiată puțin cam strident, cu părul foarte gros, pieptănat În jos. Nu mănâncă niciodată (deși În frigiderul meu se găsește Întotdeauna ceva hrană rece - nu prea știu să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
O iau pe scări. Ajung la etajul 13 cu fața roșie ca focul și intru direct la directorul de investiții, Robin Cooper-Clark, Îmbrăcat În nelipsitul lui costum de om de afaceri. Ciocnirea mirosurilor este pe cât de instantanee, pe atât de stridentă. Eu: Eau de Transpirație. El: Floris Elite cu un iz de bord de mașină Winchester din lemn de nuc. Robin este deosebit de Înalt, una dintre calitățile lui fiind că reușeste să te privească de sus fără a te privi efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care am avut nevoie În ultimele douăsprezece ore stătuseră Împreună cu țelina. În rest, Emily ia antibiotice pentru infecția urinară. Încă are febră, dar ar vrea să vorbească cu mine dacă se poate. Emily vine la telefon, vocea ei e cumva stridentă de nerăbdare și gâfâită de emoție. De câte ori aud vocea fiicei mele la telefon, mi se pare că o aud pentru prima oară: mi se pare neverosimil că o ființă care a crescut Înăuntrul meu acum nu prea mult timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă urc În trenul care accelerează, urmărită de gardian. Prin fereastră, văd cum lăsăm Londra În urmă cu o viteză uimitoare, ansamblul ei de circuite gri se topește În curând În peisajul cu câmpuri. Nu pot privi primăvara atât de strident de verde, atât de copilăros de optimistă. Îmi cumpăr o cafea de la unul dintre cărucioarele care trec pe lângă mine și-mi deschid servieta ca să scot niște hârtii și să lucrez. Deasupra teancului se află raportul lui Jill. Nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui Vizanti, adus la rândul său la paroxism din cauza țipetelor neobișnuite ale copilului, la starea critică de paranoia canină, similară cu cea atinsă acum doi ani, când doi lupi flămânzi poftiseră la șuncile uriașe ale porcului Ghiță-Baiazid, Îngrășat pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
furie, Încît a Început să-mi curgă sînge de sub unghia degetului mare. Pe margine se Înșirau firme de neon, reclame la beach-baruri, restaurante pescărești și cluburi de noapte În aer liber, un baraj de semnale care aproape că Înăbușea alarmele stridente ce răsunau dinspre judecătoria din Marbella. Frank era nevinovat; practic toată lumea implicată În investigație era de acord cu asta. Faptul că pledase vinovat era o șaradă, parte a vreunui joc bizar pe care Îl juca Împotriva lui Însuși și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și eu am avut unele dubii, dar trebuie să vă spun că acum Înclin să cred În vina fratelui dumneavoastră. (Cabrera privi mohorît fotografia mea din pașaport, de parcă Încerca să descifreze vreo urmă de vină la mine Însumi, În imaginea stridentă obținută Într-o cabină foto.) Între timp, investigația Își urmează cursul. Nici nu știți cît de mult ne-ați fost de ajutor. Plecînd de la judecătorie, eu și señor Danvila am coborît dealul la pas către orașul vechi. Acea mică enclavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
suveică țesînd un model ștrengăresc pe o tapițerie sobră. Crawford pretindea că ia locuințele la Întîmplare, dar eram convins că Își selectase victimele după o supraveghere atentă, alegîndu-le pe acelea de la care se aștepta să iște În complex cea mai stridentă alarmă. Mi-i imaginam moțăind ore În șir Într-o siestă prelungită, În timp ce Crawford umbla prin Încăperile de sub ei, sabotîndu-le recepția prin satelit, furîndu-le calul de jad de pe măsuța de cafea, o statuetă Staffordshire de pe polița căminului, scotocind prin sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Într-un costum strîns pe corp, poza În chip de Lady Godiva pe un cal butaforic, zîmbindu-le cu gura pînă la urechi turiștilor care-o fluierau admirativ. — Bobby Crawford - a sosit! Una dintre doamnele tenismane se porni pe un țipat strident, cît pe ce să-mi pice paharul cu votcă și tonic de pe balustradă — Haide, Bobby, să-ți vedem fizicul! O autodubă a departamentului de știri de la o televiziune spaniolă ținea pasul cu caravana, astfel Încît cameramanul să-i poată filma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unghiii”. Nu ne vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba despre Brummell! Nici Mistere din București, romanul lui Ioan M. Bujoreanu, nu ratează câteva figuri de tineri aroganți din capitală, care Își poartă cu eleganță stridentă părul frizat, lornioanele, costumele bine croite, chiar dacă făcute la mahala, și nu În saloanele din centru. În schimb, atunci când vine vorba despre Donjuanii din București, publicat ca foileton Între 1861 și 1862 În ziarul Independința, discuția se Înfierbântă din cauza paternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui. Am dat ultimul colț și am ajuns la biroul adjunctului directorului de scenă. Louise vorbea precipitat la microfonul din căști. De pe scenă se auzea vocea lui Marie, care-și spunea unul dintre lungile sale monoloage. Vocea ei părea mai stridentă și mai agitată ca de obicei. Dincolo de masă, puțin mai la stânga, se afla Steve, țipând aproape pe mutește la mașinistul care mânuia cablul Tabithei. Victima lui stătea pe loc, cu mâinile încă prinse în jurul cablului, albă ca varul din cauza șocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și să le încerc din nou. Eram sus, pe platforma unde dorm, încercând o fustă lungă, pe șolduri, din velur, crăpată până la jumătatea coapsei și o vestă micuță, mătăsoasă, destul de strânsă pe corp, când se auzi telefonul, al cărui sunet strident îl bruia, în mod enervant, pe Johnny Cash. În momente ca acestea îmi doream să-mi fi instalat o bară ca acelea pe care le folosesc pompierii pentru a coborî în caz de urgență în camera principală a studioului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]