3,280 matches
-
ca gheața îți intră direct în gât și-ți umple instantaneu stomacul, răcindu-ți așa de mult organismul că pneumonia e garantată, iar cine-o face corect, leșină imediat, dar nu-i voie să-l pălmuiești, trebuie doar să-l stropești cu apă rece pe față și-și revine, eu i-am zis că e-n regulă și să nu mai vorbească atât, să-nceapă, să profităm cât nu e nimeni prin preajmă, că dacă ne vede cineva, n-o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
orice. Numai că el știa că nimeni și nimic nu ar fi putut s-o facă să renunțe. Nimeni și nimic. Cu excepția lui Christian. * * * - Uite-l! Smulgîndu-se din mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta Înaltă și bine clădită a skipperului se decupa Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și Înșfăcase deja sacul solid de marinar. „Simplă superstiție“. TÎnăra zîmbi văzînd că maică-sa strecurase deja rochia Într-o husă, mai mult ca s-o protejeze de priviri indiscrete decît de praf. În schimb, vălul pe care Marie Îl stropise atît de zdravăn cu apă cînd se repezise pe terasă, și pe care Jeanne Îl atîrnase la uscat În fața ferestrei, sub suflul brizei, era făcut ghem pe parchet. Probabil că alunecase și ajunsese pe jos. Dintr-odată, o neliniște surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Aici, emanația evanescentă și albă părea că urcă din chiar inima dolmenului. Intrigată, se apropie de megalitul care Îi ajungea pînă la Înălțimea pieptului și Începu să tremure dîndu-și seama că era vorba de o bucată de văl de mireasă stropit cu sînge care, ținut de o piatră rotundă și plată, era mișcat În voie de vînt. Se cățără iute pe dolmen, dar, În mișcarea pe care o făcu pentru a apuca piatra, vălul diafan Își luă zborul, dus de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și imagineze și restul, proprietatea familiei din Bretagne, poate o mică fermă În Lubéron. „Și desigur nu pot lipsi cvintetele lui Bartok...”, se gândi el fugitiv, atacând antreul. Era o cină cu șampanie; desertul, o șarlotă cu fructe roșii, era stropit cu un excelent roze demisec. A fost momentul ales de Desplechin pentru a-i explica proiectul său. Putea obține pentru el crearea unui post pe durată determinată În laboratorul de la Gif; Michel va trebui să capete câteva noțiuni complementare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În brațe copilul, care avea vreo patru kilograme. Era foarte cuminte, n-a plâns deloc. „Altminteri, zise preotul, nu suntem mădulare unii pentru alții?” Noi, părinții, ne-am privit Între noi, a plutit parcă o Îndoială. Pe urmă preotul a stropit cu apa botezului, de trei ori, capul fiului meu; apoi l-a uns cu sfântul mir. „Acest ulei parfumat, sfințit de episcop, simbolizează harul Sfântului Duh”, zise preotul. Apoi i se adresă direct copilului. „Victor, spuse el, acum ai devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o boare plăcută ce adia ușor Între o casă și alta, chiar dacă văzduhul de afară era fierbinte și nemișcat. La capătul unei astfel de peșteri Îi găsii pe Unu și pe Runa, care zăceau Întinși pe blănuri, În timp ce Gula Îi stropea de zor cu o apă urât mirositoare. La căpătâiul lor, un pumn de tăciuni ardea mocnit, iar fumul se ridica printr-un fel de lujeri, goi pe dinăuntru, ce ieșeau afară din casă. Enkim se afla și el acolo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că vouă v-au rămas gurile. Tuni se Înclină și o Întrebă ceva pe Gula, dar ea nu se opri din treburile ei. Continua să Înmoaie un snop de crengi În apa ce răspândea un miros amar, și-i tot stropea pe copil și pe femeie. La un moment dat, Îi căscă gura lui Unu și supse tot aerul din ea. Îi făcu la fel și la nas, și apoi și la găuricea mică de jos, iar pruncul deodată Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
otrăvească cu apa de la izvoarele din Saratoga, ar fi mâncat sau ar fi băut ceva la fel de nociv În Flathush sau În Brownsville. Cum poți cuantifica nemăsuratele pericole ale tutunului, ale conservantelor de hrană, ale azbestului, ale substanțelor cu care sunt stropite recoltele, ale acelor E coli lăsați de puii cruzi pe mâinile bucătarilor. - Nimic nu‑i mai burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste mici anti‑predici Într‑un stil cu totul excentric. Îmi aducea aminte de dansatorii gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nu mă deranja. Nu‑mi plac responsabilitățile pe care ți le asumi când trebuie să susții o conversație. Însă fiecare dintre noi avem un soi de pajiște personală a cunoștințelor adunate la Întâmplare și e plăcut când cineva ne‑o stropește și ne‑o menține verde. Uneori, Radu Grielescu vorbea despre șamanismul siberian; alteori despre tradițiile de nuntă din Australia primitivă. Se presupunea că ai venit la ei În vizită numai ca să‑l asculți sau ca să Înveți de la Radu. Doamna Grielescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e un sentiment inconfortabil pentru cei din jur. Duioșii Îi lasă pe cei mai puțin simțitori să le spună: „E legea vieții. Trebuie să mâncăm. Și crustaceele nu sunt la rândul lor canibale?” Dar toate astea constituie o evaziune. Îți stropești „interpretarea” cu știința scoasă din manualele școlare. Oare la homarii ăștia armați, cleștii pe care‑i pierd se regenerează? Se pare că de asta urmărim cursuri științifice, ca o acoperire pentru lipsa noastră de simțire. Sau, cel puțin, ca să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Haide... Ușurel... (Vorbește cu groapa; o mângâie, o calmează.) Gata, gata... Gataaa... (Se apleacă și mai tare, ia un pumn de apă și-și răcorește fața.) Hai, fetița tatei, hai... (Culege tot mai multă apă în pumni, se spală, soarbe, stropește în jur vesel și radios.) Hi-hi! VIZITATORUL: Ce-ce-ce să fie? ZMAJORDOMUL: Urâtă treabă! BRUNO (Apropiindu-se de groapă.): Măi, să fie... GRUBI (Către BRUNO.): Nu ți-am zis eu că e vie? Trebuie numai să-i vorbești puțin. VIZITATORUL: Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu se... GRUBI: Haideți, mă, luați apă! MAJORDOMUL (Cere din gesturi puțină apă de la GRUBI.) GRUBI (Râzând.): Vino și ia! VIZITATORUL (Însetat; gest „nu, asta nu, niciodată”) GRUBI: Vino, mă, că nu-ți face nimic VIZITATORUL (Clatină din cap.) GRUBI (Stropindu-l pe VIZITATOR.): Na! Vino să bei! MAJORDOMUL (Încercând și el apa.): Așa ceva... așa ceva... Domnilor, era să dăm ortul popii. GRUBI: E! BRUNO ( Se spală și bea.): Uf! Ce zi! MAJORDOMUL: Era să dăm ortul... (Soarbe și el din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fața oglinzii, fluieră nemulțumit; își lustruiește oglinda de pantalon, reia contemplarea schimbându-și mereu poziția corpului; se oprește și se privește în tăcere câteva zeci de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din tavan; coboară repede câteva trepte, stropind cu apă în jur, trântește capacul, se asigură că e bine închis și se așază pe scară, epuizat, cu găleata între picioare, are fața răvășită.) PARASCHIV: Ne-au prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
du-mă repede la cimitir! Du-mă să văd. Vreau să-i văd. IOANA: Nuuu se poate, domnule. Nuuu se poate, că e întuneric. Și nici nu e voie, pentru că tata a pus acolo flori și eu toată ziua am stropit florile. Nu se poate să rupem florile. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prinzând-o de tâmple și privind-o drept în ochi.): Ioana, ascultă-mă bine! Privește-mă în ochi! Ai mai văzut tu călători prin ploaie? IOANA: Cuuum să nu! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a venit și ne-a spus că e călător prin ploaie ne-a venit să râdem. Era gras și tăcut, tăcea tot timpul, se uita speriat la noi, cel mai mult se temea de fată... Se temea să nu-l stropească peste față... cu apă... Era tare ciudat omul acela. Domnul Kapunta s-a gudurat pe lângă el câteva zile și n-a reușit să scoată nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și ce voia domnul Kapunta? De ce nu-l lăsa în pace? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de prostii și ai povestit atâtea lucruri și ai plâns prin somn, ai icnit prin somn toată noaptea și ai urlat ca un câine. Și nouă ne-a fost milă și am vrut să te trezim și Bruno te-a stropit cu apă și Grubi a încercat să-ți ridice pleoapa și să te facă să tușești ca să te scoli și să nu te mai chinui așa de urât. Și tu i-ai înjurat prin somn și ai urlat toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ia vrăbioiul în mână și se apropie de chioșc. În dosul lui dă de apă, un fir roșcat scurgându-se printre pietre și rădăcini. Ilie ia apă în gură, face trei cruci cu degetul mare peste pieptul vrăbioiului și-l stropește de trei ori cu apa din gură. Cam sălcie, dar nu rea. Apoi pune pasărea pe jos lângă izvor și îngenunchează lângă ea, murmurând o rugăciune, singura pe care o știe. Înger îngerașul meu ce mi te-a dat Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau ca un fel de mătăuz, cu care popa stropește cu apă sfințită. Agita smocul și privea fioros, oprit în ușă. Craniul acela minuscul mormăi, amenințător: „Te-ai dat cu popii, Gonceo?! Ei te-au făcut ce te-au făcut? Și tocmai cu Macovei, tartorul popilor te-ai dat?!“ Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu bidineaua mare, păroasă, stropește cele trei ciozvârte cu gesturi largi, de mitropolit sfințind Podul de Flori de la Oancea, peste Prut, spre frații din Cahul. - Că eu nu văd nimic, Vergilică. Domnul de trecu p-acilea e Pigasie, îngerul meu. Toți avem un înger, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e numai pă străzile noastre, ce să te mai gândești la lustrația asta care o prelucrează ăia din București. Pă cine să mai lustrezi?! Ai? Biluță terminase sendviciul. Își pusese din nou botnița. Cu bidineaua, cu aceleași largi gesturi sacerdotale, stropea acum cea de-a patra cabină. Vergilică se foi nemulțumit pe bancă. - Dom’ Aulius, nu le mai puneți dom’le la inimă pe toate. Ce vă gândiți la viața ăluia, când concentrarea tre’ să fie acu pe răbdare și seninătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai apucă să se mire că mâna aceluia era la fel de mătăsoasă ca bidineaua cu care Biluță începuse de-acum să stropească și cea de-a cincea cabină. Replace all (I) Joia, între orele zece și douăsprezece, maestrul Tacsil Burtăncureanu (pseudonim literar Radu Fulgerică Jr.), prozatorul orașului, ieșea din casă. Cu pas leneș, jucându-și bastonul, ca și cum ar fi îndepărtat nevăzute cete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
monument. O duceau trei florărese (Piticoata, Franțuzoica și șefa lor, Trambulina) de la Florăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Le însoțea Vandaxon sau Onufrie. În drum spre monument, florăresele se opreau și la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Popa Ioachim rostea o rugăciune, stropea coroana cu mătăuzul legat cu o bentiță tricoloră și primea cele cinci milioane pentru cuvenitul acatist. Sora lui Calinic, Diomida, mama generalului, era fetiță în 1907 și studia, în particular, artele frumoase și broderia la Academia de Dexterități Casnice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu fălcile alea. Câteodată mai avea și un mătăuz din ciulini, ca o sorcovă, cum are popa când stropește cu apă sfințită. Mai mă sfătuia arătarea aia. Dar asta ți-o spun doar ție, să știi și tu că funcționa și pe vremea epocii chestii de-astea venite direct din folclor...“ Burtăncureanu, ca deobicei, venise pe înserat la Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]