6,493 matches
-
deasupra capului. Nicu întârzie în seara aceea și mai veni și afumat. Nu îndrăzni să-i spună nimic, știind că atunci când ea începea să-i pună întrebări, putea deveni violent. Trebuia să aibă grijă cu el! - Ce-i asta? La strigătul lui, se grăbi spre hol. Îl văzu cu poșeta ei într-o mână și cu poza în alta. - Voiam să-ți spun... Ochii lui injectați mai poposiră câteva momente asupra fotografiei, după care o aruncă spre ea. - Ce să-mi
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIE SOMNAMBULĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1284 din 07 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Săgeata luminii s-a rupt în fereastră Cu strigătele lor colorate macii au înroșit tot câmpul din față Iarba își târăște verdele muribund la picioarele îngerilor ocazio nali Luna însă tot n-o poți ucide a doua oară Oricât de trist ai fi Îți ștergi surâsul de pe buze cu
EREZIE SOMNAMBULĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371014_a_372343]
-
ascuns al poeziei sale stând sub imperiul căutării dragostei și credinței - propunând și instaurarea unei dictaturi ce nu a fost experimentată încă. „Dictatura iubirii’’ exilând uitarea (în favoarea aducerilor aminte inclusiv a trecutului istoric) în volumul „Exodul uitării” și adresând un „Strigăt spre lumină” - oferindu-ne când o „Iubire împărătească” și un „Joc tainic” - „De mână cu Orfeu" - când reînviind „Memoria statuilor” - sacralizând „Locul de lumină” în care s-a născut, sub „Cântecul iubirii” (am trecut în revistă titlurile volumelor sale de
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
Invocarea îngerului” ne tulbură prin aspirațiile poetei: „Să se facă lumină!/ Să fie adevăr.../ în lumea de lângă noi/ și din noi//” - răscolindu-ne cu interogația retorică: „Cine sunt eu pentru Tine/ de mă ocrotești?/” Și-apoi - iarăși ne tulbură cu strigătul de încredere: „Exiști, nu ești singur”. „În altă dimensiune trecând” este un imn închinat femeii, amintind de L. Blaga ori N. Stănescu: „În trupul ei de amforă/ Stropit ca în ceremonie/ Cu uleiuri aromate/ Afluență de suflet,/ Liturghie”. Și... de la
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
nemăsurat al frumuseții sale, descoperă în oglindă că nu este decât o marionetă oribilă; sau o piramidă perfectă de trupuri fără cusur, care încearcă să ajungă la cer pentru o ... franzelă; sau o piramidă de capete (Bosch) din care țâșnește strigătul lui Munch. Cruzimea pictorului n-are margini, e expresia unei concepții despre viață și moarte în care viața e darul superb pe care moartea îl anulează. Constantin Popa are sentimentul tragicului, în orice armonie găsești urmele tragice ale unei logici
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
La tăierea pomului, stâlpii rezistenței, s-au clătinat. Căderea trunchiului de sute de ani, a făcut să zboare porumbeii poposiți pe acoperișul caselor, au alergat în disperare pisicile și câinii, și orice ființă vie s-a zguduit rămasă fără cântec, strigăt sau vorbă. Totul a amuțit lăsând doar sunetul unui fierăstrău mare aducător de moarte. Am privit trunchiul chinuit și am auzit prohodul intonat de cerul îngreunat de nori. Au tăit copacul din fața ochilor mei. L-au desfăcut în cercuri dând
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
SPOVEDANIE Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mi-am dat seama și nu am înțeles atunci, Ce poate să ascundă a Ta tăcere din privire, Mâhnit am privit nedumerit strigăt de prunci, Fugind neobosit, spre albastre zări de fericire. Am construit din fumul vieții, frumoase vise, Am dat naștere la gânduri pure, nedescrise, Am pășit spre ele, lipsit de teamă și mister Și nu credeam vreodată, că uneori și ele
SPOVEDANIE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369981_a_371310]
-
Nici mulțumirea, nici durerea De-am fost eroul sau învinsul Nu voi mi-ați fost la greu puterea. Călcam pe spini dar niciodată Voi sângele nu mi-ați văzut De-ați fi-nțeles măcar o dată Cât de amar e-un strigăt mut ! Urlam în mine de durere Îmi feream ochii-nlăcrimați Doar Dumnezeu mi-a dat putere Voi cu ce drept mă judecați? Referință Bibliografică: VOI CU CE DREPT ... Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30
VOI CU CE DREPT ... ? de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370005_a_371334]
-
în strădania de-a mesteca amarul fir de iarbă și mă scutur să-mi desprind gleznele de nevăzuta pânză de păianjen ce a cuprins pe nesimțite locul ca o pasăre-mpușcată zvâcnește inima și cade alături în zbaterea-i haotică aud strigătul lui Munch în fața și-n spatele meu din ochii uriașelor panouri mă urmărește scurgându-se hipnotizant pielea cu solzi colorați ai reclamei răcnitoare șuierătoare comandând străzii coloană de trupuri în transă purtate cu grija cuvenită recipientelor cu TNT cu privirile
PENTRU CĂ MERITAŢI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370049_a_371378]
-
din oglindă” este o carte scrisă cu sufletul, emoționantă, răscolitoare, încărcată de adevăr, interesantă, care nu-ți poate lipsi din biblioteca sufletului. Am descoperit familia Titina și Florin ȚENE și ca poeți. Fiecare vers al Titinei are un mesaj, un strigăt de durere sau bucurie. Poeziile sale sunt presărate cu amintiri dragi din copilărie, povești de viață pline de învățăminte, duioase, cutremurătoare, dureros de adevărate. Versurile poetei sunt calde, ritmice, muzicale, te cuceresc de la primul cuvînt, îți răscolesc sufletul sau ți
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
Publicat în: Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Netăcerea sufletului Flori de cântec, zori de viață nouă Cer albastru-ngemănat cu stele Ochi de soare în pălmi de rouă Zbor înalt e a sufletului netăcere. Stropi de strigăt și oftat de aștrii Lacrimi de petale dintr-un suflet viu Mâini întinse către generații Și surâsuri dulci de heruvimi. Netăcerea sufletului meu e caldă Și duioasă ca un izvor ce naște din etern Nu e glas de om cântat
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
după care am făcut întrecere de fugă până la Pietrosul, care ne aștepta blând, cu crengile de pe poale încărcate de rod și aplecate de greutatea acestuia până la pământ. Ne-am tras sufletul după alergare și ne-am urcat în pom cu strigăte de învingători și râsete în valuri din nu știu care motive. Am mâncat cireșe mai mult decât am fi putut să umplem două coșulețe, am cântat și am spus glume, după care am coborât puțin obosiți să ne odihnim. Era iarbă verde
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu aeru-i asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul bravilor sfârtecați sub roți prăvălite sub plesnetul cnutului într-un timp nemilos când rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm... Tulnicăresele, mândrele munților neliniștii împletindu-și pe sânii sprințari miresme de fân
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
și plecați urgent! Părăsiți Cernăuțiul! Nicolae fugi rapid acasă. Era îngrijorat pentru Elisa și pentru fiica sa. Dar acestea aflaseră deja vestea și împachetau de zor lucrurile. - Vin rușii! Sunt la câțiva kilometri! Se văd deja, se auzeau de afară strigăte disperate. - Dar unde mergem? întrebă Gertrude speriată. - Veniți la mine, în Timișoara! Este un oraș cosmopolit, ca și Cernăuțiul! O împletire armonioasă de diferite naționalități, religii. Oamenii sunt la fel de buni, sociabili și de toleranți unul față de celălalt! Satul meu este
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
înțeles este faptul că ziua ta, a scriitorului, este în fiecare zi a existenței cititorului. Se scutură salcâmii peste sufletul meu care urlă după tine. Urlă cu disperare, asurzindu-l pe însuși Creatorul Universului... Numai la urechile tale nu ajunge strigătul meu care îmi împrăștie ființa în mii de fărâme. Nu îmi rămâne decât să sper că le va risipi în cele patru zări să nu se mai adune niciodată, pentru ca să nu mai sufăr. Mă înlănțuiesc singură în propriile-mi brațe
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
să ne judece, fiindcă uneori un cuvânt spune mai mult decât o carte, și câte o tăcere, mai mult decât un cuvânt”- “Orice este frumos are și o valoare morală... creează unethos” -“Frumosul purifică, descătușează, chiar și atunci când este un strigăt de disperare. “Îl exprimă pe om ori Divinitatea. (Interviu luat de doamna Doina Drăgan președintelui Ligii Scriitorilor din România). Mergând pe linia lui Ioan D. Sârbu ( “Fără libertate, cultura este o simplă modă după care oftăm”), Al. Florin Țene militează
O LACRIMĂ DE SEFIR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369270_a_370599]
-
realității, puțini poeți în afara ratingului, reclamei, comerțului și târgurilor de carte, ca atare, citirea însoțește sfiala de a pătrunde sufletește mai intim, mai persuasiv, decât simpla lecturare poetică a unui text. Această carte depășește bariera expunerii, este o carte de strigăt tăcut a unei mari dureri. “Mă întreb: Cu-adevărat m-ai iubit, de vreme ce-ai plecat într-atât, c-ai murit? Mă întreb și-apoi tac. Am tăcut. Lunec în bezna deznădejdii, ca un orb, ca un mut.” (5
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
aș putea încheia micul meu discurs, azi, 5 iunie 2015, la aniversarea doamnei Berca, decât cu versurile sensibile ale lui Eugen Dorcescu care deschid periplul prin viața frumoasă a femeii unice și iubite, soția sa, și dincolo de moarte. “dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. Dorul (În loc de Prefață) Olimpiei - Octavia” Cristina Ștefan, 5 iunie 2015, la o aniversare ---------------------------------------------------------------- Cristina Ștefan, dec 2015 Referință Bibliografică: EUGEN DORCESCU- Poetul între critica
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Victor, și ceilalți, care v-ați mai adăugat pe parcurs. De unde știți voi că Dumnezeu nu iubește spațiile mari? L-ați întrebat voi pe Dumnezeu? Este ca și cum ați spune că Dumnezeu iubește spitalele dar nu și catedralele. „Textierul” celor două strigăte este același. Vă rog reveniți-vă. Dumnezeu în mod sigur iubește Sfânta Sofia, Catedrala Sfântului Mormânt, Marea Lavră și multe altele mari și mici. Cred că, de fapt, ați vrut să loviți în Catedrala Mântuirii Neamului. M-aș bucura să
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
om simplu, un dascăl de școală primară aflat acum la pensie, ceea ce ar contraveni (în lumea asta - nu-i așa? - atât de specializată în “părerologie generală”) îndrăznelii mele de a mă exprima public, iată că totuși nu-mi pot reprima strigătul interior. Și iată ce-mi zice glasul lăuntric: “Ai și tu dreptul să strigi. În legea ta, nu musai să imiți lozincile celorlalți. Românul are imaginație, e creativ. E păcat să nu fim noi înșine în individualitatea fiecăruia, în înțelesul
SUNT ȘI EU ÎN CETATE (IX) SAU... FELUL MEU DE A FI PREZENT, CU STAREA MEA DE SPIRIT, LA PROTESTELE ASUPRA O.G. NR.13 [Corola-blog/BlogPost/369356_a_370685]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > VIE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Am ochii însărați de coșmaruri Și buza prinsă-n strigăt de-ajutor Sunt zile cocoșate de amaruri Când gândul mi se frânge prea ușor... E-n noapte-un demon ce m-alungă Din zilele senine, pe pământ... Mă doare și mă spânzură-ntr-o dungă Un zumzet păcătos al unui
VIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369379_a_370708]
-
aluat de cea mai bună calitate, acest om a dovedit în timp că poate rezona cu plânsul, durerea, suferința dar și cu bucuriile celor mulți. El era, mai cu seamă la început de eră nouă, dupa Revoluția din 1989, ecoul strigătelor care se auzeau dinspre Basarabia cea cu trupul rupt în două, era frate de suflet cu Grigore Vieru, N.Dabija, soții Aldea -Teodorovici, lăcrima la versurile și cântecele lor, le trimitea scrisori și mesaje din inimă. Mă înscriu în categoria
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
trupul rupt în două, era frate de suflet cu Grigore Vieru, N.Dabija, soții Aldea -Teodorovici, lăcrima la versurile și cântecele lor, le trimitea scrisori și mesaje din inimă. Mă înscriu în categoria celor care mai cred și acum că strigătele noastre, ale jurnaliștilor de atunci, au schimbat lumea și au făcut-o mai bună, deși unii m-ar contrazice și cu siguranță au argumente și eu știu că mulți oameni de valoare plecați dintre noi care au avut un cuvânt
SCRISOARE DESCHISĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369383_a_370712]
-
în cale-mi totu-i scufundat, Orișice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: SPRE PORTUL VISAT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul
SPRE PORTUL VISAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369465_a_370794]