1,905 matches
-
și pescarilor sportivi, mai multe cercuri de scufundători în mare parte dotați cu echipamente de construcție proprie. În perioada care a urmat se dezvoltă în special vânătoarea subacvatică cu arbalete în lacuri de munte, Delta Dunării și pe litoral. Vânătoarea subacvatică sportivă se practică cu echipamentul de scufundare liberă, la care se adaugă echipamentul specific de vânătoare, arbaleta. Arbaleta cu săgeată este principala armă utilizată în vânătoarea subacvatică. În general toate tipurile de arbalete au aceleași elemente componente: După principiul de
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
subacvatică cu arbalete în lacuri de munte, Delta Dunării și pe litoral. Vânătoarea subacvatică sportivă se practică cu echipamentul de scufundare liberă, la care se adaugă echipamentul specific de vânătoare, arbaleta. Arbaleta cu săgeată este principala armă utilizată în vânătoarea subacvatică. În general toate tipurile de arbalete au aceleași elemente componente: După principiul de funcționare, există mai multe tipuri de arbalete: Arbaletele cu sandouri sunt cele mai populare. Primii care le-au folosit au fost scufundătorii din Tahiti. <br/br>Țeava
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
Bühlmann a fost, de asemenea, folosit de către unele asociații și organizații de profil la elaborarea unor tabele proprii de decompresie. În Elveția, după modelul Bühlmann s-au elaborat tabelele Deco '92 care au fost adoptate de către Confederația Elvețiană de Sporturi Subacvatice și în Germania de Asociația Germană a Scafandrilor Sportivi. În Marea Britanie, a fost dezvoltat un set de tabele pentru British Sub-Aqua, precum și sistemul ASA Bühlmann care constă din tabelele propriu-zise Bühlmann, împreună cu un set de reguli și proceduri pentru utilizarea
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
plumb sau zinc-argint. Părțile principale ale unui batiscaf sunt corpul de flotabilitate și sfera de rezistență. Batiscafurile sunt prevăzute cu brațe articulate pentru prelevarea de eșantioane de sol, rocă etc, sisteme de iluminare puternice, precum și camere de filmat și fotografiat subacvatice. Aparatura științifică complexă a batiscafului permite efectuarea de cercetări biologice și geofizice la mare adâncime, care sunt combinate cu observațiile directe ale oamenilor de știință aflați în interior.
Batiscaf () [Corola-website/Science/322368_a_323697]
-
Batimetria este o ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri pentru a determina relieful subacvatic. Cu alte cuvinte, batimetria este opusul hipsometriei. Denumirea provine din limba greacă: βαθύς ("bathus"), „adâncime” și μέτρον ("metron"), „măsurare”. Întocmirea hărților fundului de mare se face într-un mod standardizat, pe baza unui cod de culori stabilit printr-un acord
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
Organizației Hidrografice Internaționale și de care se ocupă GEBCO (General Bathymetric Chart of the Oceans). În termeni uzuali, procesul de măsurare a adâncimilor se mai numește și ridicare batimetrică și cuprinde ansamblul lucrărilor de măsurare, calcul și reprezentare a reliefului subacvatic al unei zone. În acest scop se urmăresc și se determină un număr suficient de puncte pe suprațata apei, judicios alese ca număr și poziție, în funcție de scara planului ce se va redacta și precizia urmărită. Măsurătorile adâncimii apei denumite și
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
de puncte pe suprațata apei, judicios alese ca număr și poziție, în funcție de scara planului ce se va redacta și precizia urmărită. Măsurătorile adâncimii apei denumite și sondaje constituie problema de bază a lucrărilor hidrografice cu scopul de a determina relieful subacvatic, adică a denivelărilor unui bazin hidrografic. Relieful în topografie se definește ca fiind totalitatea neregularității naturale a terenului. Reprezentarea reliefului în plan se realizează de regulă, prin curbe de nivel. Curba de nivel se definește ca fiind locul geometric al
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
(sau Zidul din Bimini, Zidul Bimini, Drumurile din Bimini sau Drumul Bimini) (engleză: Bimini Road sau Bimini Wall) sunt o serie de formațiuni subacvatice descoperite în 1968. Ulterior au fost descoperite în zona Bahamas alte zeci de "șosele" subacvatice (unele paralele sau curbe) din dale dreptunghiulare și coloane din piatră sau uneori din marmură. Explorări aeriene, care au început în 1968, au demonstrat existența
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
(sau Zidul din Bimini, Zidul Bimini, Drumurile din Bimini sau Drumul Bimini) (engleză: Bimini Road sau Bimini Wall) sunt o serie de formațiuni subacvatice descoperite în 1968. Ulterior au fost descoperite în zona Bahamas alte zeci de "șosele" subacvatice (unele paralele sau curbe) din dale dreptunghiulare și coloane din piatră sau uneori din marmură. Explorări aeriene, care au început în 1968, au demonstrat existența a numeroase ansambluri de clădiri, șosele și fortificații scufundate în zona Bahamas (Bahamas Banks, Andros
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
și Steiner în schimb. Mason își amintește în cele din urmă locația stației de emisie: o navă de marfă rusesc numit Rusalca în largul coastelor Cubei. Un asalt asupra Rusalka începe, cu Mason și Hudson de infiltrare baza de submarine subacvatice de protecție a navei. Hudson solicită, în marina Statelor Unite pentru a distruge Rusalka. Mason si Hudson se confrunta în cele din urmă Dragovich în nivelurile inferioare ale instalației și Mason strangles și l îneacă la moarte înainte de a scăpa cu
Call of Duty: Black Ops () [Corola-website/Science/324906_a_326235]
-
În anul 2000, într-o serie de expediții, o echipă de arheologi marini condusă de oceanologul Robert Ballard, s-a concentrat pe explorarea fundul Mării Negre la aproximativ 15-30 km vest de orașul Sinop, Turcia. Cu ajutorul robotului subacvatic "Hercules", s-a examinat fundul mării în cautarea epavelor pentru a testa ipoteza că la adâncimi mai mari de 200 m, epavele ar rămâne protejate de atacurile biologice ale microorganismelor asupra componentelor de lemn sau metal și au căutat date
Epave antice în Marea Neagră () [Corola-website/Science/327458_a_328787]
-
se relatează despre studiul vulcanilor de pe Venus și despre descoperirea unui element cu proprietăți speciale pe unul dintre sateliții planetei Uranus, numit "oberoniu". Zborul cosmic se realizează cu ajutorul beriliului, ceea ce face ca explorarea "Constelației din ape" - un șir de vulcani subacvatici aparținând Cercului de foc al Pacificului - să capete o importanță crucială, datorită rezervelor din acest metal aflate acolo. Autorii realizează o legătură peste timp între viitorul ficțional imaginat de ei și universurile a doi dintre părinții literaturii de anticipație: Jules
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
capete o importanță crucială, datorită rezervelor din acest metal aflate acolo. Autorii realizează o legătură peste timp între viitorul ficțional imaginat de ei și universurile a doi dintre părinții literaturii de anticipație: Jules Verne și H. G. Wells. În periplul lor subacvatic, membrii expediției ”Constelația II” găsesc dovezi ale existenței submarinului "Nautilus" al căpitanului Nemo, personajul evocat de scriitorul francez în romanele "20.000 de leghe sub mări" și "Insula misterioasă". De asemenea, găsesc ultimele însemnări ale locotenentului Elstead, protagonistul povestirii ” În
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
de beriliu aflat la 10 km sub nivelul Oceanului Pacific. Expediția nu mai revine la suprafață, în căutarea ei fiind trimis abisoscaful ”Constelația II” condus de Igor Svetloum și avându-i ca membrii pe pilotul Mircea Vrej, pe naturalistul și cineastul subacvatic Su Mima, pe geofizicianul și gravimetristul Arno Patterini, pe medicul și cosmobiologul Nyass Umbo și pe vulcanologul Doina Lan. Cercetătorii coboară în adâncuri, străbătând trei praguri de bacterii care astupă craterul vulcanului și ajungând pe fundul unei fose în care
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
Umbo și pe vulcanologul Doina Lan. Cercetătorii coboară în adâncuri, străbătând trei praguri de bacterii care astupă craterul vulcanului și ajungând pe fundul unei fose în care îi găsesc pe supraviețuitorii primei expediții. Acești au devenit oaspeții unei rase extraterestre subacvatice, luhii, care au fost obligați să-și părăsească planeta de baștină și să se stabilească pe Pământ la o adâncime care să asigure presiunile necesare existenței lor. Funcționarea orașului lor este asigurată prin dirijarea magmei, dar acest proces a devenit
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
este asigurată prin dirijarea magmei, dar acest proces a devenit tot mai dificil cu trecerea generațiilor, materia incandescentă mărindu-și continuu temperatura și presiunea. Pământenii trimit la suprafață un mesaj pentru a cere construirea unor abisoscafe uriașe, necesare evacuării lumii subacvatice. Până la sosirea lor, Su Mima îi ajută pe luhi să aleagă speciile cele mai interesante de plante și animale care să fie salvate. Mircea Vrej se îndrăgostește de Inna, fata lui Svetloum și participantă la expediția ”Constelația I”, în timp ce între
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
Orientarea subacvatică este un sport relativ nou practicat sub apă, sportivii folosind aparat autonom de respirat sub apă la care sunt aduse unele modificări și navighează sub apă urmând un anumit traseu prin utilizarea unei busole submersibile. Competițiile de orientare subacvatică sunt
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
Orientarea subacvatică este un sport relativ nou practicat sub apă, sportivii folosind aparat autonom de respirat sub apă la care sunt aduse unele modificări și navighează sub apă urmând un anumit traseu prin utilizarea unei busole submersibile. Competițiile de orientare subacvatică sunt organizate în lacuri sau mare. Probele de orientare subacvatică pot cuprinde ca obiective parcurgerea unor anumite distanțe după indicațiile busolei subacvatice, parcurgerea unor trasee dinainte stabilite, găsirea unor anumite repere etc. Ideea sportului de orientare subacvatică a venit din
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
sportivii folosind aparat autonom de respirat sub apă la care sunt aduse unele modificări și navighează sub apă urmând un anumit traseu prin utilizarea unei busole submersibile. Competițiile de orientare subacvatică sunt organizate în lacuri sau mare. Probele de orientare subacvatică pot cuprinde ca obiective parcurgerea unor anumite distanțe după indicațiile busolei subacvatice, parcurgerea unor trasee dinainte stabilite, găsirea unor anumite repere etc. Ideea sportului de orientare subacvatică a venit din fosta U.R.S.S. unde la sfârșitul anilor 1950 se organizau
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
unele modificări și navighează sub apă urmând un anumit traseu prin utilizarea unei busole submersibile. Competițiile de orientare subacvatică sunt organizate în lacuri sau mare. Probele de orientare subacvatică pot cuprinde ca obiective parcurgerea unor anumite distanțe după indicațiile busolei subacvatice, parcurgerea unor trasee dinainte stabilite, găsirea unor anumite repere etc. Ideea sportului de orientare subacvatică a venit din fosta U.R.S.S. unde la sfârșitul anilor 1950 se organizau deja unele competiții. Primele concursuri din Europa au fost organizate în anul
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
Competițiile de orientare subacvatică sunt organizate în lacuri sau mare. Probele de orientare subacvatică pot cuprinde ca obiective parcurgerea unor anumite distanțe după indicațiile busolei subacvatice, parcurgerea unor trasee dinainte stabilite, găsirea unor anumite repere etc. Ideea sportului de orientare subacvatică a venit din fosta U.R.S.S. unde la sfârșitul anilor 1950 se organizau deja unele competiții. Primele concursuri din Europa au fost organizate în anul 1961 în Italia (la Angera pe lacul Maggiore) și în 1962 în Austria pe lacul
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
în 1962 în Austria pe lacul Wörther, iar prima competiție internațională mai importantă a avut loc în Crimeea în 1965 cu participanți din U.R.S.S., Bulgaria, Ungaria, Italia și Austria. Italia a găzduit prima ediție de Campionat European de orientare subacvatică în anul 1967, la Angera pe Lacul Maggiore, unde au participat 10 echipe. Câștigătorii în competițiile destinate echipelor au fost U.R.S.S. urmați de Italia și Elveția, iar la probele individuale de concurenți din Austria și U.R.S.S. Primul Campionat
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
este introdus și factorul de viteză sub forma unui tabel cu punctaj. Traseul în cinci puncte este introdus pentru prima dată la concursul din Crimeea în anul 1968 și cel în formă de stea în 1987. Echipamentul folosit în orientarea subacvatică este alcătuit din mască, labe de înot, aparat autonom de respirat sub apă cu detentor și butelie încărcată cu aer comprimat, profundimetru, busolă submersibilă și o baliză semnalizatoare cu o frânghie cu lungimea minimă de 3m pentru a se observa
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
de 3m pentru a se observa de la suprafață, dintr-o ambarcațiune, progresul sub apă al participanților. Sportivii mai poartă cu ei o plăcuță de scris sub apă pe care este scris traseul care trebuie urmat sub apă. Concursurile de orientare subacvatică se desfășoară într-o zonă de apă cu adâncimea minimă de 3 metri și vizibilitatea de minim 1m. Există 3 tipuri de bază de concurs individual și una pe echipe: Competițiile de orientare subacvatică se desfășoară la nivel de campionate
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]
-
urmat sub apă. Concursurile de orientare subacvatică se desfășoară într-o zonă de apă cu adâncimea minimă de 3 metri și vizibilitatea de minim 1m. Există 3 tipuri de bază de concurs individual și una pe echipe: Competițiile de orientare subacvatică se desfășoară la nivel de campionate europene, campionate mondiale și cupă mondială. Campionatele Mondiale au loc la fiecare 2 ani, intercalate cu campionatele europene. În țările cu largă popularitate există numeroase competiții pe plan local. În anul 1970 datorită popularității
Orientare subacvatică () [Corola-website/Science/323126_a_324455]