2,009 matches
-
așezat. Se întristase, brusc. „S-a prăpădit acum două săptămâni“, a ținut El să precizeze. „și nici eu nu mai am mult. Mă duc după ea, în pământ, să o caut...“ Apoi și-a strâns undița, a ascuns-o în stuf, și-a luat vioara și arcușul și a plecat... * Un nor de fluturi a blocat într-o după amiază zeci de automobile pe o șosea, în apropiere de Padova. Mii de fluturi s-au lipit de parbrizele mașinilor, care au
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea încinsă de soare. Noi am trecut peste podul pustiu. Dincolo se întindeau până departe digul și marginea de stuf încă verde a mlaștinii. Am mers un timp cu Zenobia, începutul de toamnă acoperise cu flori mov-ruginii goliciunea sălbatică a locului. Pe dig, pământul era negru și crăpat, ne-am fi putut crede pe craterul unui vulcan. Când gara a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe brânci, în hohotele găzarilor, de sub cabina de scânduri. Miroase tot așa de rău, ca la WC-ul batalionului de săpători! echivală el, pe dată, incomoda situație. Da' bine măcar că n-am stat într-o bortă de aia, perdeluită cu stuf, cum mai vezi în Cotonoaga, la neamurile lui tovarășul secretar de partid al nostru, de la Goldana... La astfel de soluționări de caz, să te ții, ce chicoteli porneau în rândurile muncitorilor petroliști, mobilizați de Partid, să scoată la lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a unei imaginare înțelegeri, Friț înnebuni, de-a binelea. Începu să urle, printre bocete: Măi, tănăilor! zbieră el ridicându-se cu șopronul de stuf în cap. Eu am suferit? Da, am suferit! Am mâncat și mazărea nemților, am crăpat și de arpacașul lor... Eram să crăp, de-adevăratelea, de orezul englezesc și de gulașul american, primit abia după ce m-au lăsat flămând, patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și una de tablă, un soi de vagon pentru muncitori recondiționat, i s-a montat o cutie a milei și-o cruce, lâng-o groapă din care o să răsară altă biserica adevărată. Dar tot s-a întâmplat o minune... Au crescut stuful și papura pe malul gropii pentru fundație și sunt pești... Stă lumea și pescuiește lângă biserica de tablă... - Cum sunt pești? - Cum îți zic... Sunt carași, unii mai mărișori. Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dar cel mai mult mă indispune faptul că acolo nu există practic nici un orizont. De pe peron și din sala de așteptare se vede în depărtare pădurea, în vreme ce, în direcția mlaștinilor, la câteva sute de pași se ridică o barieră de stuf și dincolo de ea nu se mai zărește nimic. Cum stam într-o zi pe peron, deodată am simțit că se rupe crusta și că pot ieși din muțenie. M-am dus la necunoscuta din sala de așteptare și i-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în roiuri mari, se precipită într-acolo atrași de o forță irezistibilă și cad secerați. Din gară se vede deodată apărând un fel de brumă ciudată pe bariera de stuf. După ce ne trezeam, avea loc, aproape mereu la început, aceeași scenă. Ne repezeam la fântână să ne spălăm, ca și cum ne aștepta o zi încărcată, cu treburi multe sau drumuri lungi. Apoi ne opream dezorientați ca niște oameni care nu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oprea linia ferată, zăcea în apa noroioasă invadată de lintiță un schelet de pe care, la apropierea mea, broaștele au sărit cu zgomot. Am înaintat pe fâșia de pământ tare dintre două smârcuri și am dat de o altă barieră de stuf care mă împiedica să văd mai departe. M-am hotărât să trec și de ea. În bălți nămolul era amestecat cu resturi vegetale. Dacă lunecam în el, cu siguranță n-aș fi reușit să mai ies. Nemișcarea calmă și puturoasă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul dintre ei plătise cu viața o clipă de neatenție. Zăcea, mort, puțin mai departe, lângă o colibă de stuf. Cineva îi azvârlise peste față o cârpă roșie și nimeni nu se mai sinchisea de el. La un moment dat îmblînzitorii s-au oprit din strania lor ocupație. Au rămas privind în gol, absenți, ascultând parcă vântul care suna printre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făceau un ocol brusc, îndepărtîndu-se. Mi-am amintit că văzusem de multe ori, din gară, aceeași scenă, dar răsturnată: ciorile lovindu-se parcă de o barieră invizibilă și revenind spre gară. Prin urmare acolo era marginea mlaștinilor, prima barieră de stuf. Am pornit și era gata-gata să mă încurc din nou când, din fericire, alt cârd de ciori apăru și făcu cale întoarsă Continuând să merg în direcția aceea, am reușit în cele din urmă să ies la liman. Am trecut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
faptul că, în ciuda vântului, apa rămânea neclintită și căpătase un luciu ciudat. La un moment dat, m-am oprit să-mi trag sufletul. Atunci am făcut o descoperire care m-a împietrit. Luciul bălții din stânga mea, peste care pilcurile de stuf aruncau o umbră înfricoșată, nu era decât un imens ochi deschis asupra mea de mlaștină. Descoperirea asta m-a buimăcit. "E ochiul lui Dumnezeu", mi-am zis. Și eram gata să mă prăvălesc în genunchi, dar gândul că Dumnezeu n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca să nu pot scăpa, și m-au târât prin mlaștină. Înotam în noroi până la genunchi acum, dar ei nu se opreau nici o clipă. Se vedea că erau învățați să meargă prin noroi și cunoșteau perfect fiecare smârc, fiecare perdea de stuf, deoarece nu ezitau deloc. Am zărit, mai întîi, licărind prin stufăriș, o lumină roșie care creștea pe măsură ce înaintam. Am priceput apoi că era lumina unui foc. Curând am văzut clar flăcările focului, și în aceeași clipă am încremenit recunoscând locul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de pași, am ajuns în fața unei găuri mari și negre, ca un crater căscat în pământ. Nu distingeam altceva, căci luna dispăruse sub un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru la fel de tăcut și reavăn ca atmosfera dintr-o peșteră. — Mă bucur să te văd, o întâmpină prietena ei. Dar ce vânt te aduce? — Caut pe cineva, îi răspunse Mma Ramotswe. Sau, mai curând, ca să ajut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
chinuit care suferea s‐ ar fi zis de mâhnirea de‐a nu fi murit mai de mult. Un obraz palid și văros, ochii îngropați departe în găurile negre ale unei frunți cernite de marginile mari ale pălăriei enorme. Mustața albinală stuf oasă și o pensulă de barbă aspră dedesubt. Slab, slab, sfios ca un întârziat, călcând cu economie asfaltul, el umbla ca un străin sărac, refugiat în București dintr‐o străinătate de undeva și retras parcă din niște lupte politice în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nici dr...Cine mai știa de ei?! Putrezeau acolo, neștiuți de nimeni. Ce mare scofală o tijă, o gaură, un nit, ce-o fi fost tehnica sanitară pă vremea burgheziei. De rămânea acolo, sub coasta de la Chelitura, în bălți, la stuf, și-n ceasul de acu’, era mai bine? Se răsuci și privi spre dulapul cu regulamente. Parcă le număra, să nu fi dispărut vreunul. Reveni și clătină nemulțumit, abătut, din cap. - Ce chestie, popo și în zilele astea! Ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-a murit Nisip bătrânul la Râmnicu Sărat sau în Baltă, pe unde-a fost să fie. L-a reînhumat tot la Șoptireanca, de demult. Inginerul Nisip i-a adus osemintele. La familie le-a spus că murise la tăiat stuf, în Deltă. A fost cam pe șest, că nu dădea voie securitatea la ceremonie cu prea multe lacrimi, dar tot s-a făcut, s-a cinstit jertfa. Intrasem de-acuma în pensie. Am fost și eu... Dădu să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ea ce-a fost? Comenzi erau, da’ știe ea câți bani lua el și câți Goncea? Că sprijinea, cică, artiștii. Și dacă nu te lăsai sprijinit, pictai până la urmă afișe la Salcia, în Baltă. Sau la Chilia, cu tăietorii de stuf pentru export. Vedea tabloul. Îl pictase în 1957, pentru Expoziția Județeană organizată când, la 7 iulie, s-a încheiat colectivizare în Dobrogea. Goncea era atunci și el tânăr, locotenent, căpitan, ce-o fi fost. S-au cunoscut într-o comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a turnat careva, Chiru zic unii că a ar fi scăpat. Goncea zicea că l-a împușcat chiar el în Baltă, dar nu l-au mai găsit, l-a înghițit apele. Pe tata l-au arestat, a stat și la stuf câțiva ani, dar n-au avut ce să-i facă. Nu vroia să povestească de-astea, nici când era pe moarte. Acuma au ieșit toate poveștile astea cu el că, vezi Doamne, e undeva sub ape și face și drege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atunci era la controlul de partid. A dus-o Zbenghea din pușcărie în pușcărie. Ieșea de la Gherla și-l ducea la Canal. Ieșea d’acolo îl ducea în Baltă. Ieșea și d’acolo, îl mai trimitea și-n Deltă, la stuf, că mai descoperiseră că nu spusese și aia, și aia. Își făceau planul de pușcăriași politici cu el. Ultima dată l-a scos din pușcărie Dej, cu decretul ăla din aprilie 1964. Ceaușescu nu l-a mai închis. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ne-a luat la întrebări cu uteceul cum era p’atunci, cu miliția, cu securiștii, cu cercetările de noapte, pă mine m-au sancționat pentru imorală și complice iar pă el l-au trimis profesor în Deltă, la Sarina Stuf, a stat ce-a stat, apoi s-a-ntors în București, nu la Facultate la început, la Casa Creației Populare, la revista Îndrumătorul Cultural, ceva cu cultura populară, mult mai târziu l-au lăsat iar la Facultate, că era și el savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
escortă. A dispărut și Rela. N-a mai rămas în sat. S-a dus, ce-a făcut, am auzit de ea după mulți ani. S-a măritat, la bătrânețe, cu unu Păsculescu. Făcuse și ăla pușcărie. La Canal, la tăiat stuf în Deltă, nu mai știu. Tot pușcărie politică. Cel puțin așa zic toți acuma că au făcut...De unde Filarmonică?! - Poate-o fi fugit și Limonadă al tău atunci. A fugit și-a ajuns până la urmă și la Filarmonica din Sudica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rouă, pîn-ești dulce ca o floare, Pîn-nu-i fața mea sbîrcită, pîn-nu-i inima bătrână. {EminescuOpI 43} EGIPETUL Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de prinț. În zadar ca s-o mai cate, tu trimiți în lume crainic, Nimeni n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, Tristă-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
toate cele 23 de circumscripții medicale ale Bucureștilor. Autoritățile sanitare au remarcat însă și cu acest prilej "recalcitranța unora din locuitori față de măsurile de combatere"; astfel, însuși medicul șef al Capitalei l-a găsit ascuns, într-o groapă acoperită cu stuf, pe un cetățean care se temea de vaccinare... După apariția câte unui caz izolat în lunile august și septembrie, la 3 octombrie 1922 s-a decis suspendarea campaniei antiepidemice în București și județul Ilfov, apreciindu-se că epidemia fusese jugulată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]