5,950 matches
-
din ea. Fără să țină seama de noroiul de pe fundul viroagei se repezi pe partea cealaltă și începu să se cațere pe malul înalt. Ajuns sus, își trase o clipă sufletul după care își strigă din nou băiatul. Începuse să sufle un firicel de vânt, se lăsase rece și pe obraz simți câteva picături reci. Jos, pe fundul ravenei din care tocmai urcase începea să se adune o pâclă ușoară. După fiecare chemare, rămânea nemișcat așteptând să pri mească un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ipoteza aceasta nu stătea în picioare. Dacă el nu-l dăduse de gol, atunci Calistrat în mod sigur ar fi băgat de seamă că se mai află cineva pe urmele lor. Ileana se îndepărtase puțin iar pe moșneag îl simțea suflându-i în ceafă. Grăbi pașii s-o ajungă. Acum ce ai de gând? Urci cu el până sus? Nu știu, ridică din umeri gânditoare femeia. Moș Calistrat se arătă nemulțumit de răspuns. Dacă e într-adevăr cine spui tu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mări. I se părea că se află într-un vehicul ce se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La început nu pricepea cine i se află alături, apoi o recunoscu pe Ileana. Nu știa însă cine e bărbatul în vârstă cu care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se lăsase deplin. În lumina scăzută a amurgului Toma zări o pâclă subțire la gura minei. La început, crezu că este numai o părere, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz nu plecase ori, dacă o făcuse, lăsase comoara pe loc, nu o luase cu el. Mă uitam lung la cele două animale după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca pe niște tranzacții obișnuite. Își căuta clienții, făcea rost de marfa solicitată, după care o livra personal. Înțelesese că lucrurile nu erau atât de simple, marii rechini ai pieței de armament nu erau dispuși să-l lase să le sufle de sub nas afacerile grase. Avusese noroc să scape până atunci. Îi dăduseră foarte limpede de înțeles că nu are ce căuta acolo iar el recepționase cu vârf și îndesat mesajul. Se grăbea să părăsească țara aceea cât mai repede numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa. Vestea că suferise un asemenea afront urma să se răspândească cu viteza luminii printre traficanți și, odată prestigiul pierdut, se deschidea o adevărată cutie a Pandorei. Oricărui tâlhar prăpădit îi putea trece prin minte să-l atace ca să-i sufle afacerea știind că nu va păți nimic după aceasta. Nu, acest lucru nu avea voie să se întâmple, va trebui să se facă luntre și punte ca să afle cine îi întinsese capcana aceasta și, mai ales, să se răzbune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcuse cald, aici, pe platou, soarele bătea puternic, făcându-l să transpire. Își dezbrăcă din mers hanoracul, în timp ce își continua drumul. Pe măsură ce mergea, privea țintă spre stânca cenușie din fața lui. Ceva în sunetele din jur se schimbase. Vântul continua să sufle destul de slab, numai cât să facă ierburile să unduiască ușor. Se auzea un fâșâit continuu care nu știa dacă se datorează milioanelor de fire de iarbă ce se atingeau unele de altele ori curentului de aer ce îi trecea pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ani! Nu rămâneau capitaliștii ăștia atâta timp aici dacă nu erau în joc sume frumușele. Boris clătină din cap, trăgând cu sete din țigara pe care și-o aprinsese între timp: Ai idee cât au scos până acum? întrebă el, suflând pe nări fumul albăstrui. Nimic! Înțelegi? Nimic. Vezi? Ce să văd? Exact ca în Africa. Singura diferență este că nu suntem noi singurii fraieri, s-a mai înțepat unul. Vlad se opri în loc câteva clipe privindu-l descumpănit. Nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la Deva, așa e bine? adăugă el cu voce slabă. Perfect! se declară inspectorul mulțumit de faptul că, cel puțin a doua zi, putea să se miște nestingherit, fără să fie încurcat de socrul său. 30 Curentul de aer îi sufla direct în față. Boris Godunov scosese capul peste portieră și privea drept înainte. Era un obicei pe care îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura înăbușitoare de acolo. Oricât de repede s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afaceri, mustrările de conștiință nu își au locul. Știa foarte bine că și-l va face dușman de moarte pe actualul său șef și îi era limpede că acesta nu va rămâne cu mâinile în sân, privind cum el îi suflă afacerea de sub nas. Bătrânul lup mai avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca destul de periculos. Tocmai din acest motiv îi pregătise debarcarea imediat ce trenul cu cherestea urma să se pună în mișcare. Mai avea de rezolvat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din cînd În cînd ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr-un tunel. Din cînd În cînd vîntul le sufla cîte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fîșÎit, ca un șoricel. Și ce-aveau să-i spună mamei - de bună seamă că se gîndeau și la asta -, cum să-i ascundă că le pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să crezi și nici cum este mai bine! 3. 2 „Transformarea socialistș a agriculturii”. C.A.P.-ul din comuna Filipeni în perioada luptei pentru acapararea întregii puteri politice pentru instalarea unui regim dictatorial, numit „dictatura proletariatului”, partidul comunist nu a suflat niciun cuvânt despre „transformarea socialistă a agriculturii”, despre „colhoz”, după modelul sovietic, despre care soldații țărani români știau destule lucruri ca să refuze cu indignare și ură. În februarie 1948 a avut loc congresul de unificare dintre Partidul Comunist Român și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu o agilitate pisicească. — Haida-de. Doar tatăl dumitale e un sfînt. În plus, era foarte bucuros să vadă că ți-ai tras iubită. — Ce? Fermín mi-a făcut cu ochiul, lingîndu-se pe buze. Ce hoțoman mai ești, auzi, să nu sufli o vorbuliță. Și ce fetiță, auziți, de să blocheze traficul. Așa de distinsă, măiculiță doamne. Se cunoaște că a mers la colegii bune, deși avea un defect la privire... Uite, dacă n-aș avea inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cineva într-una din aceste case. Însemnul simbolic păru să învie la primele acorduri ale imnului național, adierea slabă făcuse brusc loc unui vânt energic care nu putea veni decât din vastul ocean și din bătăliile biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pot să recunosc că ați făcut treabă bună la primărie, dar nu eu port vina pentru situația aceasta pe care o numiți rezultat, am votat cum am avut chef, în cadrul legii, acum dumneavoastră descurcați-vă, dacă credeți că frige ciorba, suflați în ea, Nu vă enervați, eu am vrut doar să vă avertizez, Încă nu știu în legătură cu ce, Chiar dacă aș vrea, n-aș ști să vă explic, Atunci mi-am pierdut vremea aici, Scuzați-mă, vă așteaptă prietenul, Nu mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
motiv pentru un abandon atât de brusc ca acesta, Crede că guvernul este responsabil de acest caz, nu s-a limitat la a insinua suspiciunea, a fost mai mult decât explicit, Credeți că el a fost cel care le-a suflat ideea acestor două ziare, Cu toată sinceritatea, domnule prim-ministru, nu cred, și uitați că tare aș avea chef să-i pun vina-n spate, Ce va face acum acest om, Soția e medic în spital, Da, o cunosc, Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe Charles la club, de fapt era cu femeia aceea. O clipă am tăcut. Apoi m-am gândit la copii: — Cred că nu ți-a venit deloc ușor să-i explici lui Robert, i-am spus. — A, dar n-am suflat o vorbă nici unuia din ei. Vezi dumneata, noi ne-am întors la Londra exact cu o zi înainte de a trebui să plece ei la școală. Am avut prezența de spirit să le spun că tatăl lor a fost chemat undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
venea un pic de lumină: poate că mai era cineva, se gândi poetul. Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări afară, Înfigându-se În fața omului. - Stai pe loc și nu sufla, sau Îți crăp capul ca pe-o nucă! Necunoscutul tresări cu un geamăt. Își apucă gluga de după gât și și-o trase peste cap, În timp ce, cu mâna cealaltă, Încerca să Își ascundă fața. Dante sări asupra lui, descoperindu-l. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puț din For. Pe aici trece Brandan, când nu vrea să fie văzut, explică Cecco. Dante Încuviință. Brandan era, cu adevărat, regele disparițiilor. Nu numai pe acoperiș, care va să zică, ci și pe acolo. - Acum știi totul, prietene. Alătură-te nouă, Îi suflă sienezul În ureche, pe un ton insinuant. - Nu vă pot lăsa să continuați. Nu pentru asta s-a Încrezut Florența În acțiunea mea... și În virtutea mea, replică poetul scuturând din cap. Cecco deschise larg brațele, Într-un gest de disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar ești cu adevărat sigur... Aș da tot ce am ca să văd una ca asta. Poetul nu răspunse, limitându-se să Îl fixeze pe bătrânul maestru. - Nu Îți cer mult, ci doar să te juri. Făgăduiește-mi că nu vei sufla o vorbă nimănui despre ceea ce o să-ți arăt. Arnolfo căzuse pradă unei emoții crescânde. Părea un mistic În contemplarea unei viziuni. Îngenunche În fața poetului. - Mi-o iau drept martoră pe Sfânta Fecioară și pe toți sfinții. Nimic din ceea ce voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu douăzeci de ani mai în vârstă și are craniul neted ca o banchiză. Nu e mai deloc greu un trup de zece ani, pe deasupra îmbibat de apă, iarna. Berfuche a tras de un colț al păturii, apoi și-a suflat în palme pentru a se încălzi. Se ivi chipul lui Belle de jour. Câțiva corbi au trecut fără nici un zgomot. Semăna cu o prințesă din basme, cu buzele vineții și pleoapele albe. Părul i se încurca în iarba veștejită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din basme, cu buzele vineții și pleoapele albe. Părul i se încurca în iarba veștejită de diminețile geroase. Mâinile ei micuțe strânseseră în ele vidul. Era atât de frig în ziua aceea, încât mustățile tuturor se umpleau de zăpadă în timp ce suflau aerul ca niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule din nou în picioare. Pe cer, niște gâște greoaie zburau în cercuri. Păreau să-și fi pierdut drumul. Soarele se înghesuia în mantaua lui de cețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui profundă. — Bine, bine, bine..., reluă, brusc înveselit, lăsându-și trupul masiv pe scăunelul său exotic, pe care-l pusese chiar în fața portiței ce dădea spre parcul Castelului. Și rămase acolo o vreme, înghețând, în timp ce jandarmii își loveau călcâiele și suflau în mănuși, tânărul Brăchut nu-și mai simțea nasul, iar Ciupitu se făcea gri-violet. III Trebuie totuși să o spunem, Castelul nu este o nimica toată. El impune și celor mai greu de impresionat cu zidurile sale din cărămidă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]