2,123 matches
-
a vorbirii "moftologice" și-a însușit-o temeinic, nu epigonic, ci în semn de prețuire și confirmare a validității modelului. Spre deosebire de situația din multe proze scurte ale lui Al. O. Teodoreanu, relativ puține aspecte lingvistice din scrierile impregnate de un suav umor patristic ale lui Damian Stănoiu amintesc de limbajul personajelor caragialiene. Unul dintre aceste aspecte ține de revalorificarea potențialului comic al stilului telegrafic. Generatoare de paralogisme derivate din concentrarea abuzivă responsabilă de lipsa de precizie a anunțurilor, telegrama este și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zise Schemm, potrivindu-și o țigară Între buze. Chibriturile sunt singurul lucru cu care nu mă descurc. Mi-am pierdut brațul alături de Ludendorff la cucerirea fortăreței din Liège. Ai prins vreun pic de serviciu militar activ? Vocea lui era curtenitoare, suavă chiar - joasă și lentă, cu doar o nuanță de cruzime. Genul de voce, m-am gândit eu, care putea bine mersi să te facă foarte ușor să te autoincriminezi. Genul de voce care i-ar fi fost de mare folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
obținerea de favoruri de la un funcționar public, este la fel de tocită precum un creion bont. 6 În seara aia, părea că tot Berlinul se Îndrepta spre Neukölln pentru a fi martor la felul În care Goebbels va dirija orchestra de viori suave, convingătoare, și de trompete stridente, sarcastice, care alcătuiau vocea lui. Pentru cei care aveau nenorocul de a nu-l vedea pe Iluminatorul Popular, existau câteva locuri În Berlin special amenajate pentru a li se pune la dispoziție măcar posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am primit astăzi, abia aștept să-i dau carnetul la semnat părintelui Ioan, Și ce notă ai luat astăzi, Daniel, mă va întreba părintele la masă, iar eu îi voi spune, Când de peste grădinile în floare o voce cântând vine suavă spre noi, limpede, Badea-i om de omenie, lalala alala a dar sărutul nu-l prea știe, mmmlalalalala, și mă roagă ziua toată ca să-l mai sărut o dată, mmladadarirara, io-l sărut de nu mai pot, Ne apropiem de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de hârtie și m-am întrebat ce ar spune Austin Powers. A închis ochii și și-a dus mâinile la tâmple, pentru a sugera publicului că ar comunica cu Austin Powers. —Și dintr-odată, mi-a venit. Bellez-moi! declară Marcus. Suav, șmecher, sofisticat. Ce femeie ar putea să reziste? Bellez-moi! Sunt faimoasă. Ashling avea o pornire isterică de a se ridica și de a spune tuturor că era vorba despre ea. Și ghiciți ce s-a întâmplat? Marcus scană din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Molly și pe Craig, îi îmbrățișă cu îndârjire și le spuse - fără prea multă convingere: —Să o ascultați pe Ashling. —Și pe Ted, adăugă Ted, strâmbând din buze spre Clodagh într-o manieră care lui i se părea a fi suavă. — Și Ted, mormăi Clodagh. Înainte să plece, pentru a le ura distracție plăcută, Molly puse mâna plină cu gem de afine pe fundul lui Clodagh. Din nefericire - sau poate din fericire - ea nu a observat. 30tc "30" De îndată ce Clodagh închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
citească cartea dacă nu Îi va plăcea și faptul că a rezistat cu mine atâția ani. Și la final: Aberdeenul nu e chiar așa rău cum se aude. Credeți-mă... 1 Lucrurile moarte i se păruseră dintotdeauna speciale. Răceala lor suavă. Atingerea pielii lor. Mirosul dulce, Înțepător, pe măsură ce se descompuneau. Pe măsură ce se Întorceau la Dumnezeu. Lucrul de la el din brațe nu murise de mult timp. Cu doar câteva ore În urmă era plin de viață. Era fericit. Era murdar, dezgustător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-un enorm grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai mari față de femei: chipul era zâmbitor și suav, însă frumosul tors feminin se lățea, de la talie în jos, într-o învălmășeală de tentacule care-i cuprindeau pe marinarii lui Ulixes pentru a-i rupe în bucăți. În acea spelunca, moartea trecu pe lângă Tiberius când îi aduseră prânzul. Stânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Întâmplate și ne face șugubăț cu ochiul, scoțându-ne părintește de sub teroarea propriului spirit. Ce-a fost aceasta? Ce s-a Întâmplat aici? Unde au dispărut acele idei palpabile ca niște pajiști răcoroase În care dansau fauni lascivi și nimfe suave? Parcă totul nu a fost decât un vis, o halucinație dată de impactul prea incandescent cu ideile călinesciene. Când profesorul iese pe ușa amfiteatrului, pare Îndepărtat și nepământesc. Este doar un duh, un eon Întruchipat Întâmplător spre a ne vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare a ierbii ș-a gândului Nu vă Întristați din cauza morții, voi, sugari ușuratici ai vieții. 13.10.1960 Cerneri de negru spânzură-n pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă ciolane falnice rupte din Marele Os Dacă mă caut acum neprihănit printre văile pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că s-a clintit crucea ce-o port Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă amăgeam cu performanțele mele: gheața, muntele, dar nimic nu Întrece bucuria de a mă iubi cu tine“; expresia feței este concentrată atunci când vorbește; mă privește cu partea ei de sinceritate, o cred, nu pot să n-o cred; albastrul suav din fundul pupilei se dilată, se descoperă, iese În evidență; mă las convins, ea este Întreagă În această privire tandră, liniștitoare, profundă; „Sunt numai a ta, nu Înțelegi că doar tu ești Dumnezeul meu, ești cel care m-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura Înmiresmată, Îl ademenești cu promisiuni din povești, până când se prinde-n capcana pieptului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i“, „Nu vine“, „Ameninț-o“, „Nu vine“ (vocea se rupe, se fragmentează În cioburi, În ciorchini de sunete ce se aleargă, se fugăresc; nu e decât o formă de energie sonoră, o permutare de sonuri manifestându-se În sine, sonorizare suavă, sumbră, surâzând autosurprinsă): ai văzut-o nu ce făcea nu mi-au spus i-ai transmis da ce-a răspuns nu vrea de ce nu vrea atunci faci ceea ce nu se poate trebuie nu pot cheam-o aici nu vine promite-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dovezi și crede că Weir ar fi putut să încerce să aducă niște otravă în casa voastră. Se pare că ar fi injectată în niște dulciuri. Nu suntem siguri că a făcut chestia asta, dar... - Dulciuri? se auzi o voce suavă și înaltă, din spate. Bell, soții Grady și doi dintre polițiștii însărcinați cu protecția familiei se întoarseră și dădură cu ochii de fiica procurorului, care se holba la detectiv vizibil speriată. - Chrissy? întrebase mama. Ce s-a întâmplat? - Dulciuri? șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
calmează-te și să stăm de vorbă în liniște. — Permite-mi însă... - și-i prinse în cele două mâini ale sale dreapta albă și rece ca zăpada, cu degete fusiforme, numai bune să mângâie clapele pianului, să le smulgă arpegii suave. Cum dorești, don Augusto. Acesta îi duse mâna la buze și-o acoperi de sărutări, care abia-abia îi mai încălziră alba răceală. — După ce termini, don Antonio, hai să stăm de vorbă. Dar ascultă, Eugenia, vino... — Nu, nu, nu, buna-cuviință! - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă. Astfel au văzut-o ei. Eu, însă o am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amazoană pe coada de lemn a coasei, sprijinită ca un drapel pe umărul morții, și trece fluidă prin fereastră, peste ulucă, fără să atingă stratul de zăpadă proaspătă de pe cerceveaua ninsă. - La revedere unchiule, cântă pe nas singura mea dragoste suavă, surâzându-mi de pe coada de lemn a coasei, fără teamă, plutind și îndepărtându-se tot mai mult de-a lungul dunelor albe, înspre cimitir. ...Afară, platinatul disc lunar, albăstrea întinderea vizibilă până la negrele chenare strâmbe și colțuroase. Interveni o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bărbile cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din talmud. Capitolul de dragoste, al meu cu Lizelote, E greu ca un cadavru căzut într-un năvod, Aș fi putut să cumpăr cu câteva bancnote Fecioara, și să isprăvesc suavul episod. Ferdinand Sinidis „...O carte despre suflet, nu că nu face să fie scrisă, obiecta Ferdinand Sinidis, dar literele paginilor ei sunt câteodată atât de aburite, încât trebuiesc citite pe dedesubt, ceea ce nu se prea obișnuiește. E a treia față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la umbră, prin Cascine. Desigur că am să mă bucur să te văd acolo. Dar ce-o să spună Alice? Zâmbi În timp ce Îi adresa Întrebarea, dar În privirea calmă, neclintită, se citea o provocare. — Nimic nepotrivit sau neprietenos, Îi răspunse Henry suav. Când Fenimore plecă la Florența, Henry era atât de ocupat cu nenumăratele probleme practice legate de mutare, Încât abia dacă Îi observă absența; apoi, În aprilie, pe când Începea să-și mai tragă răsuflarea și să caute iar societatea, se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
E drept că Annerose a stat pe gânduri o noapte lungă și o jumătate de zi, dar mama a învins. Sfâșietoare despărțire! Atelierul aproape terminat, cu oberliht mi se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iar eu nemuritoare în pocaluri de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor peste lăcașuri arzătoare de deziluzie. Plecarea mea din cuta răstignită a descompunerii, își așteaptă la capăt de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când strigătul meu te sărută când ochii mei adormiți în iubire simt înghețuri descompuseă În
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dus pe spumele mării neputând să se descopere pe sine pentru că sinele se vrea pe el însuși răstignit la capătul unui cuvânt ce ne biciuia odată cu privirile adolescenței ca și cum mi aduc aminte cum s-ar fi întâmplat ieri, cât de suav și pur descoperisem sensibilitatea alungită a privirilor, grăbite parcă peste ani, într-o zestre a bucuriei. Bănuiesc un întreg de idei înfometate în care am încercat să fac ordine tocmai astăzi când nici foame nu am și nici sete, căci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]